1,611 matches
-
este, unde se află această realitate?! Ce Înseamnă acest cuvânt, ce ascunde el, care este ultima lui semnificație?! Ce Înseamnă real, realitate, ce Înseamnă pentru mine acest concept?! Cele două filosofii antagonice și rivale - materialismul și ceea ce s-a chemat idealismul - s-au raportat total diferit, profund antagonic poate În primul rînd față de această noțiune. Noi vom pleca Însă de la „realitatea persoanei”, interesați cum am fost Întotdeauna de existență, de aventura unei existențe, de aventura cunoașterii. De adevărul „incarnat”, de acel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
era prinsă elita românească, reacționând, evident, diferențiat la presiunile brutale ale aparatului de propagandă și ale poliției politice. Blaga - dat afară de la catedră, interzis de a publica și denunțat de Beniuc în Pe muchie de cuțit ca agent ideologic al idealismului cu nuanță fascistă, Ion Barbu interzis de a publica și retras la catedra sa de matematică de la Politehnică, Călinescu exclus de la catedră, dar având rubrică săptămânală în Contemporanul și „ales” deputat, Vianu, șef de catedră și, temporar, ambasador în Iugoslavia
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
față de o lume „veche și injustă” - da, a fost și asta! -, flacăra ce îi anima altădată pe romanticii scriitori europeni cred că a trecut în secolul nostru la „anarhicii politici”, setea de un „nou mit” și, la urma urmei, în idealismul lor radical și pur, setea de mit, pur și simplu! (În romanul meu Bunavestire am ridicat un uriaș eșafodaj acestei „nevoi de mit”, desigur, prin metafora epică, paradoxală ca orice creație ce recurge la ambiguitatea extremă, criptică uneori, pentru a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
estetică cea mai formată și mai ambițioasă, părea „a se ascunde” în spatele „autorității” celor doi prieteni: Matei și Grigore. Matei, coleg de an la facultate, devenise în timp „spiritul critic”, referința culturală „de bază, sigură”, prin detașarea sa de orice „idealism romantic, utopic” ca și ironia sa „socială” ce nu rareori se masca într-un sarcasm grevat de note cinice, un cinism pozat, e drept, dar care, în timp, va prinde o anume detașare agresivă. Detașare persiflantă, rece, pe care Nichita
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care-l avea deja scris în primăvara lui ’58, când ne-am împrietenit, și pe care mi l-a arătat în „secretul cel mai desăvârșit”, deoarece nu numai că nu era „publicabil”, dar poemul trăda și concepția sa despre lume, idealismul său structural, Weltanschauung-ul său care îl diferenția radical de momentul mocirlos și fals, literar, de atunci, post-stalinist, dar, cum s-a întâmplat și cu Eminescu cu un secol înainte, îl revela și ca diferit adânc structural, în „instinctivitatea, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu notele poeziei românești postbelice - luând cu titlu de exemplu pe bunii poeți din generația războiului, un Tonegaru sau Geo Dumitrescu! -, dar chiar cu marii poeți „de dinainte”, un Arghezi sau Blaga. În En-Ghidu apare cu claritate incertitudinea existențială tipică idealismului german, refuzul nu numai al „realității”, dar și al capacității omului de a o sesiza, de a o cunoaște, de „a fi”. „Nesiguranța absolută” a eului, încercarea sa disperată de a se confrunta cu lucruri și cu fenomene, ca realități
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a o cunoaște, de „a fi”. „Nesiguranța absolută” a eului, încercarea sa disperată de a se confrunta cu lucruri și cu fenomene, ca realități posibile, apte, poate, de a-i certifica ființa, concretețea și, mai ales, „posibilitatea ființării”. Un idealism absolut, „subiectiv”, cum se spune în limbaj filozofic, ce nu se regăsește în poezia românească (sau franceză, de exempluă, nici înainte de el, și nici azi, după. El reușește abia în al treilea volum, în Dreptul la timp, să „insereze” acest poem
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
originii materiei, ale relației subiect-obiect, ale posibilității reale ale științei, deci ale obiectivității totale și ultime a concluziilor asupra legităților materiei, spațiu, timp, cauzalitate, substanță și altele, un Fichte, Schelling, Hegel, Schopenhauer, până la mai apropiații de noi Nietzsche și Heidegger. Idealismul german, în opoziție cu empirismul englez și pozitivismul francez, o școală de gândire care situează ideea înaintea materiei, ca să simplificăm grosolan opțiunea lor ce curge în siajul antic al unui Platon și al întregii sale școli până la filozofii alexandrini, care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
științei nu cunoaște alt chip de a exista decât chipul sensibil, Dumnezeu nu este și acest Dumnezeu nu se manifestă decât ca o acțiune pură, ca un ordin al evenimentelor, ca o lege a universului, ordo ordinans. Schelling, în Sistemul idealismului transcendental, dezvăluie, supt altă formă și față ideile lui Fichte; dar în Idei pentru a servi la o filosofie a naturei (1800), pune principiile filosofiei naturei și ajunge la Dumnezeul-lume, la panteismul lui Spinosa, la identitatea absolută a naturei cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
independent de materia organizată și care-i supravețuiește. Aceasta mai ușor o putem concepe a priori; științificește e cam greu de a o proba și spiritualicește niciodată n-am probat-o. În școala lor filosofică, spiritualiștii s-au servit de idealismul lui Platon, de misticismul lui Sf. Augustin și de al altor părinți ai bisericei, și în sfârșit de ideile înăscute ale lui Descartes. Această ultimă teorie servește de bază științifică spiritualismului. Sunt trei teorii ale ideilor înăscute: teoria cartesiană în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tot ce e simplu, ci complexul simplificat; el a consistat totdeauna, într-o formulă luminoasă învăluind, în termeni familiari și profunzi, idei sau imagini foarte variate. Materialismul prea exclusiv, în artă, poate să fie un semn de neputință; dar un idealism prea vag și prea convențional este mai rău decât o neputință: este o oprire la jumătate de drum, o adevărată trădare a artei. Adevăratul artist nu trebue să simtă și să vadă lucrurile ca artist, ci ca om, ca om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
învăța multe despre Renaștere. Machiavelli este important de asemenea, ne spune Connell, prin prisma scrierilor sale, în special prin Principele, cu impact major asupra filozofiei, științei și teoriei politice occidentale. Machiavelli a determinat, în același timp, o desprindere semnificativă de idealismul autorilor anteriori, oferind un corpus de teorie politică care nu mai era măsurată în funcție de aderenta la standardele abstracte de adevăr și moralitate, ci prin prisma efectelor benefice concrete pe care urma să le aducă. Accentuând mai curând aspecte din lumea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Machiavelli, se pot învăța multe despre Renaștere. Machiavelli este, de asemenea, important prin prisma scrierilor sale, în special prin Principele, care a avut un impact major asupra filozofiei, științei și teoriei politice occidentale. Machiavelli a determinat o desprindere semnificativă de idealismul autorilor anteriori, oferind un corpus de teorie politică ce nu mai era măsurată în funcție de aderenta la standarde abstracte de adevăr și moralitate, ci prin prisma efectelor benefice concrete pe care urma să le aducă. Accentuând mai curând lumea reală decât
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lucrări Discursuri despre Titus Livius, care era despre guvernarea republicana mai curând decât despre guvernările princiare. În pofida diferenței dintre subiecte, se poate remarcă o consecventă fundamentală în cele două cărți. Ambele oferă recomandări dure, uneori șocante, deținătorilor puterii; ambele resping idealismul politic, ca și creștinismul; ambele pretind să prezinte reguli noi bazate pe studierea faptelor așa cum s-au intamplat ele efectiv și nu așa cum ar trebui să se întâmple. Machiavelli a ținut cu siguranta Principele aproape în timp ce scria Discursurile, pentru că îl
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
New York University Press, New York, 1984. Baillyn, Bernard, Faces of Revolution: Personalities and Themes în the Struggle for American Independence, Random House, New York, 1990, pp. 225-278. ---, Ideological Origins of the American Revolution (1967), Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1992. ---, Realism and Idealism în American Diplomacy: the Origins. Homage to Felix Gilbert (1905-1991), Institute for Advanced Study, Princeton, New York, 1994. Baron, Hans, The Crisis of the Early Italian Renaissance: Civic Humanism and Republican Liberty în an Age of Classicism and Tyranny, vol. 2
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
este în mod particular util. 28 F. Gilbert, To the Farewell Address: ideas of early American foreign policy, Princeton, Princeton University Press, 1961, a asigurat autorului Bancroft Prize în domeniul istoriei americane. A se vedea și B. Bailyn, Realism and idealism în American diplomacy: the origins. Homage to Felix Gilbert (1905-1991), Institute for Advanced Study, Princeton, 1994. 29 Idem, Ideological origins of the American Revolution (1967), Harvard University Press, Cambridge, Mass., 1992. 30 Idem, Faces of Revolution: personalities and themes în
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Educațiunea fundată pe principii științifice, estetice și psihologice ca părți ale filosofiei. 3. Principii estetice. Frumosul, sublimul și plăcutul. Aplicări la muzică (opera clasică și opera italiană) și la literatură (clasică și romantică). 4. Importanța esteticei pentru educațiune. Principii psihologice. Idealismul și materialismul în psihologie. 5. Temperamentele. 6. Viața de zi și viața de noapte a sufletului; vis, viziuni, stafii. 7. Memoria și fantazia. 8. Voința și caracterul. 9. Voința și inteligența, talentul și geniul. 10. Recapitularea. Mijlocul justifică scopul. Inutil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Plotin, îndoiala carteziană, pilduitoarea natură a lui Comenius, educația negativă rousseauistă, intuiția pestalozziană, darurile lui Fröbel, principiul suprem al lui Diesterweg, interesul multilateral al lui Herbart, experiența lui Dewey, mintea asimilatoare din teoria Mariei Montessori, educația funcțională a lui Claparède, idealismul activ al lui G. G. Antonescu, profesia-vocație a lui C. Narly etc., într-un uriaș inventar care se îmbogățește mereu. Te-ai întîlnit cu gentilomul lui Montaigne și cu gentlemanul lui John Locke, ai cunoscut "humanismul" lui I. Găvănescul, ai
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este după cum se știe unul din reprezentanții de frunte ai pragmatismului și fondatorul unei variante a acestei filosofii instrumentalismul. Filosoful american s-a ambiționat să creeze o filosofie care să "depășească" cele două mari sisteme opuse unul altuia: materialismul și idealismul. Cum disputa dintre aceste două sisteme filosofice se purta în jurul conceptului de materie, J. Dewey renunță la el, adoptînd un altul care, considera el, îi îngăduia să se situeze dincolo de materialism și idealism. Acest concept, central pentru filosofia sa experiența
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mari sisteme opuse unul altuia: materialismul și idealismul. Cum disputa dintre aceste două sisteme filosofice se purta în jurul conceptului de materie, J. Dewey renunță la el, adoptînd un altul care, considera el, îi îngăduia să se situeze dincolo de materialism și idealism. Acest concept, central pentru filosofia sa experiența exprimă interacțiunea organismului cu mediul. Experienței îi sînt proprii două aspecte: acțiunea și cunoașterea; acțiunea duce la o modificare a mediului, iar cunoașterea, la o modificare a comportamentului. Dewey afirmă pedagogul american J.
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
umane. Acestea sînt numai cîteva din cele mai semnificative obiecții pe care Dewey le aducea școlii vechi și care vor deschide seria criticilor formulate de "educația nouă". După cum pe plan filosofic gînditorul american ținuse să depășească opoziția dintre materialism și idealism, tot așa și în construirea sistemului pedagogic a urmărit să se situeze dincolo de teoriile aflate la poli opuși. În fundamentarea teoriei sale, pedagogul american a pornit, de cele mai multe ori, de la delimitarea a două poziții extreme, care se înfruntau și pe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a intuit necesitatea unor instrumente ale gîndirii cultivate prin studiul logicii și matematicii care să permită efectuarea unei activități intelectuale. O astfel de alcătuire a conținutului învățămîntului din cele trei categorii de discipline creează condiții pentru educarea elevilor în spiritul idealismului activ, adică al formării, după aprecierea sa, a unor oameni ce se călăuzesc în viață după idealuri pe care sînt capabili să le și înfăptuiască. Cultura formativă integrală se asigură prin: a) dobîndirea culturii generale (cu funcțiile sale formativă și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
practică), ci și pe cel psihic (activitate intelectuală). Școala se va îngriji deci să dezvolte prin exerciții atît funcțiile psihice, cît și pe cele fizice. Prin școala activă integrală se atinge acel obiectiv al învățămîntului numit de G. G. Antonescu idealism activ (punînd mai presus activitatea psihică de cea fizică, școala activă integrală este spunea el "idealistă".) În realitate, profesorul bucureștean nu poate fi considerat un reprezentant tipic al "școlii active", așa cum o înțelegeau marii inovatori de la începutul secolului (Dewey, Montessori
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
la principiile morale, pentru ca, pe această bază, să acționeze pentru propria sa realizare. Formarea personalității devine astfel un proces de autoformare. Personalitatea sau mai precis "personalitatea puternică" pe care o avea în vedere Antonescu se caracteriza prin două note distincte: idealism și energie. Dintre cele trei tipuri de personalitate a) izolate de societate, b) "antisociale" (cele care într-un fel sau altul tulbură ordinea socială) și c) active în limitele admise de ordinea socială el alege pe cel de-al treilea
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
copil cu întregul patrimoniu spiritual al strămoșilor, precum și cu natura care i-a inspirat pe ei. Va înțelege să cultive acest patrimoniu, nu să-l ignoreze, nici să i se supună fără critică" (42, p. 15, s.n.). Mai concentrat spus, idealismul educativ presupune adaptarea școlii la viața reală, în mijlocul căreia își desfășoară activitatea. Această adaptare implică două momente foarte strîns legate între ele. Primul: întemeierea procesului de instruire pe contactul nemijlocit cu obiectele și fenomenele din mediul înconjurător. În acest sens
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]