131,805 matches
-
și de senzații multiple. Nu-i ajunge un singur film, un singur meci, un singur talk-show. Pendulează între ele și nici nu apucă să se dumirească despre ce e vorba, că a și trecut pe alt program. Își face o idee vagă despre o mulțime de lucruri, și nici una precisă despre fiecare în parte. A fi văzut la t.v. e deja probă de notorietate: rari sînt cei care știu în ce emisiune ai fost văzut, cu ce profil, ca să nu
CRONICA TV by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15141_a_16466]
-
ridicol să vorbim despre postmodernism în lumea comunistă a anilor '80, că "Mircea Martin, cu finețea-i caracteristică, nu tranșa, dar s-au găsit destui prostovani care să se repeadă să ne demonstreze că poate exista un postmodernism fără postmodernitate. Ideea mea e una simplă: postmodernismul exprimă un anume moment economic, tehnologic, cultural, de mentalitate, specific lumii occidentale, care este într-o fază alexandrină. Asta e, o fază de final, cu plusurile și minusurile ei. Or, noi, care sîntem la margine
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
împătimiții în studiul postmodernismului (căci nu toți sîntem azi preocupați de această problemă teoretică și nu toți ne trăim viața în funcție de bisericuțele create în interiorul acestui cîmp de studiu) vor putea înșira biblioteci întregi în dosul a ceea ce Alexandru Mușina numește ideea dumnealui. Dar nu asta e important: marginalii care pot fi tineri și proaspeți e cheia sistemului mușinian. Există o întreagă retorică a provinciei și a capitalei în tot ce atinge acest scriitor de la Brașov. într-o discuție tema devine grotescă
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
cheia sistemului mușinian. Există o întreagă retorică a provinciei și a capitalei în tot ce atinge acest scriitor de la Brașov. într-o discuție tema devine grotescă, pentru că poeții pe care autorul spune că a mizat, deși sînt din București (în ideea de a-și dovedi nevinovăția de discriminare pozitivă), se dovedesc a fi toți din provincie: Ianuș îi atrage atenția, Vakulovski e din Brașov, în fine se face o altă propunere: "Dar să zicem, Svetlana Cârstean, care este din București sută
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
de fapt nu ne explică de ce e împotriva formulei, ci etalează poanta cu "postmodernismul tadjic", poantă care, după Cioran, nu mai are nici un farmec, dar absolut nici unul. Mai mult miez are de fapt o altă explicație: "Deci eu sînt împotriva ideii de postmodernism românesc, fiindcă nu vreau să fiu provincial. Refuz. Mai bine sînt prost sau tîmpit, sau inadecvat (sau )." Lui Mircea Cărtărescu îi reproșează că îl citează în franceză, deși el scrisese în românește și concluzia: "Ăsta-i fușerai". Ba
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
citează în franceză, deși el scrisese în românește și concluzia: "Ăsta-i fușerai". Ba mai face și dezvăluiri de tipul: Mircea Cărtărescu îl copia pe Traian T. Coșovei pînă și în felul de a se îmbrăca! O adevărată luptă de idei, de cea mai pură calitate! în concluzie: nu putea scrie despre Alexandru Mușina altfel cineva din București (pardon, Craiova), cineva nășit de Manolescu și apropiat de Lefter, cineva crescut la școala postmodernismului, deci convertit prin naștere, cineva prieten cu C.
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
confrunt cu tehnica unei claviaturi și a unui ecran. Chiar și a doua versiune o scriu deseori de mână. Pentru versiunea de calculator, mă concentrez de obicei ca să nu fac prea multe corecturi. E nevoie de timp pentru toate; căutarea ideilor, formularea lor cu voce joasă, însăilarea textului de mână, introducerea lui în computer și apoi nenumăratele corecturi. Și trebuie să adaug că după prelucrarea textului, momentul corecturilor este o perioadă binecuvântată. M.P.M.: Câtă autobiografie există în opera dumneavoastră? F. Ch.
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
Puterea de la noi n-a văzut în asta un îndemn dezinteresat, ci o intrigă pentru stricarea imaginii României, înainte de strigarea catalogului de la Praga. Așa că s-a gîndit cineva să facă o strategie pentru contracararea încercărilor de stricare a acestei imagini. Ideea e vădit opera unor minți securistice care nu înțeleg nici cu ce se mănîncă democrația, nici cum e cu libertatea presei. Strategia asta putea fi făcută mai cu folos pentru a-l pondera pe dl Pașcu sau pentru a mai
Strategii securistice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15142_a_16467]
-
sens). Credem însă că o atare situare este doar o problemă trecătoare de identitate, inerentă oricărui debut profesional, care traduce, în fapt, în termeni diametral opuși, aceeași dificultate de mai înainte, dar cu semn schimbat. Pentru a-și face o idee asupra necesității psihanalizei aplicate, cititorul poate începe chiar cu această carte a lui Janine Chasseguet-Smirgel. Janine Chasseguet-Smirgel, Psihanaliza artei și a creativității, trad. Georgeta Mitrea, Editura Trei, 2002.
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
Cronicar O altă scrisoare pierdută În APOSTROF, numărul de pe mai, drept răspuns la o mai veche anchetă, dl. Al. George publică o "piesetă într-un act" cu titlul pe care l-am folosit eu însumi mai sus. Ideea este că apoteoticul final al piesei lui Caragiale ascunde, în fond, o misterioasă continuare a confruntării și șantajului. Piesa se încheie, conflictul nu. Alte alegeri, aceeași piesă. Tot în revista clujeană, dna Dorli Blaga are un interviu cu unele date
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
poetului și satira violentă din scrisori, scrise și publicate în aceeași perioadă, care - așa cum se știe - n-au plăcut multora nici atunci, iar articolele din ziar nici mai târziu. Poetul n-a fost niciodată și în nici un fel mesagerul unor idei politice ale vreunui partid. Dimpotrivă, și-a păstrat tot timpul, cu fermitate, convingerile, de cele mai multe ori în contrast cu cele comune și partizane. Un conservator ca Petre Carp care, se pare, a rostit aceste cuvinte, îndemnându-l pe Maiorescu la o atitudine
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
recită cu patos primele versuri din celebra sa Doină: "De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a...", tocmai aceasta vrea să exprime: nevoia de ozonare a unor oameni încătușați spiritual și peste care se așterne, în forme tot mai rafinate, ideea tăcerii, a îngropării Adevărului. De aceea, ultima secvență a "versiunii scenice" după care ceea ce făcea poetul stătea la baza unei conspirații împotriva celor două imperii (rus și austro-ungar) ni s-a părut a fi cel puțin discutabilă. În dialogul dintre
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
atunci într-o perioadă de interregn, nu s-au deranjat să-l ajute. Scenografia i-a fost încredințată unei studente la Arte vizuale, Marinela Asăvoaie, care, neavând bani la dispoziție, a încropit un decor ce nu face decât să contrazică ideea enunțată de text potrivit căreia ministrul Guéraud s-ar scălda într-un lux dobândit în urma unor afaceri oneroase. Niște elemente de mobilier așa cum poți vedea prin grădinițele de cartier sunt bunurile din "luxoasa" vilă a ministrului. Costumele, atunci când nu sunt
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
teoria. Tot ceea ce am făcut în această perioadă postmodernă a fost să lucrez intens, să călătoresc mult și să citesc doar la ce lucrez eu. Nu sînt afiliat la nici o universitate, nu sînt profesor, ceea ce înseamnă că nu am nici o idee despre această teorie. Abia înțeleg la ce se referă termenul. în ce privește dezbaterea sînt ca un om al peșterii. Locuiesc o peșteră fără electricitate. șRîdeț. Mi-a luat atît de mult să-mi dau seama de implicațiile modernismului, cu ceea ce s-
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
în roman în 1922, ce a făcut Virginia Woolf, ce a făcut Joyce, ce a făcut Picasso, ce a făcut Mondrian încît tot ce s-a întîmplat mai tîrziu mi s-a părut un fel de joc, o glumă în jurul ideii de modernism. A devenit un joc, o glumă. Dacă mă interesează jocurile puse la cale de Borges, jocurile mai recente nu m-au interesat, și nici dezbaterea recentă. Ori de cîte ori am văzut ce se întîmplă, am avut lucruri
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
întîmplă într-o închisoare. E un subiect copleșitor. M.T.: Veți continua să lucrați pe această temă? C.T.: Nu cred. Următorul roman nu este despre asta și nu știu. Oricum eu nu lucrez așa. Romanul îmi vine, dar nu ca o idee. E la început o serie de imagini, personaje, dar nu-mi planific niciodată să scriu un roman. Romanul mă planifică... M.T.: în ce măsură opera de artă e compatibilă cu corectitudinea politică? C.T.: șEzităț Cred în corectitudinea politică. Dacă ești educat într-
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
dictatorul ar fi fost cel care ar fi dispus să i se scrie referirile pronominale cu majuscule?? Lumea refuză să creadă sau se preface că lingușirea a fost normală (!?). Și iarăși îmi vine în minte Patapievici în Etica indignării: "Or, ideea că totul merge și nimic nu este cu adevărat grav, cel puțin în lumea în care am fost născuți, este o consecință a pierderii puterii de a discerne între bine și rău și adevăr și fals". Mai de curând, în
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
Marin Preda (care surprinde legătura între obediență și trădare) etc. Interesant este însă faptul că cei mai mulți analiști - oameni ai rațiunii, artiști sau pragmatici - pun obediența în sarcina Orientului. Asta nu este nicidecum o tendință de dreapta. Pentru că întâlnim astfel de idei nu numai la premierul Berlusconi, ci și la oameni cu puternice filiații de stânga. Petre Pandrea, de pildă, scrie în Criminologie dialectică editată în 1945: " Concepția vedică a Dreptului, exprimată atât de paradoxal, rezumă diferențierile între raționalismul juridic european și
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
oriental". Concluzia îi este dictată de un valoros text sanscrit: "Dreptul și Dreptatea nu umblă pe uliți să strige: Iată eu sunt Dreptul! Eu sunt Dreptatea! Dreptul și Dreptatea sunt ceea ce spune brahmanul...". Pandrea, jurist și filozof antifascist (!), apropiat al ideilor marxiste, nu avea cum să "urască" Orientul. Într-un fascinant roman de călătorii citim: "Popoarele Asiei...! Popoare în veșnică șerbie, care în istoria lor de mii de ani n-au trăit nici un ceas viața în libertate, fiind cele dintâi care
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
fi invocată una dintre Veneții, el își consumă o enormă resursă de ingenuitate, bucurîndu-se îndelung de fiecare tușă de culoare sau accent de lumină, dar în subteran supune unei analize necruțătoare, trecînd totul prin filtrele succesive ale istoriei artei, însăși ideea de peisaj venețian. Sînt invocate aici, spre a demonta mecanismele de constituire a imaginii, și percepția brută, și reflexele unei viziuni bizantine bine camuflate - a se vedea perspectiva inversă în care sînt puse arhitecturile -, și efectele baroce ale clar/ obscurului
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
a o ține în șah. Acest echivoc, această apropiere a contrariilor trădează o vîrstă culturală (cultura fiind totdeauna o expresie a unei vîrste), care implică nu doar, așa cum observa Jean Paul, putința actantului de-a se distra pe seama faptelor și ideilor sale, ci și capacitatea sa de-a se autocontempla. Atît ca ființă în sine, cît și ca poeta artifex, stăpîn pe o sumă de experimente ale unei epoci prin excelență novatoare. Deci pe o mină de aur... Scriptorul parodic, într-
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
mare poet și ai face cu ele reclamă la gumă de mestecat. Unde sunt adevărurile rezistenței, de ce nu au ieșit până acum la iveală, dacă sunt atât de la îndemâna oricui? În afară de câteva generalități repetate în neștire, fără nici un adaos de idee, mare lucru nu se știe despre mutațiile interioare suferite de om în ultima jumătate de secol. Și nu se știe pentru că relatările istoricilor, analizele psihologilor, conceptele filosofilor pornesc în bună măsură de la imaginile create de operele majore. Elaborările artei dau
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
social, istoria - au cam dormit somnul morții și literatura a trebuit să le preia îndatoririle). Apoi, interpretantul poate servi la analiza sistemului comunicațional al literaturii postbelice, dacă nu cumva și a celei de azi. Pragmatica se întemeiază, în fond, pe ideea de "semnificație în viitor": un semn influențează mai mult după ce a fost interpretat, semnificarea mediată de interpretare îi sporește puterea de acțiune. În contra lecturii suspicioase Și în privința comunicării literare avem o prejudecată greu de depășit, prejudecata "esopicului". Sigur că rolul
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
indiferent de semnificația din context, că se referă la Ceaușescu, la familia, la anturajul sau la decretele lui. Ce-i drept, un domeniu pe cât de vast, pe atât de reactiv, însă, mai departe, nu se întâmpla nimic, nici o micșare de idei, nici o revoluție. Doar autorul rămânea să tragă ponoasele. Asemănarea malignă Printre cauzele interzicerii, în 1980, a premierei cu Există nervi de la Craiova au fost presupusele referiri la "lipsa de cafea, problema balcoanelor... iepuri și femei savant...". Piesa fusese scrisă în
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
Revoltat împotriva platitudinilor, Tudor crede că și cei care o cultivă sunt tot autori, ca și el, indivizi dotați cu însușirea de a judeca, fie și prost, dar pe cont propriu: "Oameni ca dumneata fac ziarele imposibile, pentru că plecați de la ideea că totul trebuie să fie plat. Bateți terenul cu piciorul plat, fugăriți iepuri legați cu sfoară de copaci artificiali, cu frunze de ceară". De răspuns, nu îi răspunde omul, ci un proces lipsit de eu, o cauzalitate mecanică, cifrul celulei
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]