1,748 matches
-
și să nu-ncetezi să-mi scrii! MI și pupicuri, Crystal P.S. I-ai zis lu’ Charlie???!!! Stacey A fost tare haios când i-am zis. N-am mai văzut niciodată pe cineva așa - cum dracu-i cuvântu-ăla?, ăla idiot de-l folosește el. Siderat. Așa era. Știam de câteva zile că tre’ să-i zic. Doar că arătase așa plouat c-am tot amânat. De fapt, e mereu supărat în ultima vreme, cum am zis și-nainte, da-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
spate. Mă lasă pe mine să fac toate alea de bebeluși că știe că-mi place la nebunie să fac asta: mă entuziasmez toată când scot pachetele alea lucioase de scutece și bețișoarele alea mici cu vată și altele. Vreun idiot nenorocit a lăsat un borcan de orez pentru bebeluși chiar în față la raftu’ cu mâncare de bebeluși - imediat mi-am dat seama că nu-i bun, că nu mai avea sigiliu’ care se rupe. Chiar n-aveam chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ce vrei să spui. Când zici că totul se prăbușește la primul semn pentru că, ăă, a apărut o altă femeie, nu sunt foarte sigură că este chiar așa. Nu că ar conta să fie chiar așa, firește. Oricum, e un idiot și un prost și nici măcar nu te merită. — Foarte bine atunci, n-a fost chiar primul semn. Toți merităm o a doua șansă. — Adevărat. Dar a șasea sau a șaptea? — Uau. Nu te feri, Izzie. Pe bune, spune-mi exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
optișpe din lucrurile de care nu mi-e dor, se gândi Emmy. — Nu prea am chef de discuții în seara asta, spuse Emmy încet uitându-se lung la el. El oftă ca și când totul era foarte dificil. — Em, uite, sunt un idiot, bine? Știu că am dat-o în bară și vreau să îndrept lucrurile. Toată povestea asta cu Brianna — a fost o scăpare, un hop, un lucru total lipsit de sens care în primul rând n-ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tace, și nu spune nimic Îi zicea: „Deșteptuțule” Și se enerva și urla la el: „Dacă nu vrea omul, nu vrea. Ce vrei, să-l obligi cu forța? La o adică și pentru comuniștii ăștia de ce să muncești ca un idiot?” Dar muncea. La 1 August 1975 am fost angajat În baza repartiției guvernamentale la Centrul de Producție Cinematografică București-Buftea. Menționez că În perioada studiilor am avut și sancțiuni, dar aș putea spune astăzi că sancțiunile primite m-au mobilizat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din spate, că nu mureai de cald cinci stații chiar dacă a fost aglomerație, mama ta spune că domnișoara Any este vinovată deoarece tu ești copil și canadiana a costat o groază de bani, iar taică-tu spune că ești un idiot de tâmpit ce ești. De atunci domnișoara Any nu mai are voie să te ia la plimbare nicăieri. Azi este Duminică. O zi Însorită de iarnă, și domnișoara Any merge la film să vadă Râpa dracului. Filmul joacă la Miorița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
N-am reușit, mergea prea repede. Puse jos telefonul. Nu prea mai avea rost să sune la poliție acum. Sam o Întrebă dacă era bine. Da. Doar un pic În stare de șoc, atâta tot. Nu pot să cred că idiotul ăla a scăpat cu basma curată după ce a făcut ceva de genul ăsta. Uite, poate ar trebui totuși să sunăm la poliție. Poate nu e prima oară că face asta și-l știu. Nu, i-o Întoarse Sam. Las-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sine, firesc, treacă, meargă; dar din calcul? Să vrea să mă cumpere, să vrea să mă cumpere pe mine, pe mine! Ți-o spun mătușă, are să mi-o plătească. Are să mi-o plătească ăla... — Ăla... cine? Hai, spune tot! — Ăla..., idiotul ăla plicticos. Pentru mine, e ca și cum n-ar exista. Nici ni există! — Ce prostii tot spui... Crezi oare, mătușă, că individul ăsta... — Cine, Fermín? — Nu, ăla..., ăla cu canarul, are ceva în el? — Măcar inimă, și tot are... — Ce, crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ghiorăielile mațelor și zgomotele de la masă, discuțiile și zăngănitul farfuriilor de sub mine și îmi doresc să îl văd mort, deși știu că acesta este un gând nesăbuit având în vedere circumstanțele. E un prost, îmi spun eu cu îngâmfare, un idiot mai mare decât Pfeffer. Cel puțin Pfeffer și-a trimis fiul cu vaporul în Anglia. Altă dată, eu și cu tata îngenunchem, umăr la umăr, în timp ce potrivim capacul seifului pentru mâncare pe care îl construim, și domnul Frank, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe ecran, scuturându-și buclele blonde vopsite. Mi-aș fi dorit să nu o vopsească blondă. Soțul ei mormăia și bombănea de sub o mustață neagră țepoasă. Dussel, dentistul, se alătură grupului și povestea luă o întorsătură comică. Scenariștii creaseră un idiot amuzant. Nu puteam să nu râd. Întreaga audiență chicotea la prostiile lui Dussel și la fețele pe care le făcea Anne când își dădea ochii peste cap, când triumfa împotriva lui cu un zâmbet dulce pe buze, iar eu râdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
verișoara mea din Amsterdam și am avut o idilă amețitoare cu un ofițer de securitate de la ambasadă, blond și prostănac, cu aproape douăzeci de ani mai tânăr decât mine. Un tip care s-a dovedit foarte curând a fi un idiot narcisist. Un adevărat armăsar În pat, dacă Înțelegi ce vreau să spun. Poate o să te amuze să auzi că cineva și-a băgat În cap că femeile se excită dacă le ungi stomacul cu miere. Imaginează-ți. Pe scurt - doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ridică În el un amestec de râs, furie, frustrare și autoironie: În momentul ăla ar fi fost În stare să-l Împuște mortal pe colonistul zâmbăreț cu avocatul și cu parlamentarul lui cu tot, și Își spuse că era un idiot. Se liniști Însă și se Împăcă imediat cu gândul că trebuie să ierte și să uite. Se dădu jos din pat, o Înveli pe Annette și o Întrebă cu blândețe dacă mai voia un strop de lichior. Sau poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de mine. —Eliberează-te, spuse Fima. Ce e de iubit la el oricum? Sau poate nici nu ești Îndrăgostită de el, ci de dragostea ta neîmpărtășită. — Filosofie de doi bani, spuse Tamar. Când Încerci să fii deștept, devii un adevărat idiot, Fima. —Idiot, spuse Fima și pe buze i se așternu un zâmbet sfios. Știu. Totuși cred că tocmai ți-am găsit răspunsul: Bug. Nu Înțeleg, spuse Tamar, De ce nu taci puțin din gură ca să pot și eu să termin careul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Eliberează-te, spuse Fima. Ce e de iubit la el oricum? Sau poate nici nu ești Îndrăgostită de el, ci de dragostea ta neîmpărtășită. — Filosofie de doi bani, spuse Tamar. Când Încerci să fii deștept, devii un adevărat idiot, Fima. —Idiot, spuse Fima și pe buze i se așternu un zâmbet sfios. Știu. Totuși cred că tocmai ți-am găsit răspunsul: Bug. Nu Înțeleg, spuse Tamar, De ce nu taci puțin din gură ca să pot și eu să termin careul ăsta? —Bug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
va trezi numai dispreț și batjocură? Și dacă chiar În clipa asta amândouă stăteau și-l așteptau la intrarea În cinematograf, fără să se cunoască una pe cealaltă, fără să le treacă prin minte că pe amândouă le dezamăgise același idiot? La naiba cu minciunile. De acum va Începe un capitol nou. De acum Încolo viața sa va fi deschisă, cumpătată și cinstită. Cum a spus șoferul? Fără nici un fel de conștiință Încărcată. Nu există nici un motiv pe lumea asta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să se aștepte de la vecini să i se spovedească În ceea ce privea cearta care avusese desigur loc, mai ales că nici el nu spusese adevărul referitor la intenția de-a le telefona prietenelor sale. Întorcându-se acasă Își spuse: Ce idiot ești! Dar se iertă și pe sine, căci intenția fusese bună. Zece minute făcu exerciții În fața oglinzii, se bărbieri, se Îmbrăcă, se pieptănă puțin, puse apă la fiert În ceainicul cel nou, făcu patul și, de astă dată, nu dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
auzi un scrâșnet ascuțit de frâne. Șoferul unei camionete Îl Înjură pe Fima și țipă: —Ești În toate mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai mai mult noroc decât minte. Fima cugetă și la asta, iar când ajunse pe celălalt trotuar era deja de acord cu șoferul. Și cu Yael, care hotărâse să nu-i nască un fiu. Și cu posibilitatea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răcnind, în timp ce caietul cădea cu un plesnet pe bancă, să fac bine să le comunic părinților să nu mai profite, cu asemenea tertipuri de-a dreptul imbecile, de înțelegerea lui pentru dificultățile mele lingvistice, că doar nu e așa de idiot să nu observe că ei îmi scriu compunerile. Și volumașul lui Onkel Rodolph nu mai avea decât pagini lipsite de viață, nu mai treceau bărci cu butași de viță în loc de vele pe vasele burtoase, iar imaginile de pe acestea erau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vrei să spui cu asta, Kieran? am spus eu, uimindu-mă pe mine însămi cât de senină eram. Lisa sări în fața lui ca să mă împiedice să folosesc tehnici de citit pe buze, bănuiesc. Nu vrea să spună nimic. E un idiot. Kieran se dădu la o parte. —Mulțumesc, Lisa. Asta chiar ne e de ajutor în situația de față. Tot ce vreau să spun, Jenny, e că Mark i-a atins degetul lui Tally într-un mod foarte inocent pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Kieran. Nu i-am văzut expresia, dar i-am văzut-o pe a lui Kieran, din care mi-am dat seama că își exprimase întreaga neplăcere în legătură cu această dezvăluire. Adică, știai despre asta, nu-i așa? Bineînțeles că nu știa, idiotule! se răsti Lisa. Dar evident tu știai, Lisa, am spus eu. Sigur, nu are nici o importanță, a fost acum foarte mult timp. Acesta era Kieran, vocea rațiunii, a bunului-simț, care era pe cale de a-și pune capăt zilelor, fie cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
o scoase cu vârful degetelor prinse de calota țuguiată. Trântită apoi, moale și picior peste picior, în faimosul meu fotoliu, îmi vorbi despre proaspătul ei consort. Mai târziu, când își scoase cămășuța peste cap, tandra canalie mi se plânse că „idiotul a obosit-o îngrozitor...” ... Cu totul altfel se prezintă Chiți, urmă Rudolf, clătinându-se amețit. Pe o mână pistruiată are o pată de ficat. Semnele de bătrânețe trag linii categorice pe chipul creț și gălbejit, de-a lungul pleoapelor făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
irite și pe cei aflați la comandă, dar încerc să-mi aduc aminte de întrebările pe care i le puneau superiorii, până la sergentul major, întrebări cu care-l înghesuiam și noi: „De ce faceți asta, viitor soldat?“; „De ce faci asta, bă, idiotule?“. Răspunsul lui, pe care nu-l varia niciodată, a devenit expresie și mi-a rămas citabil pentru totdeauna: „Noi nu facem așa ceva“. Întotdeauna răspundea la plural. Cu o voce nici slabă, nici puternică, senină, care bătea destul de departe, el declara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui armă. Atitudinea lui începea să ne schimbe. De la o zi la alta se mai fărâmița câte puțin din ceea ce păruse a se fi consolidat. În ura noastră se amesteca uimire, până la urmă admirație deghizată în întrebări: „Cum de rezistă idiotul ăsta?“, „Ce l-o fi făcând așa de căpos?“, „De ce nu se declară bolnav, că în ultima vreme oricum arată ca o bucată de brânză?“. Am început să-l lăsăm în pace. Gata cu bătaia la curul gol. Aceia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
țară!... Dar și de mine, scriitorul V., e tînărul nemulțumit. Candid dar intransigent, nu realizează că omul în genere e o ființă amfoterică. El e cel ce întrebă și tot el, cel ce răspunde, bunul ca și răul, deșteptul și idiotul, frumos și urît în egală măsură. El însuși, ca fiecare, divizat din naștere spre a muri și în moarte spre a-i lumina nădejdea învierii. Da, tinere, nu că mă apăr dar am fost, conștient sau nu, în fiecare moment
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
reuși s-o stingă. Plus că pârlește și umflă varul de pe tavanul camerei. Ei, acum știți. Chiar nu vă sfătuiesc să încercați așa ceva. Dar dacă chiar trebuie s-o faceți, atunci măcar încercați să experimentați în casa altcuiva. Lăsați alt idiot amărât să scoată la lumină scara, cearceafurile, trafaleții și pensulele. Ca să fiu corectă față de James - deși de ce aș fi, ticălosul -, el a fost întotdeauna foarte priceput când venea vorba de gospodărie și mai ales când se punea problema curățeniei de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]