7,468 matches
-
perfecțiune de călugării dominicani Încă din urmă cu un secol, când Îl exersaseră pe pielea catarilor. Nimeni nu rezistă la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite iertarea. În loc de iertare, primesc Însă pedeapsa arderii pe rug, pentru că Își retractează primele declarații, ceea ce Îi așază În postura de eretici. Fricos și ezitant, Clement al V-lea pronunță, În aprilie 1312, la Conciliul de la Vienne, hotărârea papală de desființare a Ordinului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
grăi Metodiu cu glas coborât - acuma noi am luat-o agale spre harem. Eu pă matale te înțeleg, că ești în putere și vei fi având șapte vieți în pieptu-ți de aramă. însă eu... la harem... să-mi fie cu iertare... — Amore, more, ore, re probantur amicitiae! - răspunse zâmbind tătarul. Ori ți-e teamă că-ți pierzi sufletul? — Ei, sufletu!... Nu de suflet mi-e mie teamă - spuse visător călugărul. Animi volant, corpora manent, cum au zis proorocii. De trup mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vodă? Acasă, acasă! - strigă Abăluță, bucuros că în sfârșit auzise ceva. — Ți-am spus, armaș Abăluță, să nu mai vorbești de capul tău cu trecătorii - spuse deodată umbra care se strecură pe parapet pe lângă armaș. Văd că nu pricepi. Bine. — Iertare, luminăția-ta! - păli Abăluță și se plecă până la pământ în fața noului venit. — Cine sunt și ce vor? - șuieră acesta printre dinți. — Sunt doi călugări și întreabă de Vodă - răspunse încovoiat armașul. — Daaa? - făcu noul sosit. Și dacă nu cumva ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și fesul pe ceafa și privind câmpia nemărginită: Mai dihai ca la noi. De unde sunteți de loc? - îndrăzni bunul călugăr. — Din Anatolia, bre, dintr-un sat, Cașmurük îi zice, dac-ai auzit - răspunse turcul. — N-am auzit, să fie cu iertare - răspunse Metodiu. — Nu-i nimic, bre, n-aveai de unde să auzi. Da’ de Chilia cred că ai auzit. — Parc-am auzit - răspunse Metodiu cu prudență. — Am un văr acolo - spuse turcul, ștergându-și fața. Băiat bun, negustor, n-are treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Înțelegeți că noi, cu sărmanele noastre cămile, nu vom reuși niciodată să-l prindem pe adevăratul vinovat, care la ora asta trebuie să fie deja aproape de Sidi-Kaufa... Dar veți rămâne aici până ce acest blestemat se va întoarce să-și ceară iertare și să-și primească pedeapsa pe care o merită. — Ce-ați spus? — Că veți fi oaspeții noștri până când vinovatul o să se întoarcă. — Oaspeți sau ostatici? — Spuneți-i cum vreți. Dar asta-i o nebunie! protestă copilotul, care părea că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce credeți că veți obține sechestrându-se? întrebă celălalt. Eu mă îndoiesc că ticălosul ăsta, dacă a fost capabil să facă ce a făcut, își va recunoaște greșeala și va fi de acord să se întoarcă și să-și ceară iertare. În cazul ăsta, îmi pare rău pentru dumneavoastră. — Vreți să spuneți că ați fi în stare să ne omorâți? — Asta-i așteaptă pe ostatici dacă nu se împlinesc condițiile celor care i-au sechestrat și... — Vine altă mașină. Gacel își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
va tăia ție. Compasiunea este o virtute a regilor și un defect al soldaților, deoarece în toiul luptei compasiunea este sinonimă cu slăbiciunea - iar cine are un moment de slăbiciune, fie și cât ai clipi din ochi, moare. Compasiunea și iertarea sunt sentimente pe care le încerci doar pe timp de pace - și Gacel Sayah știa foarte bine că este angajat într-un război dur, în care avea toate șansele să piardă. Dacă dădea înapoi și nu era în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cine e, dar apoi și-au amintit că nu au voie. Când scaunele au încetat să mai scârțâie, Bobbie Lee a continuat. — Ah, am auzit o voce, o voce în sălbăticie. Ei nu îi e frică de Iisus, Îi cere iertare. Câte dintre voi de aici se înăbușă în lacrimi de pocăință? Nu vă fie teamă. Lăsați-l pe Iisus să afle că vă pare rău. Strigați către El să vă ierte. Femeia de lângă mine a început să plângă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să știe nimic despre asta, nimic. Mă obosea suficient atunci și nu aș fi vrut să se înrăutățească situația dacă i-aș fi spus că mi-e dor de Jo Lynne și că vroiam să-i scriu, să-mi cer iertare pentru tot ce am spus și am făcut, să o rog să-mi scrie și ea, chiar dacă mai era încă supărată, nu conta, atâta timp cât primeam ceva de la ea care să aibă scrisul ei. Aș fi vrut să trec pe la bunicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
distanță; dacă stăteai prea aproape de ele, ochii nu mai focalizau cum trebuie, incapabili să surprindă ideea picturii. Bărbatul se dădea tot mai în spate, cât pe ce să dea peste mine. —Scuze, a spus fără a-și cere de fapt iertare. îți stau în drum? Eram concentrată asupra liniei, pe care tocmai o potrivisem, așa că nu am răspuns. Am tras pe deasupra câteva semne și am îndepărtat-o. El nu părea împiedicat de lipsa mea de răspuns. —Ești nouă aici? a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
corpul a fost aruncat în foc. Lințoliul s-a desfăcut, se putea spune că mortul înviase în mijlocul flăcărilor - apropiindu-se de geamul mic cu ochii holbați de groază. Uneori cădea ca să se ridice brusc, ca și cum ar fi vrut să ceară iertare. Apoi a început că danseze, semănând cu un curcan cu spatele explodat într-un evantai roșu. Când focul a devenit mai puternic, corpul s-a înnegrit de tot, devenind greu și căzând în foc ca o mică planetă consumată. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
această masă, pe lângă gurile și ochii care râd cu atâta cruzime, pe lângă mine care râd și care, râzând, mă înstrăinez de ea. Și a trecut. Micuță, gârbovită, tremurând, a trecut, zâmbind și ea, jalnic și umil, de parcă ar fi cerut iertare pentru slăbiciunea trupului ei bătrân, neputincios. După ce a plecat mama, s-a lăsat tăcere. Lacheii continuă să zâmbească, Sonia râde și, în chinuitor dispreț de sine, râd și eu, dar nu de cele întâmplate, ci presimțind cele ce vor urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în ceata tinerilor nuntașii și care se întâmpla să-l prindă, urma să se căsătorească. Dacă luncașii aveau nunțile lor, cu obiceiuri ca în Bucovina, cu timpul au uitat unele practici rămase în locurile de plecare: „Iertăciunea” mirilor, își cer iertare de la părinți, prin intermediul unui cunoscător al textului (acum nu se mai poartă); au uitat și de toate orațiile de nuntă, totul s-a simplificat, nunta nu mai este un spectacol, este un contract și o mică afacere. La Fruntești, după cum
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-o celulă Întunecată și nimic mai mult. Se simți atît de rușinat de cum se purtase, Încît se așeză În genunchi, cerîndu-i iertare doñei Encarna. Îi jură că avea să-i văruiască pensiunea și, cum știa că ea era foarte evlavioasă, că avea să facă zece slujbe pentru ea În biserica Betleemului. Ceea ce trebuie să faci dumneata e să te Însănătoșești și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
femei. — De priceput nu se pricepe nimeni, nici Freud, nici ele Însele, Însă asta e ca electricitatea, nu-i nevoie să te pricepi cum funcționează ca să-ți prinzi degetele. Hai, spune-mi. Cum Îți plac? Mie să-mi fie cu iertare, dar o femeie trebuie să aibă formă de femelă și de unde să te ții, Însă, după cum te văd, mi se pare că dumitale Îți plac cele slabe, ceea ce constituie un punct de vedere pe care Îl respect cît se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pauză. Eu, mort de frică, am rămas paralizat. ăsta vine să mă dea gata, m-am gîndit. El a Început să se bîlbîie, și În scurt timp am Înțeles că singurul lucru pe care Îl voia era să-și ceară iertare pentru cafteală, fiindcă știa că fusese o luptă inegală și nedreaptă. — Eu sînt cel care trebuie să-ți ceară iertare, fiindcă m-am luat de soră-ta, am zis eu. Aș fi făcut-o atunci, Însă mi-ai spart gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să se bîlbîie, și În scurt timp am Înțeles că singurul lucru pe care Îl voia era să-și ceară iertare pentru cafteală, fiindcă știa că fusese o luptă inegală și nedreaptă. — Eu sînt cel care trebuie să-ți ceară iertare, fiindcă m-am luat de soră-ta, am zis eu. Aș fi făcut-o atunci, Însă mi-ai spart gura Înainte să pot vorbi. Tomás și-a coborît privirea, rușinat. L-am observat pe acel uriaș timid și tăcut care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Aguilar, bîigui prietenul meu, zîmbind și strîngînd mîna lui Fermín. Atenție, că ce ai acolo dumneata nu-i mînă, ci presă hidraulică, iar eu am nevoie de niște degete de violonist pentru treburile mele de la firmă. Tomás Îl slobozi, cerîndu-și iertare. — Altminteri, dumneata ce poziție adopți În privința teoremei lui Fermat? Îl Întrebă Fermín, frecîndu-și degetele. De Îndată, se angrenară Într-o discuție de neînțeles despre misterele matematicii, care mie mi-a sunat ca limba chineză. Fermín Îi spunea mereu dumneata, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
aceste obiecte, fiecare va dori să dispună și de servicii și accesorii de călătorie pentru „ultimul drum”: valorizarea timpului se va extinde și asupra lansării pe piață a mijloacelor de a intra în eternitate. în loc să vândă, așa cum făcea odinioară Biserica, „iertări de păcate”, piața va pune în vânzare servicii având ca obiect sinuciderea, moartea asistată medical, criogenia, apoi vor fi comercializate dispozitive care vor permite organizarea simulacrelor de agonie, de semisinucideri, de experiențe simulând moartea, de aventuri extreme fără garanție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
segregat de sacrosancta unitate națională și când nu va mai putea să suporte izolarea, lipsa de demnitate, disprețul, când viața în acest oraș va deveni un haos, atunci locuitorii lui vinovați vor veni la noi cu capetele plecate să implore iertarea noastră. Prim-ministrul se uită în jur, Acesta este planul meu, spuse el, îl supun analizei dumneavoastră și discuției dumneavoastră, dar, bineînțeles, contez pe faptul că va fi aprobat de toți, marile probleme cer soluții radicale și, dacă e adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mele, nu ca pe o amenințare, ci ca un cauter pentru infecta supurație politică pe care ați generat-o în sânul vostru și în care continuați să vă mișcați. Mă veți revedea și auzi în ziua în care veți merita iertarea care, în ciuda a tot, suntem înclinați să v-o acordăm, eu, președintele vostru, guvernul pe care l-ați ales în vremuri mai bune și partea sănătoasă și curată a poporului nostru, cea de care în acest moment nu sunteți demni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
voi fi o excepție, Dacă se va afla că acea bombă a fost pusă din ordinul nostru, le vom da celor care au votat în alb ultimul motiv care le lipsea, E un mod de a vedea că, și cer iertare, mi se pare că ofensați logica, domnule prim-ministru, De ce, Și că, dacă-mi permiteți s-o spun, nu vă onorați obișnuita rigurozitate a gândirii, Explicați-vă, Păi, fie că se va afla, fie că nu, dacă ei dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
-l supăra poate că-și dăduse și ea osteneala să-i întărească bănuielile. Uite ce este, i-am zis, hai să ne întoarcem la atelierul tău. Dacă te-ai făcut de râs trebuie să te smerești și să-ți ceri iertare. Mie nu mi se pare că nevastă-ta e genul de femeie care să-i poarte cuiva pică. Dar cum m-aș putea întoarce în atelier? zise el obosit. Sunt acolo. Le-am lăsat lor locuința. Atunci înseamnă că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
era de lung. - Biserica are dreptul la aurul acela, pentru a scoate din el mijloacele necesare pentru Îndeplinirea misiunii pe care Dumnezeu Însuși i-a Încredințat-o: pacificarea Italiei sub pastorația lui Bonifaciu cel sfânt. Predați-ni-l și agheasma iertării va coborî pe capul vostru. Biserica va tăia vițelul cel gras, Întrucât fiul risipitor pierdut era și a fost regăsit. - Un vițel În schimbul unei averi e o Învoială care cu siguranță i-ar plăcea lui Bonifaciu. - Hulitorule! Dumneata nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Mariana făcea scandal. Mișu se ridică din pat, luând în picioare încet, demonstrativ, șlapii vechi ai lui Popa, pe care-i folosea când spăla cu furtunul curtea MaxiBarului. Mariana nu era proastă, trebuia să înțeleagă singură. Și să-și ceară iertare. La urma urmei o salvase de la moarte, îi făcuse și cadou, câte femei nu și-ar dori un Mișu ca el! Trage și de fiare, are perspective, vorbește frumos, o s-o ducă în America. Dar nu cu scandal, de scandal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]