1,391 matches
-
țară". <br> <br> <br> În numerele apărute în anul 1901 (vineri, 2,9,16,23,30 decembrie) și în cele din anul următor, colaborează printre alții: Dimitrie Anghel, Zaharia Bârsan, Ion Gorun, Ion Agârbiceanu, E. Gîrleanu, C. Moldoveanu, Constanța Hodoș, Ilarie Chendi, R. Cioflec, V. Savel, G. Tutoveanu, Ion Adam, G. Vîlsan, alăturându-se în anii următori și Ioan A. Bassarabescu, Ioan Alexandru Brătescu-Voinești, Emil Gârleanu, George Topîrceanu, Ion Minulescu, Elena Farago, Emil Isac, etc. Între 2 decembrie 1901 și 29
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
Topîrceanu, Ion Minulescu, Elena Farago, Emil Isac, etc. Între 2 decembrie 1901 și 29 decembrie 1902, directori au fost George Coșbuc și Alexandru Vlăhuță. Între ianuarie 1905 și iunie 1905, direcția a aparținut unui comitet de redacție sub conducerea lui Ilarie Chendi. Din iunie 1905 până în 17 octombrie 1906, animatorul ei a fost istoricul Nicolae Iorga. Din octombrie 1906 până în decembrie 1908, direcțiunea aparține unui comitet compus din Ștefan Octavian Iosif, Mihail Sadoveanu și Ion Scurtu. După plecarea de la revistă a
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
mâna acestor redactori tineri cu gândul că își vor da din această nouă poziție mai mult interes. Astfel, între 29 decembrie 1902 și 5 iunie 1905, direcția a fost lăsată într-adevăr unui comitet de redacție dar sub conducerea lui Ilarie Chendi. Din vara anului 1905 și până în 17 octombrie 1906, conducerea va fi preluată de Nicolae Iorga. Ca director la „Sămănătorul”, Iorga strânge cam aceiași durată de timp cât deținuseră direcția Vlahuță și Coșbuc, așa că nu se poate spune nici
Sămănătorul () [Corola-website/Science/307761_a_309090]
-
Bucur (Hilarius sau Ilarie) Mitrea (n. 1842, comuna Rășinari, județul Sibiu - d. 1904) a fost medic în armata colonială olandeză și naturalist român, explorator al Americii de Nord și Indoneziei. Bucur Mitrea s-a născut în anul 1842, în comuna Rășinari (județul Sibiu), fiind fiu de
Ilarie Mitrea () [Corola-website/Science/306481_a_307810]
-
nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanțele pentru mai târziu" in revista "Viața literară și artistică" a lui Ilarie Chendi. Tot în acest an începe prietenia cu Dimitrie Anghel, cu care va traduce în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în "Sămănătorul". Iarna 1906-07 cei doi prieteni o petrec la Constanța, ecourile
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
Treimii. Basilie, micuțul Vasile, este al șaselea dintre cei unsprezece frați, din care doar șapte au ajuns la maturitate. Paleolog, i s-a adăugat mult mai târziu pe "cotorul actului", când a plecat din țară, aflăm din spusele sale lui Ilarie Hinoveanu (interviul V. G. Paleolog, publicat în Ramuri, din martie 1972), nume pe care, prescurtat, îl purta mama sa, Maria Paleo. Ea era "fiica mazilului Mită din comuna Cornu-Dolj", iar tatăl, Badea Georgescu, "al lui Mâniosu, din neamul lui Grozavu
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
Viena-Paris! Memoria criticului, fabuloasă, pare a trage după ea un veac, cu români și francezi, înviind cele mai tulburătoare destine, fie de o clipă, fie strălucitoare pe cerul eternității, într-un spectacol al prieteniei și al ideii. La întrebarea lui Ilarie Hinoveanu despre primele imagini din Craiova copilăriei, V. G. Paleolog evocă "lumea internațională" din Obedeanu, din acel colț al Craiovei, unde a copilărit: "Între acei oameni ajunși Craiovei erau armenii scăpați măcelului din 1896, poruncit de Abdul Hamid, o noapte
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
și muncitorul ceferist Pârvu (Amza Pellea). Aceștia din urmă fug, dar deținuții comuniști Pârvu și Lefter sunt prinși de polițiști. Locotenentul Cristescu (Valeriu Arnăutu) de la închisoarea Viraga telefonează în miezul nopții la Poliția Capitalei, anunțându-l pe comisarul de serviciu Ilarie Bucur (Vasile Nițulescu), care-l anunță la rândul său pe prefectul Poliției Capitalei Vișan Năvodeanu (Ion Besoiu). Contrar dispozițiilor primite, comisarul Bucur anunță și parchetul civil. Între timp, legionarii conduși de Paraipan se deplasează la arestul Poliției Capitalei unde asasinează
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
Poliției Capitalei, precum și a profesorilor Mărgeanu și Jugu. Persoanele implicate în evenimentele din acea seară sunt prea speriate pentru a-i explica lui Moldovan ce s-a întâmplat. Locotenentul Cristescu neagă faptul că a sunat la Poliția Capitalei, iar comisarul Ilarie Bucur fuge la Constanța de unde speră să fugă din țară. Amenințat că i se va ucide fetița, Bucur îi comunica totuși lui Moldovan că execuția a fost realizată de un grup de legionari condus de Paraipan, iar prefectul Năvodeanu era
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
aceasta în mod explicit. Faptul că ideologul legionarilor era mort la momentul petrecerii acțiunii din film determină uciderea lui la final. Filmul prezintă și evenimente fictive cum ar fi asasinarea comisarilor de poliție Ghiță Petrescu (interpretat de Marin Moraru) și Ilarie Bucur (interpretat de Vasile Nițulescu). Profesorul Marius Diaconescu (lector dr. la Facultatea de Istorie a Universității din București) a afirmat că existența unor conflicte dintre legionari și comuniști în anii 1940-1941 este o minciună, numărul comuniștilor fiind foarte redus pentru
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
comentariu elogios. A înființat revista literară "Ulise" din care, începând din octombrie 1932, au apărut patru numere. Debutul literar l-a făcut la revista „Premiera” în 1937. A fost prieten apropiat cu Eugène Ionesco, Emil Cioran, Mircea Eliade, Ion Vinea, Ilarie Voronca, George Călinescu, Ștefan Baciu, Emil Boldan, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt, Grigore Cugler și a multor alte personalități ale literaturii române. Împreună cu Gherasim Luca, Dolfi Trost, Jules Perahim, Jacques Hérold, Barbu Fundoianu, Paul Păun, Gellu Naum, și alții, formează „al
Lucian Boz () [Corola-website/Science/311543_a_312872]
-
Giovanni Evangelista", Correggio primește comanda privind decorarea catedralei din Parma. El a efectuat doar în parte această lucrare și anume: frescele cupolei înfățișând înălțarea la cer a Fecioarei Maria, pandantive cu chipurile celor patru sfinți protectori ai orașului (Ioan Botezătorul, Ilarie Toma și Bernard), precum și bolta arcurilor. Frescele tavanului catedralei din Parma marchează încoronarea creației artistice a lui Correggio. Artistul leagă magistral tema picturală de tamburul cupolei și, nuanțând cu o culoare uniformă bordura, produce iluzia perfectă a spațiului infinit și
Correggio () [Corola-website/Science/311175_a_312504]
-
acasă, la Paris, în 1984, pe când participa la un simpozion internațional de poezie, cu care prilej i-a oferit cartea "Urmuz.Pagini bizarre" (București, Minerva - 1983), a cărei ediție și prefață le-a semnat. În paginile ei, Eugen Ionescu, alături de Ilarie Voronca, Marin Mincu ș.a., apare cu traducere din opera inconfundabilului Urmuz. Reproducerea înscrisurilor acestor deosebiți oameni ai cărții, cu care Constantin Crisan a fost în reverberație spiritual, pot întregi imaginea lor în lume." "Articol apărut în revista Euromuseum / Nr. 123
Constantin Crișan () [Corola-website/Science/311258_a_312587]
-
cum s-a mai spus, "modernismului extrem") înseamnă manifestarea câtorva curente: "dadaismul, futurismul, suprarealismul, expresionismul" etc. Româneasca avangardă ca modernism extrem, cu „primul detașament“ alcătuit - în perimetrul poeziei și al „pictopoeziei“ - din Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel Iancu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca, Stephan Roll, Sașa Pană, Constantin Nisipeanu ș. a., dispunând de revistele: "Simbolul", 1912 (revistă de „recunoaștere“ / „tatonare“ avangardistă, redactată în București de Ion Vinea, Tristan Tzara și Marcel Iancu), "Chemarea", 1915 (redactată în București de Ion Vinea și Tristan Tzara
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
recunoaștere“ / „tatonare“ avangardistă, redactată în București de Ion Vinea, Tristan Tzara și Marcel Iancu), "Chemarea", 1915 (redactată în București de Ion Vinea și Tristan Tzara), "Contimporanul", 1923 - 1930 (redactată în București de Ion Vinea, având colaboratori deja celebri: Tristan Tzara, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Urmuz, T. Arghezi, Ion Barbu, Al. Philippide, Camil Petrescu ș. a.), "75 H. P.", 1924 (redactată în București de V. Brauner, Marcel Iancu și M. H. Maxy, cu colaborarea lui Ion Vinea, Ilarie Voronca, Stephan Roll, F. Brunea
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
colaboratori deja celebri: Tristan Tzara, Ilarie Voronca, B. Fundoianu, Urmuz, T. Arghezi, Ion Barbu, Al. Philippide, Camil Petrescu ș. a.), "75 H. P.", 1924 (redactată în București de V. Brauner, Marcel Iancu și M. H. Maxy, cu colaborarea lui Ion Vinea, Ilarie Voronca, Stephan Roll, F. Brunea), "Punct", 1925 (redactată în București, de Stephan Roll și Scarlat Callimachi), "Integral", 1925 - 1928 (redactată în București de F. Brunea, Ion Călugăru, M. H. Maxy, Ilarie Voronca, și în Paris, sub redacția lui B. Fundoianu
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
și M. H. Maxy, cu colaborarea lui Ion Vinea, Ilarie Voronca, Stephan Roll, F. Brunea), "Punct", 1925 (redactată în București, de Stephan Roll și Scarlat Callimachi), "Integral", 1925 - 1928 (redactată în București de F. Brunea, Ion Călugăru, M. H. Maxy, Ilarie Voronca, și în Paris, sub redacția lui B. Fundoianu / Fondane, M. Teutsch ș. a.), "Urmuz", 1928 (redactată în Câmpina, sub direcția lui George Bogza), "Unu", 1929 - 1932 / 1935 (redactată în Dorohoi, în 1928, și în București, din iulie 1929, de Sașa
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
sub redacția lui B. Fundoianu / Fondane, M. Teutsch ș. a.), "Urmuz", 1928 (redactată în Câmpina, sub direcția lui George Bogza), "Unu", 1929 - 1932 / 1935 (redactată în Dorohoi, în 1928, și în București, din iulie 1929, de Sașa Pană, Stephan Roll și Ilarie Voronca), Alge, 1930 - 1931 (redactată în București, sub direcția lui Aureliu Baranga, având între colaboratori pe Gherasim Luca, Paul Păun, Mattis Teutsch, Mihai Hubert ș. a.) etc. - este mai întâi o reacție împotriva rafinamentelor parnasiene și simboliste din școlile „cele mai
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
pentru anarhia absolută», în majoritatea artelor, pentru «acte de rebeliune spectaculos-excentrice» . "Româneasca avangardă" ca "modernism bine temperat" apare drept zonă a „inovațiilor / primenirilor reale“, „temeinice“, ilustrându-se îndeosebi prin reprezentanții cercului de la "Sburătorul" lui E. Lovinescu (Ion Barbu, Camil Baltazar, Ilarie Voronca, George Călinescu, Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Gh. Brăescu ș. a.), în direcția căruia se aflau, ori „se alătură“ G. Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, A. Maniu ș. a. Criticul literar Emil Manu, abordând aspectele avangardei din literatura
Avangarda literară în România () [Corola-website/Science/310179_a_311508]
-
autorul unor volume de poezie cel mai important fiind volumul "Un anumit anotimp din 1977". Reprezentant al avangardei românești atât în arta cât și în poezie alături de alți poeți ai avangardei precum: Gellu Naum; Șasa Până; Geo Bogza; Stephan Roll; Ilarie Voronca; Gherasim Luca etc. A colaborat (cu gravuri) la revista dobrogeana "Litoral", revista consacrată poeziei între anii (1939-1943); Revista de avangardă Unu; Revista „Cuvântul liber”, „Șantier” etc. este un insurgent în spațiul limbajului, un spirit avangardist, o conștiință care pândește
Vasile Dobrian () [Corola-website/Science/310647_a_311976]
-
nouă promovare în eșalonul doi, cu antrenorul Petre Libardi la conducerea tehnică. Trei ani după aceea (1983-1986), Minerul a retrogradat în Divizia C iar în sezonul 2004-2005 a promovat înapoi în Divizia B. S-a desființat în anul 2010. Nemes Ilarie
CS Minerul Lupeni () [Corola-website/Science/309418_a_310747]
-
a fost papă al Romei din 19 noiembrie 461 până în ziua morții sale - 28 februarie 468. Ilarie, arhidiaconul de origine sardă la Roma (Sfântul Hilarius), apropiat Papei Leon cel Mare, a fost ales Papă al Romei pe 17 Noiembrie și consacrat în data de 19 noiembrie 461. Ca arhidiacon, în timpul pontificatului lui Leon I, a luptat puternic
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
Episcopului Romei și s-a opus condamnării Patriarhului Constantinopolului, Flavian, de către al doilea Conciliu Ecumenic de la Efes din 449 convocat pentru a soluționa problema ereziei lui Eutichie. Conform unei scrisori a împărătesei Pulcheria, găsită printre scrisorile papei Leon I, arhidiaconul Ilarie își cerea scuze că nu i-a adus o scrisoare din partea papei, după evenimentele de la conciliul ecumenic. Însă datorită lui Dioscurus, Episcop de Alexandria, care a încercat să împiedice ca Ilarie să meargă la Roma sau la Constantinopol,el a
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
împărătesei Pulcheria, găsită printre scrisorile papei Leon I, arhidiaconul Ilarie își cerea scuze că nu i-a adus o scrisoare din partea papei, după evenimentele de la conciliul ecumenic. Însă datorită lui Dioscurus, Episcop de Alexandria, care a încercat să împiedice ca Ilarie să meargă la Roma sau la Constantinopol,el a avut mari dificultăți în a reuși să execute ordinul papei, acela de de a-i aduce noutățile privind rezultatul conciliului. Ca și papă, Ilarie a continuat politica predecesorului său, Leon cel
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
Alexandria, care a încercat să împiedice ca Ilarie să meargă la Roma sau la Constantinopol,el a avut mari dificultăți în a reuși să execute ordinul papei, acela de de a-i aduce noutățile privind rezultatul conciliului. Ca și papă, Ilarie a continuat politica predecesorului său, Leon cel Mare, care în disputa cu Ilarie, Episcop de Arles în privința provinciei romane,Galia, a obținut de la împăratul Valentinian al III-lea faimosul edict (445) prin care recunoștea supremația Episcopului Romei asupra tuturor celorlalți
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]