1,461 matches
-
propriu. În schimb, excelează prin traduceri, în special din literatura rusă și sovietică (Anna Ahmatova, K. Paustovski, Esenin, Evtușenko, Cehov), precum și din literatura franceză (Paul Valéry, Apollinaire) sau engleză (Shakespeare, Daphné Du Maurier). Traduceri: A.A. Petrov, Van-Ciun, materialist și iluminist al Chinei antice, București, 1958 (în colaborare cu Aurelian Tache); E.M. Suziumov, Spre Antarctica, București, 1960; Ruguri pe zăpadă. Antologie din proza sovietică contemporană, București, 1965; Anna Ahmatova, Poezii, pref. Mihai Beniuc, București, 1968; Daphne Du Maurier, Păsările, București, 1970
FORTUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287070_a_288399]
-
din Transilvania, pentru care erau scrise, în primul rând, foile lui Barițiu. Revista a susținut necesitatea ridicării culturale a poporului, ca un prim pas spre realizarea unității culturale a tuturor românilor. Ideile Școlii Ardelene se fac încă simțite, dar reflexele iluministe coexistă cu ecourile romantismului; predomină spiritul patriotic și moderat politicește al lui Barițiu. Până la apariția „Familiei” sau a „Albinei Carpaților” și, mai târziu, a „Tribunei”, F. pentru m., i. și l. va fi cel mai important periodic literar al românilor
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
consecvent ideea luminării prin cultură, a trezit interesul pentru lectură și pentru creația literară, a pus în circulație producția literară autohtonă și poezia populară. Nu mai puțin importante sunt contribuția publicației la răspândirea cunoștințelor științifice și la combaterea, în spirit iluminist, a concepțiilor învechite, precum și aportul ei la clarificarea chestiunilor de limbă, literatură și ortografie, la respingerea unor afirmații eronate și tendențioase, emise de diferiți istorici și publiciști străini în legătură cu originea limbii și a poporului român sau în legătură cu istoria noastră națională
FOAIE PENTRU MINTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287056_a_288385]
-
timp de optsprezece ani, a fost profesor la Școala Normală din Arad, director, din 1830, al școlilor românești și sârbești de pe teritoriul regimentelor de graniță bănățene și unul dintre organizatorii învățământului în limba română din Banat. Activitatea sa de cărturar iluminist rămâne legată de răspândirea culturii în limba română. D.-L. este alcătuitor și traducător de manuale și cărți de cult (Octoih sau Catavasier, Buda, 1826, reeditat în 1829 și 1846; Viața domnului Isus Hristos... acum întâia oară din Sfânta Scriptură tradusă
DIACONOVICI-LOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286749_a_288078]
-
ale lui G., cele de mai mică importanță însoțesc un Catavasier (1784) - unde autorul aduce elogii marilor dascăli ai creștinătății -, apoi ediția de Cazanii din 1792 și Pravoslovnică învățătură (1794). Interesante prin ideile culturale și de filosofia istoriei, de inspirație iluministă, rămân textele ce prefațează un Antologhion (1786), un Triodion (1798) și o Loghică (1826). Prefața la Antologhion conține un scurt istoric, în stil hagiografic, al cărturarilor luminați - Damaschin, Chesarie, Filaret - din centrul cultural-teologal de la Râmnic. Prefața la Triodion dezvăluie idei
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
G. își aduce contribuția la crearea terminologiei filosofice în limba română. Tot din limba greacă traduce în 1793 Cămara dreptei credințe a lui Teofil, episcopul Campaniei, scriere tipărită la Veneția în 1780. Monah învățat și episcop filosof, G. leagă preocupările iluministe ale cărturarilor de la Râmnic de renașterea națională propovăduită de Gh. Lazăr. SCRIERI: [Prefață] la Antologhion, București, 1786; [Prefață] la Cazanii, Râmnic, 1792; [Prefață] la Pravoslavnică învățătură, București, 1794; [Prefață] la Triodion, București, 1798; [Prefață] la Ioan Damaschinul, Loghică, București, 1826
GRIGORE RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
al unui expozeu în care fixează liniile mari de evoluție ale baladei și se numără printre cei care au subliniat însemnătatea valorii estetice a producțiilor populare (Bocetul). A fost preocupat de receptarea și circulația folclorului. De pe o poziție raționalistă și iluministă ce venea de la Școala Ardeleană, a combătut superstițiile, practicile medicale empirice și primejdioase ( Leacuri băbești, Legarea boalelor, Oase de balaur, Postul și nutrirea neîndestulătoare). C. traducătorul s-a oprit la marile epopei ale popoarelor vechi (Odiseea lui Homer, Eneida lui
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
dovadă de aspirații la fel de autentice, chiar dacă nu la fel de generoase și tangibile, precum aspirațiile ce susțin oricare alte mișcări de reformă” (Stern, 1974, xxii). Dihotomia introdusă de Isaiah Berlin în „Introducerea” la cartea sa despre Vico și Herder, între o tradiție iluministă și una contrailuministă în gândirea europeană (Berlin, 1980), chiar dacă este foarte importantă pentru înțelegerea diferitelor perspective și paradigme în interpretarea societății și a istoriei la începutul secolului al XX-lea, nu trebuie însă să ne ascundă multiplele influențe, suprapuneri, traduceri
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Sinopsis adecă Adunare de multe învățături, lucrare alcătuită de mitropolit „din multe scripturi”. Pe lângă sfaturile destinate preoților despre felul cum trebuie oficiată liturghia, I. combate, în unele paragrafe, superstițiile populare, cărora încearcă să le dea o explicație exactă, în spirit iluminist. Argumentând necesitatea de a dobândi noi cunoștințe, el adresează, în încheiere, un nou apel părinților ca să-și dea copiii la învățătură: „Nu se poate să fie mai fericit omul, când pune tot gândul și purtarea lui de grijă, în ce
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
la românizarea completă a serviciului bisericesc. Principala lui operă rămâne editarea, între 1776 și 1779, a șase volume de Mineie (contribuția sa extinzându-se și la pregătirea volumelor următoare, tipărite de succesorul său Filaret), completate de prefețe originale, atestând orizontul iluminist al clericului, ce se inspiră masiv din Enciclopedia franceză și din opera bizantinologului Charles Le Beau. La traducerea Mineielor, lucrare colectivă, condusă de episcop, bazându-se pe vechile tălmăciri ale lui Dosoftei, Radu Greceanu și Damaschin al Râmnicului, au colaborat
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
a accentuat din cauza instabilității politice. Ideile profesate de C. de R. în predosloviile sale îl așază pe linia preocupărilor mai vechi ale umaniștilor români, conturând totodată, prin noile elemente de filosofia istoriei și prin tema timpului, profilul unui important cărturar iluminist de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Traduceri: [Mineie], pref. trad., Râmnic, 1776-1779. Repere bibliografice: Iorga, Ist. bis., II, 150-151, 155-156; Mihai Mihalache, Viața și activitatea episcopului Chesarie al Râmnicului, BOR, 1966, 1-2; Duțu, Coordonate, 131-155; Ivașcu, Ist. lit., I, 291-293
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
II, 150-151, 155-156; Mihai Mihalache, Viața și activitatea episcopului Chesarie al Râmnicului, BOR, 1966, 1-2; Duțu, Coordonate, 131-155; Ivașcu, Ist. lit., I, 291-293; Piru, Ist. lit., II, 160-163; Anghelescu, Preromant. rom., 41-45; Dicț. lit. 1900, 177-179; Niculae Șerbănescu, Un cărturar iluminist muntean din secolul al XVIII-lea: episcopul Chesarie de Râmnic, BOR, 1981, 1-2; Păcurariu, Ist. Bis., II, 429-435, III, 52-56, passim. A.Sm.
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
se impune în primul rând prin marea sa cultură (avea una din cele mai cunoscute biblioteci din Moldova, din care, se pare, nu lipsea Enciclopedia franceză), fiind și un spirit filosofic. Cunoștea franceza, limbă în care citea ziarele și literatură iluministă. El îmbină totodată preocupările cărturărești cu acțiunile politice dictate de sentimentele sale patriotice. Interesat de învățământ - prin 1770 încerca, fără izbândă, să diminueze, în favoarea limbii române, importanța limbii grecești în școli -, el sprijină o serie de tineri, trimițându-i la
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
tipografului Mihail Strilbițki, a existat între mitropolit și generalii împărătesei Ecaterina a II-a, în special cu P. A. Rumeanțev, între 1787 și 1788. Moartea lui G., în aceeași perioadă, rămâne o chestiune nelămurită. G. este o personalitate importantă a mișcării iluministe din Moldova. Preocupările sale culturale, orientate spre tipărirea și încurajarea traducerilor, făcute în special din literatura moral-filosofică iluministă, sunt transmise unor emuli din preajma sa: traducătorii Toma Dimitriu (care tălmăcește din elinește, la „osârduitoarea dorință” a lui G., romanul Etiopica) și
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
Rumeanțev, între 1787 și 1788. Moartea lui G., în aceeași perioadă, rămâne o chestiune nelămurită. G. este o personalitate importantă a mișcării iluministe din Moldova. Preocupările sale culturale, orientate spre tipărirea și încurajarea traducerilor, făcute în special din literatura moral-filosofică iluministă, sunt transmise unor emuli din preajma sa: traducătorii Toma Dimitriu (care tălmăcește din elinește, la „osârduitoarea dorință” a lui G., romanul Etiopica) și arhimandritul Gherasim (a cărui traducere din Gabriel Pérau, Taina francmasonilor, nu este străină de interesul lui G., el
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
1700. Pe linia acelorași preocupări se înscriu și proiectele de a tipări Cugetările lui Oxenstiern, Aventurile lui Telemah de Fénelon în 1783 și scrierea Teatrul politic a lui Ambrosius Marlianus. Lui G. i se atribuie traducerea unei culegeri de texte iluministe cu titlul Despre știința stihiilor (1780), deși nu este exclus ca ea să-i aparțină lui Gherasim Clipa. Manuscrisul pune alături de meditații din iluministul J.-B.Massillon, fragmente din Fénelon (Traité de l’existence et des attributs de Dieu și
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
Teatrul politic a lui Ambrosius Marlianus. Lui G. i se atribuie traducerea unei culegeri de texte iluministe cu titlul Despre știința stihiilor (1780), deși nu este exclus ca ea să-i aparțină lui Gherasim Clipa. Manuscrisul pune alături de meditații din iluministul J.-B.Massillon, fragmente din Fénelon (Traité de l’existence et des attributs de Dieu și Dialogues des morts) și citate din scrieri antice: din Cicero, un discurs al lui Seneca în fața lui Nero, fragmente din opera lui Platon (Apologia
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
că nu poate fi contestat faptul, corect remarcat și analizat de autorul amintit, că autorul Divanului a introdus în limba română unele noțiuni, termeni specifici ai limbajului filosofic, retoric, logic, forjând alteori crearea altora, dar motivația nu era napărat una "iluministă", ci e vorba de o necesitate proprie. Un alt aspect merită discutat în această privință: plasat în climatul culturii românești al epocii, un autor precum Cantemir pare o apariție mirabilă. Nu realizarea magistrală din Istoria ieroglifică este în măsură să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
căci, comentează autorul într-o paranteză, "cuvântul drept din gura proastă ieșind, pre cuvântul cu meșterșug din gura ritorului scos astupă"26). Întrebat, în cele din urmă, de care împărăție socotește că ar aparține, el se declară, în cel mai iluminist mod cu putință, un cetățean al propriei lumi, prețuind mai mult libertatea decât societatea celor lipsiți de libertate. Termenii prin care se detașează de orice apartenență sunt categorici și acuză tirania: el poftește "nici supt unghia Vulturului, nici supt talpa
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
materialelor, „reziliența (măsurată în kilogram forță pe cm pătrat) caracterizează rezistența la șoc”(Manciaux, 2001). într-o bine documentată urmărire de-a lungul timpurilor a utilizării conceptului de reziliență, Șerban Ionescu (2008) amintește o primă utilizare a conceptului de către filosoful iluminist Francis Bacon, deja în 1626, în una din scrierile sale. în 1668, conceptul apare în scrierile filosofului platonician Henry More, iar în 1857 este folosit într-o accepțiune asemănătoare celei din psihopatologia actuală, de către medicul Tomes, cu referire la capacitatea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
mai utilă expunere a acestei "mode" a secolului al XIX-lea rămâne aceea făcută de Paul Bénichou într-o vastă reflecție desfășurată din 1973 până în 1992 asupra profetismului romantic 72. Saint-simonismul apare acolo ca o utopie "pseudoștiințifică", generată de entuziasmul iluminist în fața cunoașterii raționale, ca o încercare de transformare a unor forțe ale dezvoltării economice, în care intrau pe lângă știința pozitivistă și expansiunea industrială, mașinismul, comerțul etc., în autorități morale. De aici dimensiunea de "cult laic" asupra căreia Paul Bénichou insistă
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Considerațiuni asupra bibliografiei româno-ruse”; Constantin Șerban, „Mișcarea revoluționară în Rusia între 1850-1860”; Letiția Lăzărescu, „Războiul ruso-româno-turc”; Mihail Guboglu, „Contribuții sovietice în cercetarea Hoardei de Aur”; Ion Radu Mircea, „Activitatea revoluționară a lui Alecu Russo în izvoarele rusești”; Vasile Mihordea, „Istoriografia iluministă din lucrarea istoriografului sovietic A.I. Veinstein: Istoriografia Evului Mediu”; R. Ciocan, „Opera istorică a lui B.D. Grecov”; Iorgu Iordan, „Elemente rusești în limba românească”; Alexandru Voitinovici (procurorul general al RPR), „Constituția Stalinistă”; O.C., „Informațiile scriitorilor antici despre Sciția și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
filosofică a Luminilor oferea baza teoretică justificatoare pentru schițarea hărții politico-diplomatice, eco-nomice și militare a Europei. Călătorii reali, experimentau la fața locului datele teoretice și aduceau probele care le susțineau. Larry Wolff identifică tendințe de orientalizare a Europei de est în discursul iluminist și afirmă că Orientalismul este un discurs "infinit metonimic", continuat și în spațiul european. După istoricul american, "inventarea" Europei de Răsărit este un "proiect intelectual" de "semi-orientalizare", datorită europenității sale incontestabile. Efectul acestui proiect intelectual ar fi de fapt o
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
posedarea Europei Răsăritene făceau parte din experiența călătorilor apuseni (cei care măsurau și trasau frontiere) și indică de fapt exercitarea dominației intelectuale prin care Europa Răsăriteană era pusă în poziția de a se lăsa expusă privirii și analizei raționale a iluminiștilor apuseni. Imaginarea și cartografierea nu erau "operațiile competitive" ale "fanteziei și științei", ci erau funcții corelate: filosofii și călătorii cartografi conlucrau în desenarea hărții simbolice a diferenței dintre Apus și Răsărit. Adresarea Europei Răsăritene s-a produs datorită unei bogate
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
măsurătorile, triangulări după triangulări, calculele matematice, observațiile astronomice, colecțiile de plante, animale, roci și "specimene" umane din cele mai "sălbatice" chiar, escaladările de munți și vulcani, navigația pe fluvii sud-americane, printre "canibali", erau practici și operații intelectuale prin care Europa iluministă descindea în spațiul Celuilalt spre a-l cunoaște, descifra, codifica după norme științifice unitare și, în ultimă instanță, spre a-l cuceri și domina. Unitățile de măsură trebuiau fixate o dată pentru totdeauna și pentru orice spațiu geografic. În ziua de
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]