2,423 matches
-
semn al triumfului final al neantului asupra vieții, dovedind prin aceasta că prezența morții nu are alt sens decât să actualizeze progresiv drumul înspre neant. Sfârșitul și deznodământul imensei tragedii a vieții și, îndeosebi, a omului, vor dovedi cât de iluzorie este credința în eternitatea vieții - și că, totuși, unica împăcare pentru omul istoric este sentimentul naiv al eternității acestei vieți. Există, în fond, numai frică de moarte. Tot ceea ce numim diversitatea formelor de frică nu este altceva decât o manifestare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
morții, acceptată fără nici o credință religioasă, nu rămâne însă nimic din ceea ce lumea crede a fi creat pentru eternitate. Toată lumea formelor și a categoriilor abstracte se dovedește complet irelevantă în fața morții, iar pretenția de universalitate a formalului și categorialului devine iluzorie în fața iremediabilului din procesul de aneantizare prin moarte. Căci niciodată o formă sau o categorie nu vor prinde existența în structura ei esențială, precum niciodată nu vor înțelege rosturile intime ale vieții și morții. Ce poate opune idealismul sau raționalismul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru toată irosirea care n-a avut nimic din excelența marilor transfigurări. Mi-ar plăcea acele clipe când nimănui nu i-ar mai trebui amăgirea idealului, când orice satisfacție în datele imediate ale vieții ar fi imposibilă și orice resemnare iluzorie și când toate cadrele unei vieți normale ar plesni definitiv. Toți oamenii care suferă în tăcere și care nu îndrăznesc să-și verse amărăciunea nici cel puțin în suspine ar urla atunci într-un cor de o sinistră dizarmonie, cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
viziunea magică le concepe în așa măsură remediabile, încît caracterul lor de ireductibilitate dispare. Optimismul magic vede totul sub raporturi de echivalență, de aceea, pentru el, orice încercare de individualizare a bolii și de aplicare a unui tratament specific este iluzorie. Magia contestă și neagă tot ceea ce e negativitate în viață, tot ceea ce e esență demonică în dialectica vieții. A avea sensibilitate magică înseamnă a nu pricepe nimic din marile realități dureroase, nimic din ceea ce viața prezintă ca iremediabil și fatal
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
crepusculare. Beatitudinea în suferință este o simplă iluzie, căci plăcerea artificială din suferință rezultă din necesitatea de a găsi o împăcare cu fatalitatea durerii, pentru a nu te distruge total prin ea. Ultimele rezerve de viață mocnesc în această beatitudine iluzorie. Singurul asentiment dat suferinței este acela pe care-l exprimă regretul eventualei vindecări. Dar regretul acesta este atât de impalpabil și de difuz, încît nu se poate cristaliza în conștiința nimănui. Toate durerile care se sting aduc cu ele un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în contradicții dureroase și în avânturi haotice. A fi prins în lupte interioare, a te consuma într-un dramatism intim și a trăi destinul tău sub semnul iremediabilului este a viețui în regiuni în care orice limpezire sau puritate devin iluzorii. Aceia în care viața se desfășoară într-o creștere fără obstacol, care trăiesc într-un ritm lipsit de dramatism, ating o stare de mulțumire și încîntare, unde aspectele lumii sânt pline de farmec și de lumină. Și nu este entuziasmul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
absolut fragmentarului, să-l izoleze într-o autonomie și, individualizând conținuturile, să elimine perspectiva universalului și a infinitului. Nu există forme în lume decât pentru a sustrage conținuturile existenței din haosul și anarhia vârtejului infinit. Că formele au o consistență iluzorie față de acest vârtej, o dovedește orice viziune mai adâncă, deoarece, dincolo de cristalizările efemere, realitatea adevărată se descoperă ca o pâlpâire și o pulsație dintre cele mai încordate. Simțul pentru forme rezultă dintr-o complacere în finit, în seducțiile inconsistente ale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
voi înțelege niciodată cum de nu s-au găsit oameni care să se sinucidă în culmea voluptății sexuale, cum de nu s-au găsit ființe care să simtă vulgară și plată orice supraviețuire. Fiorul acela, nemărginit în intensitate, dar aproape iluzoriu în timp, ar trebui să consume într-o clipită toată ființa noastră. Și dacă n-o consumă, pentru ce n-o consumăm noi? Sânt atâtea moduri de a muri, dar nimeni n-are curajul și originalitatea unei morți sexuale, care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imorale numai în decadență, când se apără prin ele un vid de conținuturi; dacă ajută însă ascensiunea, ele sânt virtuți. Tote triumfurile sânt morale. Salvarea României - sânt virtualitățile și posibilităile ei ascunse. Ceea ce am fost nu este decât un sprijin iluzoriu. Nu trebuie să fim atât de lași încît să ne inventăm un trecut. Iubesc istoria României cu o ură grea. Niciodată nu vom putea încorona România cu un nimb istoric dacă fiecare din noi nu va trări cu o pasiune
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nostru cosmic, prezența lor în lume nu este deloc încurajantă. De națiune ne leagă tot ceea ce este imediat în noi și teama de vid. Presupunând totuși că națiunile ar dispărea, proiectele de pace externă n-ar fi oare mai puțin iluzorii? Nu s-ar deplasa conflictele pe unități mai mari? De la continente la rase și până la conflictele planetare, ireductibilul soarte umane ar fi oare mai puțin tragic? Dacă toate națiunile globului ar dezarma, cu excepția uneia de o anvergură mai redusă, pacea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în cele două categorii blestemate: a acelora care au și acelora care n-au. Nu știu precis ce s-ar putea face împotriva proprietății. Un socialism de stat este o formulă mediocră, iar comunismul este prea mecanicist și mult prea iluzoriu. Colectivismul național, care ar da o valoare soluțiilor abstracte prin corectivul concretului național, își găsește mai repede o cale printre ireductibile și antinomii. Proprietatea pare a fi o fatalitate în fața căreia mă plec cu scârbă. Spiritul uman, ajutat de bestialitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mâna ei, s-o visez pe ea toată viața mea, s-o visez cumcă îmblă prin casa mea, cumcă surâde la florile din fereastră, cumcă veghează cusînd sau împletind asupra copilului meu. Aș fi putut să-mi creez o fericire iluzorie, o familie iluzorie, o femeie ideal - aș fi putut fi nebun. Dar la ce? Apoi, orcît de lungă să fi fost acea nebunie, totuși fiecare își are momentele sale de trezie, momente în care sinuciderea e cugetarea cea dendîi, momente
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o visez pe ea toată viața mea, s-o visez cumcă îmblă prin casa mea, cumcă surâde la florile din fereastră, cumcă veghează cusînd sau împletind asupra copilului meu. Aș fi putut să-mi creez o fericire iluzorie, o familie iluzorie, o femeie ideal - aș fi putut fi nebun. Dar la ce? Apoi, orcît de lungă să fi fost acea nebunie, totuși fiecare își are momentele sale de trezie, momente în care sinuciderea e cugetarea cea dendîi, momente de urât, de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Sau, cine știe, poate că hipnoza se datorează unei stări patologice particulare, sugestibilității istericilor de care se ocupă psihiatrii, ca fiind imposibile de realizat în stare normală. Dacă hipnoza este, după cum spune, "o nebunie artificială", o "isterie artificială", va fi iluzorie încercarea de a o regăsi la mulțimi atîta vreme cît tocmai am stabilit că acestea din urmă nu sînt nici "nebune", nici "isterice". Cum am mai putea trece de la un domeniu la altul dacă primul este de resortul medicinii, iar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în mod gratuit de la mulțime o afecțiune pe care el refuză sau e incapabil să o ofere la rîndu-i. Pentru a eluda acest inconvenient, non-reciprocitatea reală între ce doi poli ai ierarhiei sociale a fost adeseori transformată într-o reciprocitate iluzorie. Și atunci, indivizii își închipuie că primesc în schimb echivalentul a ceea ce dau. În economia afectivă a societății, ca și în economie pur și simplu, schimbul inegal dobîndește aparența unui schimb egal. Fiecare se crede răsplătit pentru sentimentele sale, se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
raționale și elemente iraționale, o anumită logică și destulă lipsă de logică, determinism și întâmplare, totul de-a valma, fără a mai vorbi de simple greșeli sau de încurcături sau echivocuri care au putut avea, pornind de la cauze minime sau iluzorii, urmări considerabile” (pp. 103-104). Dezordonată și complicată, revoluția română a semănat cu o uriașă „mișcare browniană” (p. 105), a cărei stihialitate a fost vizibilă prin „vârtejul mulțimii răsculate”; revoluția a fost (din 22 decembrie) și un fel de „transă” copleșitoare
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ar afecta suveranitatea națională a S.U.A. în asemenea domenii, cum ar fi mediul, comerțul și finanțele. 4. Rezultă, deci, că ideea internaționalizării dreptului constituțional sub forma impunerii unor coduri de conduită obligatorii vizând guvernarea politică a diverselor țări este iluzorie, pentru că toate statele și, în primul rând, cele mari, nu sunt dispuse să se supună unei autorități mondiale, decât în condițiile în care ar putea eventual să o monitorizeze. Pe de altă parte, ideea unui cod constituțional internațional încalcă, în
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
contrats de vente internationale de marchandises, Bureau Permanent de la Conférence de la Haye de droit international privé, la Haye, 1986, p.1 6 nr. 12 (citat în continuare " Raport von Mehren ") 10 Raport von Mehren, p.18 nr. 21 11 Dovedită iluzorie, căci după 17 ani de la adoptare, dintre cei trei semnatari (Cehoslovacia, Olanda, Argentina) doar aceasta din urmă a ratificat-o și a aderat în 1997 R. Moldova, stat membru al Conferinței. Situația este decepționantă față de primirea de care a beneficiat
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
perspectiva Vieții, este o persistentă aparență. Radicala noutate a creștinismului este definiția omului ca „fiu al lui Dumnezeu” și, mai precis, ca „fiu în Fiul”. Aceasta înseamnă că omul își dobândește adevărata sa condiție numai participând activ - prin eliberarea de iluzoriul mundan - la misterul „interiorității reciproce” a Vieții, adică la însăși nașterea Fiului de către Tatăl. În acest punct, Henry atinge un punct specific al teologiei mistice a lui Meister Eckhart - care urmează aici tradiția patristică 1 - ce vede nașterea adevăratului Sine
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ocean al posibilului) sunt „date ego-ului (l’ego) prin însuși procesul în care acesta e născut ca mine (moi)”. Această descoperire atacă direct falsul concept al dreptului și pe cel al proprietății pe care etica modernă le-a elaborat în iluzoriul spectru al autofundării subiectului 1. Fiindcă logica judiciară a egoismului dictează automat psihologia grijii (și toate afectele-satelit ale acestei dispoziții afective), Michel Henry caută să identifice acest lanț determinist de reacții în actul uitării Vieții ca Revelație a filialității 2
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
revelația căderii lui Adam, creștinismul indică adevărata sursă a răului și violenței în inima dezbinată și pătimașă a fiecărui om. Fără o adopție transcendentală întru Fiul, Cel care ne redă adevărata fire, orice fraternitate între oameni este fie provizorie, fie iluzorie. Milbank nu reușește suficient de convingător să arate că un creștinism lipsit de dimensiunea autocritică, deci fără un oficiu profetic - cum ne propune astăzi Occidentul - se dizolvă incoștient, dar ireversibil într-o ipocrizie ideologică, nedemnă de numele Celui care a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dintre gândire și realitate are o nuanță negativă, pentru că presupune îndepărtarea de perfecțiune. însă interpretarea negativă este ea însăși o manifestare a failibilității noastre; recunoașterea acesteia din urmă are o dimensiune pozitivă care ar trebui să compenseze pierderea unei perfecțiuni iluzorii. Imperfecțiunea poate fi îndreptată, iar acest lucru nu este valabil doar la nivelul gândirii noastre, ci și în realitate. Dacă înțelegerea perfectă rămâne inaccesibilă, posibilitățile de îmbunătățire sunt nelimitate. Perspectiva mea asupra reflexivității este esențialmente optimistă - dar trebuie să recunosc
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
24; ea nu este menită să fie văzută conștient, ci să acționeze în plan inconștient. Acest fenomen mai este numit „a douăzeci și cincea imagine”, denumire improprie în cazul cinematografului, căci una dintre cele 24 de imagini este înlocuită. Acest efect este iluzoriu din cauza mascării: o imagine prezentată timp de numai 40 ms este ștearsă de imaginile precedente și următoare. În cadrul experimentului lui Fraisse, dacă primul cuvânt FER durează puțin mai mult decât al doilea (LUI), subiectul nu-l vede decât o singură
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
similar, adevărul, aletheia (a!lhvqeia), etimologic înrudit cu lethe (!lhvqe), uitarea, era privit în legătură cu viziunile, cu visele, cu justiția ordalică și cunoașterea oraculară 2. Cea mai timpurie teorie artistică, în schimb (desemnată tot prin termenul mimesis), considera arta o reduplicare iluzorie a realității, o ficțiune periculoasă în măsura în care construiește un labirint de oglinzi, de modele și copii, menit să obnubileze adevărul, suprapunându-i o iluzie, o proiecție, mai mult sau mai puțin fantasmagorică. Aceasta este, la o privire superficială, poziția lui Platon
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
oligatorie a oricărei tentative de a reevalua frontierele mimesis-ului și ale ficțiunii. După cum am semnalat deja, comentatorii s-au oprit cu precădere asupra celei dintâi, grăbindu-se să tragă concluzia că, de la Platon încoace planează asupra artei suspiciunea inconsistenței, a iluzoriului și, în ultimă instanță, a falsului. Din această perspectivă, este îndreptățită afirmația lui Susan Sontag, conform căreia teoria mimetică, încă de la începuturile sale, „provoacă arta, cerându-i să se justifice”1. Însă în Cratylos, relația mimetică apare prezentată în termeni
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]