1,464 matches
-
aveam în față. Peste drum de hotel, chiar sub copertina magazinului universal, un tînăr cazah îmi atrage atenția. Mai curînd mărunt de statură, ca toți compatrioții lui, îmbrăcat într-un costum la două rînduri de culoare închisă, cu cămașă albă, imaculată, cu guler și manșete scrobite, cu cravată în culori sumbre, așteaptă impasibil pe cineva. Într-o mînă ține o umbrelă lungă, neagră, în cealaltă un buchet de iasomie. Și numai lipsa unui melon și faptul că buchetul este învelit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mare, pentru că altfel se răstoarnă. Vocea lui îndeamnă: hai, ușurel, gata, alta... Când stele noi încep a urca pe firmament, atunci da bice boilor și pornește spre casă. Așa trudește an de an, clădind capita după capita, sub cerul albastru, imaculat. Cand și când, ia câte un smoc de fan proaspăt și îl freacă între palmele bătucite pentru a simți plăcerea plevii care îl gâdilă în palme; uneori ia chiar între dinți un lujer, îl musca în doară, savurându- i gustul
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pat!... -Poate nu știi, dar eu vreau să mai citesc, o poveste măcar, cateva pagini acolo... El se ridică de pe scaun, apoi se îndreaptă către întrerupător și stinge lumina. -Ce faci?.. Nu stinge!.. Ea cedează în sfârșit, intră în așternutul imaculat cu miros de levănțica și, acolo, începe a visa cu ochii deschiși. În ultima vreme, ajunsese să se creadă deosebită, avea o oarecare unicitate, se îndrăgostise parcă de propria complexitate, presimțind mirosul greu al succesului. Se credea stăpâna pe ea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și lungă. Nu simțea nici tăria gerului, nici singurătatea depărtărilor, ci se integra perfect în peisaj, uitând de toate problemele vieții.Vara, îi plăcea mult să călăreasca, hoinărind pe aceleași dealuri , dar iarnă știa să se bucure de imensitatea aceea imaculata a zăpezilor de la munte, fără a avea nevoie de compania cuiva. Când revenea acasă în camera ei, imaginația îi devenea și mai viguroasa și începea să scrie. Îi era antipatica narațiunea la persoana I și cu cât se ferea mai
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
doar al meu... -Putem deja începe, hotărî el grăbit. După un moment de ezitare, Lăură îi zâmbi și făcu un gest de fetița dornică să-și aleagă singură jucăria...Făcu apoi un pas și stinse lumină, intrând amândoi în așternutul imaculat. A doua zi, Imad nu a avut timp de Lăură. Ziua întreaga a operat întruna, așa că l-a trimis pe prietenul lui Assad s-o însoțească prin oraș. După ce s-au îndepărtat de hotel, Assad a început s-o complimenteze
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pentru dansa. Deschise larg fereastră camerei. Aerul era proaspăt, soarele încă nu se înălțase pe bolta și a liniștii absolută stăpânirea Universului. Se aplecă puțin peste fereastră, uitându-se la florile care începeau să înflorească. În clipa următoare, pe cerul imaculat primele săgeți ale soarelui străpunseră perdeaua albastrului infinit. Timpul suspendat până în acel moment își relua cursul contra cronometru. Urma să nască peste exact cinci luni și jumătate deci... SFÂRȘITUL Afară se vedeau în depărtare pădurile de cedri seculari, orașul părea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mai vestesc grozăvii de tot felul. Câte o cisternă răsturnată pe la noi, câte o furtună de zăpadă pe la ei, dar nimic încă, din grozăviile „obișnuite”, dezvăluirile terifiante și scandalurile zgomotoase cu care ne-am obișnuit. Noul An, ca o întindere imaculată de zăpadă, încă netulburată de bocanci plini de noroi, roți de trăsură sau automobil, ne impune încă tăcerea. Este vremea TĂCERII, a adunării de sine și în sine, înaintea drumului ce ne va purta de-a lungul celor douăsprezece luni
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și ieri drum către biserică, deși zi lucrătoare, fie eliberându-ne ziua din timp, fie învoindu-ne de la servici preț de două ceasuri. Cântările Slujbei s-au ridicat în miros de tămâie spre cer, iar înaltul a răspuns cu cerniri imaculate de omăt. În lumina picurată a dimineții, predica de după Sfânta Slujbă și citirea din Sinaxar ne-au amintit rând pe rând de ispitirile Sfântului Antonie și de credința sa de nebiruit. Credință, îmblânzitoare de suflete și fiare, dacă ne gândim
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
adâncime, prin substanțialități pure. Culorile inefabile ale florilor se întind de la Bucium la Copou și Breazu, de la Galata la Ciric, de la Cetățuia la Grădina botanică, eflorescențele în imaginare ghirlande suspendate dând credit parcă fenomenelor alchimice într-o perpetuă explozie a imaculatului. Dar visătorul este cel care fructifică mai ales culoarea albă, un trandafir, un crin sau o orhidee înduioșează iubirea, pe când piatra albă sfârșește prin a fi de un alb mai alb în ochii arheologului. Culorile materiale, de la alb la negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
au fost în mare parte respinse, ca și teoriile pozitiviste care consideră că știința asigură cale privilegiată către adevărul spre care ar trebui să aspire orice teorie. În privința pozitivismului, este general acceptat faptul că nu există ceea ce se cheamă "percepție imaculată", că actele de interpretare, de explicare, de cunoaștere sînt toate mediate de discursuri teoretice și sînt parte componentă a ipotezelor. Astfel, în această concepție mai modestă asupra teoriei, teoriile sînt văzute ca instrumente care ne ajută să vedem, să operăm
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
până la sfârșitul zilelor în cazul în care nu știi să faci decât munci fizice. A ,,trăi’’ ca o legumă...e și acesta un rezultat convenabil pentru unii; pentru alții e un dezastru. A sta cu ochii pironiți permanent pe tavanul imaculat, țintind mereu același punct fix constatând mereu primordialul sens de imaculat, devine sensul fără sens, în lumea finită de aici. Pentru o categorie de bolnavi rulează fără sfârșit filmul hăului universal și al neputinței de a se debarasa definitiv de
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
decât munci fizice. A ,,trăi’’ ca o legumă...e și acesta un rezultat convenabil pentru unii; pentru alții e un dezastru. A sta cu ochii pironiți permanent pe tavanul imaculat, țintind mereu același punct fix constatând mereu primordialul sens de imaculat, devine sensul fără sens, în lumea finită de aici. Pentru o categorie de bolnavi rulează fără sfârșit filmul hăului universal și al neputinței de a se debarasa definitiv de viciile istorice ori recent adoptate. O viață invadată de cai-verzi-pe pereți
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
dea viață. Ninge cu fulgi mari, ninge lent și e o atmosferă feerică, ca de basm. O vreme splendidă. Chiar și de aici, de la distanță, uriașul om de zăpadă e uriaș. Din clipă în clipă devine tot mai real. Albul imaculat reflectă lumina soarelui și pare că a luat foc. Arde... Sclipiri metalice țâșnesc din crăticioara de aluminiu ce închipuie căciula de iarnă. Nasul, de un roșu iute, cum e ardeiul, lung și butucănos, din care e confecționat. Ochii nu sunt
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
ne simțim cu toții bine. La șampanie, Inculeț, cu multă căldură, a închinat paharul pentru fericirea căsătoriei noastre și pentru trăinicia prieteniei care ne lega. Sinaia, în acel sfîrșit de februarie, era liniștită, senină, însorită, învăluită de cea mai albă și imaculată zăpadă. În acest superb cadru al naturii, am avut fericirea să fie nunta noastră. 41 De cîte ori mă întorceam dintr-o călătorie "turistică" în străinătate cum începuse să se numească spre a se deosebi de călătoria de afaceri -, vedeam
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
din flori („hanamido”) în mijlocul căruia este așezată statuia ce-l înfățișează pe copilul-Buddha. Legenda spune că Buddha și-ar fi ales părinții de pe vremea când era încă zeu în Cer. La fel ca și la Iisus, conceperea lui a fost imaculată, iar sarcina mamei, deasemenea. Buddha a stat într-o „raclă de piatră” și nu în „matricea maternă”, ci în coapsa dreaptă a acesteia. Se zice că sar fi născut într-o grădină, în Nepal, când mama lui s-a prins
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
Ca să ne refacem forțele pentru „saltul” cuantic (că tot se vehiculează expresia asta), ne-am oprit la un bar, unde ni s-au oferit, fiecăruia, câte un pahar de apă cu gheață și mici prosopele din bumbac de un alb imaculat, umede și reci...Cu ele te ștergi pe mâini, pe față și te înviorezi, oboseala dispărând ca prin minune. Li se spune „hoshiburi”. Cafeaua este foarte bună, ai lapte și zahăr la dispoziție, poți folosi cât vrei... De cum am pășit
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
plecăm pe 24 august, când Mircea era și ofițer de serviciu la fabrica la care era încadrat. De fapt, de multă vreme nu se mai opreau ploile. Ziua de 24 s-a trezit cu un soare de vară, cu cerul imaculat. Mircea terminând la opt serviciul, n-a putut sosi chiar la fix. Eu nerăbdător, priveam mereu pe geam, la bicicleta pe care-o scosesem afară și o încărcasem cu un rucsac galben, împrumutat tot de Mircea. Ieșirea din Roman a
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
făcea rondul în sectorul repartizat, asistând la schimbul de ture al femeilor și bărbaților care lucrau la " Fabrica de nasturi", privirea i-a fost atrasă de o tânără și fermecătoare domnișoară. Această superbă făptură feminină, blondă, cu ochii ca albastrul imaculat al cerului de vară și mersul șerpuitor ca mișcarea unduitoare a spicelor de grâu sub adierea vântului, era singurul copil al unei familii de polonezi Sauciuc. Tânăra nu era altcineva decât viitoarea mea mamă, Rozlia Sauciuc, poloneză de confesiune catolică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Edenului, filosofând asupra frumuseții nepieritoare a acestei lumi, n-ai sesizat plutind prin fața ochilor Tăi divini particule de cenușă umană, depunându-se cu sfială tremurândă în părul Tău, pe umerii Tăi, pe obrazul Tău impasibil și pe fața de masă imaculată, țesută din cel mai fin borangic și brodată cu încântătoare motive folclorice? La ce meditai, Doamne? Spune! Ai probleme? Crezi că aș putea să Te ajut cu ceva? Și-au făcut viței în Horeb și s-au închinat idolului. (Psalm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să creadă și să înțeleagă suferințele unor copii fără copilărie, tratați ca niște criminali? Unde este? Unde a fost copilăria noastră? Explicați-mi, vă rog frumos, cum este sau cum trebuie să fie o copilărie?? "Porni-vom tineri ca albastrul imaculatelor seninuri!... Și mândri poate ca seninul albastru-al sângelui regesc." (I. Minulescu) Nu. Copilăria mea, a fraților mei și a miilor de copii deportați s-a desfășurat sub alte auspicii, și nicidecum sub cupola unui cer senin, blând, protector și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
autoturism)... Astăzi am avut un moment de exaltare inocentă atunci când, așezat fiind la o banală coadă la Romtelecom, am conștientizat că exist, am reușit să văd frumusețea (normalitatea) întregului spațiu în care mă găseam, cu pereții aceia de un alb imaculat ce se desfășurau în fața ochilor, cu operatoarea îndatoritoare de la ghișeu, cu oamenii preocupați ce se deplasau fără multă agitație de la o masă la alta în căutarea răspunsurilor unor întrebări firești... Viața curgea lin, ordonat, fără perturbări, asemenea mișcării electronilor în jurul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
alegem (!) tot ce în opera lui aparține poporului nostru și este rodul împlinit al gîndirii și geniului său artistic". În aceeași manieră va fi confiscat de ceaușism centenarul morții poetului. Pentru a evita situația de a fi apărut printr-o imaculată concepțiune, noua cultură încearcă a-și clădi o tradiție din care chipurile se revendică. Se va aplica un scenariu al recuperării pe care îl descrie exact Monica Lovinescu. "Autorul de recuperat este mai întîi cenzurat în tăcere. Adică se trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
voce caldă, ca a unui copil, și tremura ușor din glas atunci când Cristi o privea cu poftă. Se înroșea și își ducea imediat mâna subțire și gingașă peste buze, cu privirea în jos, amețindu-l. Iar pielea ei era albă, imaculată, pufoasă și mirosea a lapte și a migdale, îți venea să te pierzi peste trupul ei fragil și parfumat, ale cărui forme bine conturate, rotunde, întorceau privirile oricărui bărbat. Avea niște sâni mari, din care îți venea să muști ca
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o grădină uriașă și bine îngrijită, cu flori ale căror nume nici nu le știam, iar dincolo de grădină se întindea un câmp ce ducea la liziera pădurii. Stafia n-a detectat nici un fel de stricăciuni produse de petrecere. Totul era imaculat. Confuză și impresionată, stafia se zgâia la vaza plină cu lalele proaspete care trona în mijlocul mesei din bucătărie. Marta era deja prezentă, făcându-și de lucru cu aparatul de cafea espresso Gaggia, în timp ce stafia mahmură, înfășurată în șicul cearșaf Frette
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Kimball oftă iarăși. - Cel mai mare obstacol în investigația noastră e că scena asasinatelor - în pofida planificării formidabile la care s-a dedat asasinul în fiecare dintre cazuri - este, cum să spun - și de data asta dădu din umeri a neputință - imaculată. - Cum adică? Ce vreți să spuneți, imaculată? - Păi legiștii sunt blocați. Kimball își verifică notele, deși eram convins că n-avea de ce s-o facă. Nici o amprentă, nici un fir de păr, nici o fibră, nimic. Ca o stafie. A fost primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]