3,483 matches
-
formă de imitație creatoare: A imita sau a reprezenta o acțiune presupune, în primul rând, o pre-comprehensiune a ceea ce rămâne din accidentalul acțiunii umane: din semantica, simbolistica și temporalitatea sa. Pe această pre-comprehensiune (...) se sprijină punerea în intrigă și, deopotrivă, imitația (...) literară 100. Așadar, deși nu subapreciază nicidecum ponderea construirii intrigii, a configurării, după propria sa expresie, în cadrul textului literar, pentru Ricoeur esențial rămâne caracterul de Ianus Bifrons al mimesis-ului: funcționalitatea acestuia din urmă este, pe de o parte, configurativă (intrinsecă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Primul se întreba retoric, încă din 1927, cum de pentru fiecare școală literară (și în același timp pentru nici una) este aplicabil termenul de realist. Cel din urmă distingea realismul etern, tipologic (caracterizat prin fidelitatea față de natură și predominanța conceptului de imitație), de realismul istoric, definit ca sistem normativ ce domină literatura unei epoci strict delimitate (secolul al XIX-lea). După Wellek, principalul pericol de care este pândit realismul ar consta în tentația nesocotirii granițelor dintre ficțiune și discursul non-ficțional. Așadar, „capcana
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
definiția pe care o aflăm în Teoria literaturii a lui R. Wellek și A. Warren: Aristotel remarcă și alte deosebiri fundamentale între dramă, epopee și lirică... Principalele trei genuri au fost separate încă de Platon și Aristotel, în funcție de „modul de imitație”(sau de „reprezentare”): în poezia lirică vorbește propria persona a poetului; în epică (sau în roman) poetul vorbește, pe de o parte, în numele său personal, ca narator, și, pe de altă parte, își face personajele să se exprime în vorbire
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
universului literar, considerat altădată de gradul al doilea. Poeții și teoreticienii postmoderni încearcă să demonstreze că acest lucru este posibil. Ștergerea granițelor dintre realitate și ficțiune este, în fapt, simptomatică pentru epoca actuală, din moment ce totul stă sub semnul jocului, al imitației care substituie ființei și adevărului jocul etern al simulacrelor; realitatea se literaturizează pe măsură ce literatura (arta, în general) se substituie realului, iar lumea, în ansamblu, devine „un uriaș supratext, un continuum al natur-culturii, în care toate obiectele, reale sau simbolice, au
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Oricum ar fi, rămâne în afara oricărui dubiu faptul că, în practica literară, Arghezi descoperă unitatea discursului, ștergerea granițelor dintre genuri și specii, eliberarea de poeticile rigide și, nu în ultimul rând, ingenioase modalități de a concilia „esențele de realitate” cu „imitațiile de realitate”. Nu numai în ciclul Florilor de mucigai, în care este evidentă o anumită epicitate anecdotică, dar și în alte împrejurări (să ne gândim doar la unele poeme din Cuvinte potrivite), autorul a mizat din plin pe un anumit
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spune White (1981), sunt structuri sociale având mecanisme de autoreproducere; actorii Își reproduc propriul set de acțiuni observând și categorisind acțiunile celorlalți și acționând În funcție de aceste reprezentări și de propriile structuri cognitive. Strategiile practice se constituie prin difuzarea pe baza imitației a comportamentului actorilor percepuți ca dominanți și care impun reprezentările cele mai favorabile poziției lor: ei stabilesc regulile jocului care să ducă la o reproducere a acestuia. Avem astfel de-a face cu o fenomenologie a câmpului ca rezultat al
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
de către actorii ce aspiră la pozițiile dominante prin consolidarea propriei poziții În cadrul organizației și al câmpului. Ei pot propune strategii alternative față de statu-quo bazate pe interpretări diferite ale mediului. În măsura În care aceștia au vizibilitate, strategiile lor vor ajunge să difuzeze prin imitație, producând un val de schimbare la nivelul câmpului care alterează relațiile dintre firme drept urmare a schimbării percepțiilor și definițiilor culturale Împărtășite de actori. Câmpul organizațional este așadar un sistem concret de acțiune, ordonat după repartiția capitalurilor specifice (material, cultural, social
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
comportamente, În felul acesta ieșind din starea de izolare impusă În condițiile școlii speciale. Frecventarea școlilor din comunitate face ca tipul de socializare să se schimbe. În general, În actul socializării copilul Își pune În joc Întreaga personalitate, apelând la imitații, identificare, substituire, inhibiții, hotărâre, conformare etc. Socializarea are loc numai Într-un grup (familie, grupă de grădiniță, clasă școlară), care ajută copilul să-și rafineze conduitele și achizițiile, să-și creeze idealuri și aspirații ajustate În permanență la solicitările lui
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
Înamoratul somează pe Îngerul crud să-i fixeze neîntîrziat o Întîlnire: „Curînd spune-mi locu, vremea.” Criza de gelozie de la urmă („Te tem d-orice umbră mică...”) este În spiritul unei galanterii obosite. Iancu Văcărescu este mai inspirat În cîteva imitații de cîntece bahice unde elogiază „marea sete” potolită cu „văduve, neveste, fete”, de-a valma, luate de peste tot: „Prinz românca d-orice loc”. Aici nesațiul Văcăreștilor găsește o ilustrare mai convingătoare și mai simpatic petrecăreață. În notele vesele ale canțonetei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a vicleniei feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu m-amăgesc.” Poezia (Nina) din care am citat este o imitație, Însă imitația aduce elemente ce intră perfect În psihologia lui Gr. Alexandrescu. Un fapt este de observat: erosul provoacă o mai mare varietate În melancolia poetului. O varietate și de peisaj, mai coerent și mai personal aici decît În alte
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu m-amăgesc.” Poezia (Nina) din care am citat este o imitație, Însă imitația aduce elemente ce intră perfect În psihologia lui Gr. Alexandrescu. Un fapt este de observat: erosul provoacă o mai mare varietate În melancolia poetului. O varietate și de peisaj, mai coerent și mai personal aici decît În alte poeme. Motivele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iată calitatea cea mai importantă a unui obiect. Introdus În poem, obiectul este lăsat deoparte pînă ce tema morală se consumă. Poemul trece, În acest timp, de la regimul grandorii, de la tonul Înalt, de o pasionalitate lipsită de căldura intimității (sînt imitații, modele prea vizibile...), la climatul de uscăciune al demonstrației morale, pentru a căpăta, În scurtele fragmente confesive, un accent de pasionalitate mai sinceră ș.a.m.d. Există, negreșit, o dualitate În versurile lui Gr. Alexandrescu, nu aceea de ordin stilistic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
rînd), are și o biografie care-i Îndreaptă fantezia spre sudul mirific unde, după cum singur spune: „Cer, pămînt, eter și lună, aiurează, se-nfior.” Este greu și, În fond, fără prea multă importanță să deducem din aceste poeme atinse de vreme ce reprezintă imitație și ce aparține inspirației originale. Bolintineanu ia subiecte de unde găsește, le adaptează cu ușurință, inventează subiecte noi, le repetă, le nuanțează, totul În mare grabă, cu ușurință, fără complexe. Nu se gîndește deloc la dificultățile poeziei. Nici la dificultățile, nici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din rarele momente, dacă nu unicul, În care poetul acesta retoric meditează o clipă la retorica lui. O va face și aici indirect, confundînd natura cu arta. Subtilitatea lui Bolintineanu nu merge atît de departe Încît să considere natura o imitație a artei. Conceptul lui este mai modest și se bazează pe ideea frumoșului natural, răspîndită printre romantici. Originalitatea poetului român este că pune mai multă inimă În această confuză identificare, Însă identificarea ne atrage atenția asupra privirii. „Divina strălucire” a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
superbă, că-ți aduce aminte de un monument de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereții zugrăviți în imitație de stil pompeian, draperiile roșii de la ferești înfoiate și legate la brâu cu cordoane, ca pe vremea prințesei Matilda? Ș-apoi o să ne arate iarăși pendulul și o să ne spună să-i ascultăm apele (Gaittany tăcu, căci știa că asta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu aspiră la somptuozitate, sunt îndeobște suficiente și confortabile, cu toate că obligate la un spațiu relativ restrâns. Nici un imobil nu poartă pecetea marelui stil. Ridicate de constructori sau de arhitecți de mâna a doua, ele sunt de cea mai variată arhitectură, imitații ale manierei Mincu, stil Secession (ușă în potcoavă, balustrade învelite în niște enorme frunze de stuc, ca și făcute dintr-o ceară care, topindu-se, a rupt contururile), cubism platificînd acoperișurile și provocând astfel eroziunea suprafețelor pe timp de ploaie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
era aplicată o falsă pisanie de piatră brodată, contrastând cu candoarea zidului. Impresia generală era a unui claustru de tip oriental și de la începutul secolului al XVIII-lea. Tot Ioanide fusese acela care, răzând toată ornamentația de majolică a unei imitații de stil Mincu și aplicând împrejmuirea de zid, dăduse casei o înfățișare agreabilă, iar curții cu tindă un aspect de chiostro. El făcuse asta fiindcă în casa clasică din strada Tritonilor locuia Erminia Hergot, iar în cea orientală - Ermil Conțescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pătrată sau octogonală, cu un jet d'eau în mijloc, în așa fel încît toate țâșnirile se vedeau în perspectiva infinită, întrerupte de două mari statui ecvestre de bronz, care în concepția lui Ioanide trebuia să fie copii gigantice sau imitații după Alexandru cel Mare de Euthykrat și Amazoana călare de Strongylion din Muzeul Național din Napoli, specimene de vigoare ale celor două sexe. Spre mijlocul străzii, cam peste drum de fostul Teatru Național, Ioanide plănuia o reinterpretare a propileelor ateniene
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trecute, se făcuse în străinătate. Justificarea estetică aparținea propagandei, în realitate direcția teatrului voia să forțeze publicul să treacă într-un cartier puțin frecventat de amatorii de teatru, deși nu prea depărtat de centru. Prima piesă fu Ucisă de vampiri, imitație a unui film german, care avu suficient succes, fără persistență. A doua piesă însă, intitulată Banditul care n-a cunoscut femeia, făcu săli pline aproape o lună jumătate. Titlul fusese luat la întîmplare, după un roman obscur dintr-o colecție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bărbat matur ar fi mai indicat ca secretar decât o femeie, și astfel fu propus Hagienuș, a cărui prezență ilară printre atâtea femei surprindea pe neinițiat. Aurora Suflețel făcea parte și ea din acest comitet. Ambiția doamnei Pomponescu, născută prin imitație, era de a juca un rol semioficial în materie de asistență și de a atrage la reuniunile ei o seamă de notabilități feminine. Adunarea se începea prin lectura unui proces-verbal, făcută de Hagienuș, apoi degenera în ceai și bârfeală subțire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sertar. - Și ce dacă lipsește? Îi facem unul nou. E de lemn de trandafir, mobilă autentică. Facem o garnitură de epocă și o vindem cu totul. Sultana comandă la Milano țesături pentru mobile vechi, tafta, pekin, satin, moar, velour rayé, imitație de velur de Utrecht gofrat și alte materii, unele foarte moderne, dar ajustabile cu mobila secolelor trecute. Observând însă că publicului îi plac mobile greoaie cu sculpturi complicate, pe care le expuneau unele magazine de mobile cu pretenții de lux
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și era foarte agasat. Cu toată supărarea pricinuită de doliu, nu se putu reține, intrând odată în prăvălie, de a nu juca o farsă comisului-general consort al Sultanei. Oprindu-se în fața unei mâzgălituri în ulei reprezentând un cap de bătrân, imitație sau copie proastă, exclamă: - De unde aveți asta? Extrem de interesantă! Cap de bătrînîn manieră Renaștere. Să chemați pe Expertul, piesa asta trebuie să fie autentică. Ai jura că e de Alfredo sau de școlarii lui Alfredo, marele pictor de Renaștere, contemporan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în forma pe care, tu însuți, o preferi.” În ceea ce-l privește pe Aristotel, majoritatea temelor estetice dezvoltate de acesta fuseseră deja discutate de către Platon. De pildă, Poetica lui Aristotel susține ideea că arta poeziei și a muzicii este o imitație. Dar afirmația că artele aducătoare de plăceri sunt imitații 108 Colegiul Național George Coșbuc - Motru este întălnită și la Platon. Aristotel subliniază în Etica Nicomahică importanța pentru virtute a științei de a prețui și disprețui corect, dar Platon spusese același
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
ceea ce-l privește pe Aristotel, majoritatea temelor estetice dezvoltate de acesta fuseseră deja discutate de către Platon. De pildă, Poetica lui Aristotel susține ideea că arta poeziei și a muzicii este o imitație. Dar afirmația că artele aducătoare de plăceri sunt imitații 108 Colegiul Național George Coșbuc - Motru este întălnită și la Platon. Aristotel subliniază în Etica Nicomahică importanța pentru virtute a științei de a prețui și disprețui corect, dar Platon spusese același lucru. Totuși, rămăne un adevăr că a-l citi
Fericirea ca demnitate umană în „Etica nicomahică”. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Mihaela Alexandra Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2298]
-
familie indiană descria vizita lor la McDonald's ca pe o ieșire pentru "o felie de America."51 La polul celălalt se situează, însă, faptul că în urma Războiului din Irak unii musulmani au boicotat Coca-Cola și s-au orientat spre imitații ca Mecca Cola sau Muslim Up ca "alternativă pentru toți cei care boicotează produsele sioniste și marile mărci americane."52 Efectele politice ale culturii populare nu sunt cu totul noi. Istoricul olandez Rob Kroes amintește faptul că afișele produse pentru
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]