3,533 matches
-
mai ales cămașa albă de noapte cu bretele croșetate nu se prea potriveau cu o complice. Poate că nu i se cerea să pună până la capăt osul la treabă. S-ar fi putut ca la timpul stabilit ea să mă imobilizeze în somn, iar după ce dispăream din compartiment ar fi călătorit ca și ceilalți doi până la gara următoare. Sau și-ar fi continuat drumul până în zori, pentru ca apoi să facă drumul retur și, o dată ajunsă acasă, să se vâre frumușel în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Barreto - 8 fracturi de picior și coaste - explică: E foarte simplu. Animalul trebuie provocat prin strigăte și gesturi, așteptând să atace. Atunci îl apuci bine de gât, îi strângi cu brațele grumazul, îl prinzi între genunchi și izbutești să-l imobilizezi. Asta-i toată pega.) - Bill Pearce, vinovat de hoție, nu se prezintă la tribunalul din Wolverhampton, Bill Pearce se ascunde doi ani într-un dulap al mamei sale. El ieșea de acolo noaptea. Dar s-a săturat și e arestat
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mult m-a impresionat reacția unei femei. Venea dinspre alimentara, era îmbrăcată cu pardesiul direct peste capot. Cînd a văzut despre ce e vorba, a făcut o criză de nervi... Doamne, ce scenă! se înfioară Fulvia. Abia au putut-o imobiliza milițienii veniți la fața locului. Au urcat-o în mașina Miliției și-au dus-o la spital. Îngrozitor!!... murmur eu, rezemîndu-mă cu spatele de tocul ușii. Îngrozitor... În-gro-zi-tor... Ha-ha-ha !... mă apucă un rîs isteric, înecat în gît, ca un hohot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
le trimiteți. Dar abia m-am întors de la Cluj unde mi-am dus soția la un consult medical deoarece nu se simte bine încă din toamnă. Lucrurile au involuat mereu, complicate între timp și din pricina unei fracturi care m-a imobilizat în gips și-n cîrje cinci săptămîni. Abia după ce am scăpat de acest canon ne-am putut gîndi și la călătoria la clinicile din Cluj. Între timp am primit fotografia (îndoită firește, de vreme ce ați specificat pe plic ce conține) și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care erau bătute cu un bețigaș sau cu o andrea de Împletit până se umflau. În acest fel, cel torturat nu mai putea umbla și avea dureri Înfiorătoare. Bătaia cu sacul de nisip. Deținutul era legat cu mâinile deasupra capului. Imobilizat În această poziție, era bătut cu un sac de nisip, care avea o greutate de 4-5 kg. Loviturile dislocau organele interne, fără a se putea constata, ulterior, urme pe suprafața corpului. Pe corpul victimei nu rămânea niciun semn, dar În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
împărțite de către voluntarii ADRA direct acolo unde este cea mai mare nevoie. Cu toate că viscolul încetase de o săptămână, cele mai multe pachete s-au împărțit la periferiile satelor deoarece nu ajunsese nimeni până acolo. Am întâlnit persoane bolnave, singure, persoane cu dizabilități, imobilizați la pat, etc. Când am ajuns la o bătrână ne-a spus că: “La moarte mă așteptam, dar ca să vină cineva să-mi deschidă ușa, nu mai credeam!” Am găsit foarte multe case complet îngropate în zăpadă. Simțeau oamenii că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lumina tiparului, el care fugea după autobuz mai iute ca mine și arăta cu douăzeci de ani mai tânăr, deodată a clacat. Ce umilitor pentru un ardelean mândru, educat după manierele cele mai formale ale vechii civilizații europene, să ajungă imobilizat la pat și să trăiască lucid toată oroarea neputinței de a nu avea control asupra trupului său. Deși l-am vizitat des În timpul bolii, destinul a vrut să nu fiu Împreună cu el când s-a sfârșit, la fel cum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a făcut, se pare, o pasiune atât de mare pentru această motocicletă încât doarme în ataș, unde stăpânul i-a pus niște paie, și nu lasă pe nimeni, nici măcar s-o privească mai atent. Orice intrus, cu excepția factorului poștal, este imobilizat imediat de acest șerif canin, mare cât un vițel. Asta durează de mai mulți ani. Demidor este tânăr, are mai puțin de trei ani, reprezentând, ca să spun așa, a doua parte a existenței mașinii. La început a fost mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cavalerești de la manej, la alcov ducele de Abruzzi, navigator, cunoscut prin explorările sale africane din masivul Ruwenzori și expedițiile sale la pol care, mai tîrziu, în războiul din 1915-1918, a avut amărăciunea de a fi nevoit să stea cu flota imobilizată în rada Taranto, din ordinul Marelui amiral, ducele de Geneva; ducele de Aosta, căsătorit cu prințesa Elena a Franței, domina întreaga familie prin înălțime și prestanță, așteptînd să facă o figură excelentă în calitate de comandant de armată pe frontul din Corso
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de teamă că vreo mare putere, prin accesul constant al reprezentantului ei pe lîngă Suveran, să nu se așeze de-a curmezișul în calea armatei bulgare, al cărei scop era Constantinopolul. Țarul bulgarilor, deci, se plictisea, într-un tren regal, imobilizat pe o linie moartă dintr-o măruntă stație necunoscută. Mai tîrziu, cînd s-a întors la Sofia, stagnarea în tranșeele de la Ceataldja a fost prezentată de el și de guvern ca o oprire impusă tocmai de aceste ingerințe străine și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cu pămînt, aduși de departe, prin cîmp deschis și cu ocoluri, pînă în prima linie. În plus, explozia șrapnelelor în acest sol stîncos le dubla efectul ucigător, prin aruncarea pietrei sfărîmate în toate părțile. Astfel, în aceste condiții, războiul se imobiliză pentru Italia fără fapte de arme glorioase probă de rezistență nervoasă pentru populația al cărei orgoliu era o clipă trezit de raidul spectaculos al lui d'Annunzio deasupra Vienei pentru un simplu bombardament cu manifeste, dar care plătea din greu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru persoanele dizabile. El va rămâne un simbol al muzicii soul și R&B din anii '70 și '80, dar și al luptei persoanelor cu dizabilități pentru o viață normală, după ce și-a petrecut ultimii 28 de ani din viață imobilizat într-un scaun cu rotile, în urma unui accident de mașină, însă paralizia nu l-a împiedicat să-și continue cariera muzicală. Thomas Edison, inventatorul becului. Era surd de urechea stângă și în proporție de 80% și la cea dreaptă. Tom
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
rațiunea că este principalul desincronizator negativ sau pozitiv. Astfel, pentru un procent extrem de ridicat, 89%, faptul că erau În postura de pacienți care nu se puteau folosi de diferite segmente ale corpului pentru Îndeplinirea unor gesturi cotidiene, faptul că erau imobilizați pentru o perioadă de timp la pat, era considerat un factor major de stress. Acești pacienți au În general și un comportament negativ față de insistența terapeutului de a participa la un program de prevenire a instalării sechelelor osoase, articulare sau
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
Vasojevicke, sub comanda lui Mehmed Ali pașa), propunându-și să lichideze rezistența micului principat și să ocupe capitala țării, Cetinje, dar nu a reușit să obțină victoria hotărâtoare. Muntenegrenii, ajutați de herțegovineni, s-au apărat eroic în munții patriei lor, imobilizând aici importante unități otomane numărând peste 100 000 de ostași; ei au dobândit, după unele eșecuri, succese răsunătoare în bătăliile de la Niksić, Bar, Skadar, care au uimit întreaga Europă, cucerindu-și astfel, prin lupte înverșunate în „Marele război“, independența (Ciachir
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
șoferul și alți cîțiva inși au fost extrași de la locurile lor și maltratați. Nu-mi era frică, dimpotrivă, agresiunea celor de jos mă întărîtase. Am aruncat o frînghie înnodată (de unde o aveam?) în jurul unui soldat din mulțime pentru a-l imobiliza. Am început să-l trag spre mine; voiam pur și simplu să-l bat. Înainte de a reuși, m-am trezit din nou. *„De la Iași la Onești - îmi povestește, febril, „nenea Jean” (Ion Apetroaie) -, am întîlnit toate cele patru anotimpuri. Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Blestemul” care mă urmărește neîncetat e, fără îndoială, sărăcia (ca privațiune, nu ca indigență). Multe aș fi putut să le fac altfel, mai bine, dacă aș fi fost un pic mai avut. Sărăcia e ca frigul: te amorțește treptat, te imobilizează. *Cu o excepție sau două, de aproape 15 ani, cuvîntările „Tovarășului” mă lasă indiferent. Bineînțeles, le-am citit, ca să știu ce zice, „cum se pun problemele”, dar nu mi-am făcut din ele niciodată un punct de sprijin pentru propriile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am arătat că aici nici nu există o sală. În două zile, am lucrat la o schiță, pe care am mai scris-o cu ani În urmă. Am mai lucrat și În aquarelă, dar vremea asta cu aromă polară, te imobilizează și psihic și fizic. Mă mir cum nu le este frig la fetele acestea cu rochițe invizibile. Cred că tot vremea te-a reținut și pe mata lângă calorifer. Doresc familiei pentru sfintele sărbători, multă mulțumire și sănătate. Cu aceleași
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
comerțul improvizat înfloresc acum la lumina zilei pe ruinele cartierului. Tot felul de inși se strecoară printre mormanele cartierului scormonind, furând, negociind uneori chiar sub privirea consternată a proprietarilor prada. În panica evacuării, locuitorii cartierelor demolate vor lăsa în urma lor, imobilizate în apartamentele asediate de buldozere, mobilier, îmbrăcăminte, agoniseala unei vieți întregi. Bătrâni azvârliți din locuințele lor moștenite din generație în generație vor fi strămutați la periferie. Unii dintre ei, în clădiri în curs de construcție, îngrămădiți în apartamente comune, pradă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Iancu), femeie singură, se trezește ținta unei furibunde agresiuni. Instigatorii, Împreună cu alți inși, recrutați de ei sau contaminați de eroicul lor exemplu, escaladează balconul apartamentului (după ce În prealabil Îi spărseseră toate geamurile) și năvălesc În casă. Câțiva dintre huligani o imobilizează pe Teea Iancu, o lovesc cu picioarele, cu pumnii, cu obiecte dure, alții smulg firul telefonului (ca să reteze orice apel la ajutor), alții deschid larg ușa (ca să năvălească forțele huliganice acolite, plantate În pragul apartamentului), alții, sub balcon, aprind un
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mult Înainte de a fi comunist: redactase, ca infant analfabet, cum avea să povestească, „ziarul” Căderea, dictat unei doamne care avea mașină de scris. Excentric Paul fusese, de asemeni, dintotdeauna. Cu atât mai mult În ultimul deceniu și mai bine, când imobilizat În casă, avid de știrile Agorei, Încerca mereu să aducă „centrul” la domiciliu și să trimită, În schimb, exteriorului vești despre sine. „În legătură cu absența mea fizică”, precizează Paul Georgescu În convorbirile cu Florin Mugur, „vreau să spun că Jean-Jacques Rousseau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
septembrie 2001. Un New York asediat, zile de intensă emoție, scurtcircuitate de mesaje confuze și de o alertă a vitalității regenerate. În ziua În care urma să ne vedem, hotelul În care era găzduită Gabriela devenise inaccesibil, datorită unei alarme care imobilizase Întreg cartierul, blocat de mașinile poliției și de patrule care legitimau pe cine le venea În cale. Ne-am revăzut la Bard, Însă, loc care s-a confirmat, și de data asta, norocos. O seară prelungită și o dimineață care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
orice cauză. Nici o cauză nu l-a susținut pe Blecher. Ceea ce a gândit și scris, Înainte și după accidentul maladiei, se află În perfectă unitate. El a făcut din boală Încă o temă de cercetare a existenței, atât. Blecher trăiește imobilizat pe spate, În sanatorii maritime de tuberculoză osoasă, la Berck, pe coasta franceză a Canalului Mânecii sau la Tekirghiol. Prietenul său, Sașa Pană, Își amintește: „A stat Înțepenit și Înjunghiat de durere zece ani - cu oarecari intermitențe - (imediat după bacalaureat până ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poate Însoți În vizita la internatul unde Învăța fiica lui nelegitimă, Lilli, armonia căminului părea perfectă. Jaluzelele „ascundeau sclipirea camerei În care ceaiul curgea acum dintr-un ceainic argintiu satinat, lovindu-se de fiecare ceașcă cu un clinchet slab și imobilizându-se apoi, În aer, o translucidă coloană răsucită de culoarea paiului, de topaz imponderabil”. Fluiditatea (cumpănită), Înghețând În coloane de imponderabil topaz, ar fi semnul stabilității În care se cumpănește, durabil, iubirea. Exteriorul discordant nu Întârzie să intre, Însă, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
urâte. Cel din urmă devine bănuitor, deși îi spusese că merge la lucru la Reșița și pune pe un țigan tânăr să strângă vecinii care tabără pe Nicolae Petrașcu în frunte cu Ion Popa, cel căruia îi ceruse pâine. Îl imobilizează și îl duc la postul de jandarmi. În zadar au fost toate argumentele aduse, căci l-au închis într-o cameră murdară, la primărie, până vor veni jandarmii. în așteptarea lor, oamenii s-au retras și lucrurile se liniștiseră. Nicolae
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a prins gleznele între picioarele lui. Era foarte agil și nu irosea nici o mișcare. N-am avut senzația că m-a legat, dar când am vrut să mă mișc, am simțit o durere ascuțită în umeri și în ceafă. Eram imobilizat ca o rață împăiată. Între timp, Pitic s-a dus la bucătărie și a luat de pe masă briceagul Matahalei. L-a deschis. Lama avea, cred, vreo șapte centimetri. A luat apoi bricheta din buzunar, a aprins-o și a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]