2,209 matches
-
-i eliberează decât la ultima pagină. Personajul principal Personajul principal al acestui roman rămâne totuși Monica Lovinescu, care vine rareori în prim-plan, dar este o prezență permanentă în fiecare frază. Memorialista nu poate - și nu-și propune - să scrie impersonal. Dacă ar colabora la o revistă cu note nesemnate, acele note tot semnate ar fi, stilistic. Cuprinsă de dorința impetuoasă de a se exprima, ea răvășește vocabularul limbii române, luând fără economie toate cuvintele de care are nevoie și eventual
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
să-l dezvinovățească pe Dumnezeu de ivirea răului și respingînd interpretarea hegeliană a unui Dumnezeu malign, care produce cu bună-știință plăgile istorice. Cu alte cuvinte, Schelling e mai blînd: îl disculpă pe Dumnezeu și pune răul în seama unei proces impersonal care a luat naștere odată cu creația universului. Prin urmare, nici omul și nici numenul divin nu sunt răspunzători de existența răului, ci o falie care s-a creat la începuturi în ființa divină. Falia aceasta nu e rodul voinței divine
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
ironic. Nu este nici un moralist abstract, investigînd complicatele mecanisme al pasiunilor omenești. "Ceea ce izbutește în chip uimitor Negruzzi în Alexandru Lăpușneanu este desăvîrșita eliminare a propriei sale imagini din povestirea pe care o întreprinde". Povestirea este, altfel zicînd, cu totul impersonală. De aceea e o nuvelă realistă și nu o amintire. N. Filimon este un scriitor mai puțin artist decît Negruzzi. Satira lui e prea încărcată. "Analiza distinge în Ciocoii vechi și noi două temperamente stilistice a căror fuziune completă n-
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
manifestă irevocabil profundul exil ontologic al oricărei făpturi umane. Un exil întărit, în cazul omului modern și contemporan, de faptul de a fi supus, în mod aparent ireversibil,unui destin linear bornat, unei raționalități pragmatice fără ieșire și unei nivelări impersonale din ce în ce mai copleșitoare la scară globală. La Fondane, exilul exterior alunecă inevitabil către exilul interior, acolo unde drama închiderii într-o realitate contingentă irespirabilă, dilema simultană a dorinței și a refuzului oricărei depășiri imaginare a condiționării materialiste exterioare, transformă de fapt
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
Mircea Anghelescu CÂND s-a tipărit Jurnalul lui Mihail Sebastian, o vie și deloc impersonala emoție a fost provocată (și) de descoperirea unor opinii de extremă dreaptă, chiar rasiste, ale unor proeminenți scriitori altminteri occidentalizați și occidentalizanti (Mircea Eliade, Camil Petrescu etc.), consemnate de autor. Nu la fel s-a reacționat ansa an cazuri similare
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
iar azi, cînd noi înșine pomenim aceste cuvinte, le folosim ca pe un vot de blam împotriva oricărei pretenții de afirmare a unui specific național. A devenit aproape un semn de fină intuiție intelectuală dacă știi să respingi, în numele unui impersonale și neutre culturi universale, orice aluzie la vreo trăsătură culturală românească. Se uită însă că cel dintîi semn de naționalism al unui om este chiar limba în care trăiește și se exprimă, cum de asemenea se uită că atmosfera psihologică
Sentimentul paraguayan al ființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11305_a_12630]
-
cuveni să devină restituția personalității, factor activ, imprevizibil, în natural impact cu cel al impersonalizării, pasiv, codificabil: "Istoria criticii românești poate fi urmărită și ca o luptă a personalităților ei mai mari și mai mici întru contracararea acestei presiuni a impersonalului, care a căutat dintotdeauna să lărgească sau să mențină între viață și text Ťgolulť de biografie, de subiectivitate. Nu este - oare - așa-zisul impresionism al marilor noștri critici interbelici efectul unui astfel de efort al sustragerii de sub regimul Ťanonimatuluiť (care
Trei decenii de critică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12304_a_13629]
-
reale, în sensul unei maxime vizibilități în societatea globală. Prin "multiculturalism" poți deveni vizibil, poti există, într-adevăr, doar că, din furnică ce ai fost, devii reflexul unei imagini de grup. Cu alte cuvinte, devii "cineva" dar într-un mod impersonal, unicitatea ta, fie ea și de furnică, este înlocuită de identitatea de grup pe care trebuie să ți-o asumi în totalitate. Ideologia grupului devine propria ta viziune asupra lumii. Grupurile solitare, la rîndul lor, sînt doar APARENT diferite, "esență
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
fiecare individ în parte prin acel "ceva" care nu poate fi "prins" într-o imagine sau schemă normativa. Prin această, democrația va constitui "cîmpul" de forțe unificator care va globaliza societatea umană. Nu este vorba de o democratizare universalista și impersonala, ci de o democratizare "în concret", în persoana. Transfigurați de suflul democrației, indivizii vor deveni pe deplin "personali"."Transfigurarea" este transformarea individului, sub acțiunea cîmpului democrației, dintr-o entitate solitara, supusă unor scheme normative, exterioare lui, într-o individualitate, o
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
pentru el imperioasă, Bogdan face apel la sugestiile unui domeniu sportiv, în care gestul corporal reiterează săgetător nevoia de a-și menține echilibrul, pe un suport pierdut și mereu regăsit, într-o emulație curajoasă cu deferlanta valurilor. Prin analogie, obiectul impersonal, constituind, și în cazul artei, suportul aventurii, se lasă echivalat în chip semnificativ: shaper, după termenul comun denumind, în engleză, artizanul ce fabrică, pentru surf, planșa plată menită a răzbate viteaz, unealta instabilă a cavalcadei marine. Desigur, a întreprinde o
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
dreapta cumpănă" în analiză?; scoaterea în lumina tare a zilei a pandemoniului securisto-comunist?; demascarea neiertătoare prin documentele de la CNSAS a metodelor sinistre folosite de ideologii și executanții regimului, de la nivelul înalt până la cel mai neînsemnat ins care-l alcătuiau; stilul impersonal, academic alternând cu cele mai neașteptate metafore și fraze de neuitat?; amprenta stilistică proprie scriitorului? Răspunsul vine în mod firesc: totul dar îndeosebi senzația de viață ce pâlpâie și se aprinde cu fiecare pagină citită; incredibila prezență aproape carnal-spirituală a
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
ale lui N. Steinhardt (ne rezervăm aceasta pentru, eventual, alt volum)"9. O altă carte în perspectivă ar putea fi referitoare la fauna mizerabilă a informatorilor, alta la chestiunea evreiască și "corectitudinea politică". Abandonând la un moment dat, stilul neutru, impersonal, G. Ardeleanu face loc beletristului, compunând un instantaneu fotografic virtual în care N. Steinhardt își pune "ochelarii negri de pânză", sinecdocă a consecințelor inumane din timpul torturilor din închisoare, care ar fi putut avea rolul madeleinei proustiene, dar cu efecte
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
Margot Jonker. Fiecare dintre aceste femei găsește alte minusuri sensibilității lui și comportamentului lui erotic . Omul cunoscut de ele „nu este făcut pentru viața conjugală; nu este făcut pentru a ține companie femeilor". Performanța lui este „adecvată, competentă, dar prea impersonală". Face dragoste într-un mod „oarecum autist". In cele mai intime relații umane „nu se conectează sau se conectează doar pentru scurtă vreme, intermitent". „Iși pusese în minte să fie existențialist, romantic și libertin. Numai că asta nu venea din
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
bibliotecar a parcurs-o și este aidoma unui zeu” (Biblioteca Babel). Cum însăși această idee vine pe o filieră uluitoare (Galilei, Shelley, Emerson, Bacon, Carlyle, Valéry, Bloy sau Bernard Shaw) și cum presupune cu necesitate existența unui Spirit atemporal și impersonal care anulează ideea creatorului cu biografie, să întoarcem acum privirea chiar către creația lui Borges. Nici un alt scriitor nu este atât de consecvent cu sine și cu ideile sale ca el. Obsesiile și credințele lui pot fi urmărite pe degetele
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Blanchot spune: „Borges înțelege că primejdioasa demnitate a literaturii nu constă în a ne face să presupunem că în lume există un mare autor, absorbit în mistificatoare visări, ci în a ne face să simțim apropierea unei puteri stranii și impersonale.” 6) Noua religie este asumarea iluziei. De aceea Borges este cel mai reușit personaj al lui Borges (vezi obsesia din Borges și eu reluată după zeci de ani). Povestirile lui sunt iluzii („tot ce e sugerat are mai multă forță
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Oana Boșca-Mălin Roma modernă, impersonală, a cartierelor proletare văzute din elicopter în La Dolce vita, dar și Capitala, Marele oraș care se deschide în fața tinerilor însurăței provinciali din Lo Sceico bianco; Roma lui Mussolini, protagonistă în filmul ce îi poartă numele, sau cea a palatelor
Fellini după Fellini by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13098_a_14423]
-
Mă oprește parcă noțiunea"), bizuit pe temele unei "romanțe" ("temele acestei romanțe de peste Biblie și Apocalips"), ajungînd la concluzii ce n-au nimic comun cu sacrul, de ordin apăsat teluric: Singurul lucru ce se poate vedea într-un individ: scheletul impersonal, uniforma esențială". În Psalmi, Atotputernicul este maltratat prin abordarea sa astuțioasă, în termeni nu numai neprotocolari, ci și adesea triviali, făcut răspunzător pentru inaccesibilitatea în care se înfășoară, ținut în șah printr-un raționalism de tarabă, oltenesc. Pentru Arghezi, Domnul
Pamfletul arghezian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14596_a_15921]
-
ne era foame din penurie, astăzi din inflație; inflație provenind nu dintr-o abundență istovitoare, ci din sentimentul de risipă pe orizontală a posibilităților, care, neierarhizate și aculturale, nu pot fi supuse unei selecții din lipsă de criterii (nimic mai impersonal și mai contradictoriu decât să nu-ți poți alege modalitatea proprie de satisfacere dintr-o gamă completă!) și nici nu pot oferi vreo eficacitate oarecare satisfacției. Poate cel mai iritant aspect îl reprezintă faptul că sfidarea pe care o conține
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
insistentă privire cinematografică, una care descrie, nu comentează și nu interpretează. Această răceală a proximității - prozatorul se instalează în pielea personajelor ocupândule până la nivel atomic, dar își păstrează luciditatea și distanța, decuparea detaliului apelând la un bisturiu exact și oarecum impersonal - conferă vibrație și mister paginii. Un ochi ușor buimac, căci hipnotizat de detalii până la infinitiplicarea lor, e slujit de un cuvânt care dă târcoale înțelesurilor ultime lăsându-le intactă taina. Înaintarea epică nu interesează neapărat, nu avem de-a face
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
al lipsei de speranță, „noul cartier”, străbătut de marele bulevard mărginit de arbori e exponentul noii geometrii urbane, al orașului modern (sunt de reamintit aici, de asemenea, episoadele în care parcurgerea marilor bulevarde îndeplinește un rol terapeutic, acestea, prin caracterul impersonal, prin linia lor dreaptă, lipsită de volutele spațiale ale străduțelor labirintice din Bucureștiul insular, situându-se sub semnul cerebralului, al rațiunii și ordinii: amintim aici parcursul lui Pavel Anicet, din Întoarcerea din Rai, dar și cel al lui Mavrodin, din
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
încoace, ne-au lăsat manuscrisele ca pe niște documente personale excepționale (era să spun, de primă mînă!). E destul să vedem o pagină de Eminescu ori de Proust ca să înțelegem valoarea psihologică și artistică a unui manuscris. Neutra dactilogramă sau impersonalul print nu ne mai spun nimic despre autorii lor. Un capitol foarte important din istoria scrisului se încheie. "Caietul" de care am amintit conține, pe lîngă splendide facsimile de manuscrise franceze (Pascal, Hugo, Zola, Nerval, Sartre și alții), și cîteva
Mâna care scrie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15740_a_17065]
-
a atrofiat simțul detaliilor concrete. Așa cum un chirurg nu se poate opera singur fără riscul de a se sinucide, Bourdieu nu-și poate descrie sociologic viața fără pericolul de a se îneca în apa abstracțiunilor sterpe. Căci, văzută cu ochiul impersonal al telescopului sociologic, viața unui om seamănă cu traiectoria unui rece și inert corp ceresc: tot ce i se întîmplă vine din afară, singurele sale contribuții constînd în reacțiile pe care le are față de influența cîmpurilor în care a avut
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
și inert corp ceresc: tot ce i se întîmplă vine din afară, singurele sale contribuții constînd în reacțiile pe care le are față de influența cîmpurilor în care a avut ghinionul să nimerească. Paradoxul lui Bourdieu este că, vrînd să fie impersonal în ceea ce spune despre sine însuși, ajunge să-și piardă identitatea. De aceea, autoanaliza din carte seamănă cu stihia evanescentă a unui portret robot: tiparul convențional pe care un sociolog, săpîndu-și efigia teoretică în piatra posterității, o așază în locul unei
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
decedatului un buchet de flori. A fost, de bună seamă, ofranda, de speță categorială, a femeilor, pentru marele lor adorator, pentru cel ce, în cinstea grației lor și-a sublimat pasionala atracție în analitice poeme. Se cuvenea a rămâne anonimă, impersonală, precum o ființă ce oficiază un act sacerdotal." Dacă lucrurile stau într-adevăr așa, departe de explicații pragmatice și de identificări precise, merită să închidem ochii și să ne îndrăgostim brusc de acea doamnă de la 1957. Dedicat fotbalului, numărul din
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
enunțuri alcătuind "imaginea nobil stilizată", în care Eminescu s-ar fi recunoscut și căreia s-a străduit să-i corespundă ("mînuirea perfectă a limbii", "deplina stăpînire a formei clare", "cea mai limpede expresie a unor cugetări de adîncă filozofie", "melancolia impersonală" etc.), nu provin din Direcția nouă în poezia și proza română (1871-1872), ci din Eminescu și poeziile lui (1889), text apărut la cîteva luni după moartea poetului! Ciudată scăpare, ca să n-o numim altfel... Concluzia lui Negoițescu, sprijinită pe exemplul
Eminescu contra Eminescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7513_a_8838]