1,880 matches
-
licornului, păzită fiind cu strășnicie de dame Geneviève și de îndârjita damă de companie Béatrice. Și aveau și de ce. Căci Claude, la doar 14 ani, ca mai toate adolescentele lui Tracy Chevalier, are porniri clocotitoare, inclusiv erotice, revoltată fiind de implacabila cenzură maternă menită să i le înăbușe. Fapt e că, îndrăgostită până peste urechi de Nicolas, pândește momentul când acesta trebuia să se prezinte la castel cu schițele tapiseriilor pentru aprobare. Claude trăiește sincer și aproape obscen uimirile ("les éblouissments
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
torturat de o neliniște metafizică, religioasă, mai ales atunci când, posedat de fantoma Ioanei și pradă celor mai negre himere, savurează fumul combustiei inocenților și duhoarea osemintelor calcinate. Suntem în plin roman de groază, așadar, fraza scandată a stilistului Tournier rămâne implacabilă în limpezimea ei realistă de proces-verbal al monstruozității. Lăsându-l pe Gilles o vreme în voia banchetului său tenebros și bestial, Michel Tournier își transferă relatarea în Toscana veacului renascentist XV, cu minunile și molimele ei misterioase; aici ne reîntâlnim
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sau Hadamard), fie că se ocupau cu altceva, fie că (și-aici cruzimea atinge pragul cinismului) muriseră: "adânc în sufletul său simțea o bucurie sălbatică pentru că acest fenomenal creier (Ramanujan) dispăruse de pe arena Teoriei Numerelor". Doxiadis își prezintă protagonistul străbătând implacabil calea dezînsuflețirii în numele Conjecturii, devenită deja obsesie exclusivă a vieții lui. Nu-și publică rezultatele intermediare ("teorema despre partiții") de teamă să nu ofere celorlalți soluții de acces spre rezolvarea finală, riscând totodată să se rupă de mica, dar selecta
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
încercare era condamnată să eșueze. Unul dintre aceștia, Karl Popper, aprecia că, privită din această perspectivă, viața lui Russell ca filozof ne va apărea drept o tragedie.2 Despre Russell se va putea spune că a fost un raționalist sever, implacabil, nu în sensul că nu ar fi avut înțelegere pentru sentimente, credințe și tradiții, ci în acela că a suspectat încercările de a le sustrage examenului critic al rațiunii, încercări în care el vedea tot atâtea surse ale exclusivismului, intoleranței
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de adulter, iar campionul în materie rămâne Guy de Maupassant, pentru care adulterul nu este un subiect de dramă. Nu există nici un scenariu construit de Zola român, poveste, nuvelă sau dramă care să nu constituie o tentativă de a amenaja implacabila geometrie a menajului în trei în diferite variante. Astfel, în românul La Curée, Renée este prinsă între Saccard și feciorul lui Maxime. În Notre coeur, Mariolle se zbate între contesă Guilleroy și fiica ei. În L'Assomoir, Zola își exprimă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
s-a datorat, în parte, si modului în care, atunci și acum, presa înțelege să amplifice un conflict în scopuri comerciale, nu se pot trece sub tăcere unele ecouri ungarettiene evidente la scriitorul ermetic. Tema atât de leopardiană a scurgerii implacabile a timpului pătrunde în versurile sicilianului și prin intermediul autorului din Alexandria. Rezervând pentru o cercetare ulterioară analiza rolului de mediator îndeplinit de rimele leopardistului Ungaretti, a fost analizată pe larg tema timpului în versurile lui Quasimodo și Leopardi. A rezultat
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că agenți și motive afective (Bewustseinmotive). Acestor diviziuni principale li se adaugă motive ce țin de cronotop sau separat, de spațiu (Örtlichkeitsmotive) și de timp (Zeitphasenmotive).530 Din această ultimă clasa face parte motivul, pregnant la autorul romantic, al scurgerii implacabile a timpului, pe care il menționam și în rândurile de mai sus, și căruia i se asociază în opera lui Quasimodo o serie de imagini conexe, cu rădăcini adânci în Canturi: valorizarea trecutului în defavoarea prezentului și, ca atare, reîntoarcerea în timpul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
protagonist se opune, în cazul tragediei clasice, destinului, după modelul lui Oedip al lui Sofocle, sperînd că "destinul rău"/fatum malus nu constituie decît o eroare transcendentală, ce ar putea fi cumva corijată. Personajul va eșua lamentabil, zdrobit de caracterul implacabil al sorții, caracter nelipsit de o ironie cinică. Tot el (protagonistul în cauză) nu reușește, în spațiul tragic neoclasic (cu precădere francez: literatura lui Racine și Corneille), să-și gestioneze opozițiile radicale ale propriei personalități (de tipul datoriei și pasiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Lawrence Stone, precizează, într-o investigație asupra circuitelor mentaliste europene dintre anii 1500 și 1800 (publicată în 1977), că "moartea constituia epicentrul vieții, iar cimitirul era situat în mijlocul satului" (p.17). Universul tradițional al bătrînului continent își asuma ideea finalității implacabile cu seninătate și relaxare. Moartea funcționa, din unghi cultural, ca o componentă inseparabilă a vieții, ajutînd chiar, prin caracterul său imuabil și necondiționat, la derularea în paradigme normale a înseși biografiilor individuale și colective. Schimbările de perspectivă apar spre sfîrșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de cadrele butaforice, oferite de obicei percepției. Premisa "fenomenologică" a hibridului auctorial Pym-Poe este că percepția umană transfigurează universul faptic și, în cele din urmă, îl reconceptualizează ficțional. Realitatea dispare așadar în interiorul semioticii implacabile a aparenței. Să încercăm să observăm validitatea acestei prezumții introductive pe parcursul aventurilor marinărești ale erou-lui, prezentate succesiv de către "dl Poe"-autorul și "dl Pym" -naratorul (nu neapărat în ordinea menționată). Ideea succesiunii revine obsesiv în arhitectura generală a romanului, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
întoarcere pentru căpitan. Deși îl iubește enorm pe matelot, el îl predă tribunalului militar pentru a fi judecat de uciderea unui ofițer superior. Această nevoie de supremație a legii, ne situează într-un context cultural faimos, ce merge de la "destinele" implacabile ale grecilor (Euripide, Eschil sau Sofocle), pînă la "datoriile" insurmontabile neoclasice (din dramaturgia lui Racine ori cea a lui Corneille), "datorii" care subminau pasiunile vulcanice ale eroilor. Curtea marțială (prezidată chiar de Vere) îl condamnă pe Billy Budd la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ned Merrill descoperă un drum insolit către casa proprie (drum botezat, după numele soției, "Rîul Lucindei"): înot, prin piscinele vecinilor de suburbie. Dispe rarea personajului se află dincolo de orice dubiu: constrîns de imposibilitatea schimbării, el "colorează" exotic monoto nia destinului implacabil și o "transfigurează" simbolic. Tabloul disperării e vast pentru eroii lui Cheever. De aici și complexitatea prozei sale scurte. De exemplu, în "Christmas is a Sad Season for the Poor"/"Crăciunul e o perioadă tristă pentru cei săraci" (1951), liftierul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
va salva viețile unor oameni urmăriți de noul regim (aidoma tatălui ei), fetița ajunge să fure "dosare" din pivnița unei colege de școală, al cărei tată funcționează în temutele "gărzi revoluționare". Disproporția dintre gestul naiv făcut de Shirin și brutalitatea implacabilei "revoluții" oferă, în fond, măsura reală a mizei simbolice din acest roman: ruptura (burlescă) dintre "istoria mică" și "istoria mare". Cînd, în sfîrșit, familia se reunește și decide să abando neze Iranul, evadînd prin Turcia (de-a lungul unei călătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
poate latent la vreun strămoș. Poetul este chemat să descopere și să sancționeze contradicțiile dintre lucruri, să construiască din cuvinte o lume ideală, armonioasă și frumoasă. Din această cauză, cel înzestrat cu darul poetic devine un nonconformist incurabil, fiind condamnat implacabil la nefericire personală. Cel care s-a decis să trăiască pentru creație nu poate fi un om fericit, fie și numai din cauza limitării posibilităților de cunoaștere ale indivizilor. Eminescu zicea în acest sens: Nefericirea cea mai mare a unui om
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
oamenii disprețuiesc ceva, aceea e doar libertatea, din moment ce dacă ar dori-o, ar avea-o: de parcă, fiind prea ușor de cucerit, ar refuza să o cucerească.". La ce bun această "servitute voluntară", se întreabă indignat Etienne de La Boétie52. "Ce viciu implacabil a denaturat ființa umană singura născută pentru a trăi liber, încît a făcut-o să uite cu totul starea sa originară și chiar dorința de a o regăsi?" La Boétie emite o ipoteză îndrăzneață: vor fi existat, înainte de ceea ce el
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
tradiția istorică și de la importanța economică a unei îndeletniciri multiseculare, traversa critic prezentul, spre a oferi sugestii pentru viitor, precum, în primul rând, utilizarea și generalizarea stupilor sistematici 2. Parcă spre a-și dovedi vrednicia și priceperea încă nemarcate de implacabila trecere a anilor, la 15 aprilie 1854 el se adresa, printr-un memoriu înaintat vicepreședintelui Sfatului Administrativ Extraordinar al Moldovei, care preluase și atribuțiile executive ale domnitorului Ghica (autoexilat la Viena), reluând de fapt chestiunea necesității și utilității pentru economia
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Unul din atributele Ființei este Binele. Acesta își are îndreptățirea prin sine însuși, iar slujirea sa este esențială. Economia propune un mod de slujire a Binelui, și anume munca. "La baza întregii sfere economice stă, desigur, un fapt simplu și implacabil (...), este vorba de necesitatea muncii pentru supraviețuire"2. Acest activism economic al ființei umane poate să apropie măcar, dacă nu să dărîme întru totul zidurile de hotar dintre om și om, despre care vorbea Tagore. Deci, economia nu este neapărat
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
pe scena politică pentru a salva independența țării sale, pentru a reaprinde flacăra unității și prestigiului de odinioară, ca un ultim apărător al unei societăți pe cale să se banalizeze. Vehement și vi zionar, inspirat și seducător, locuit de o vocație implacabilă, a pronunțat, în calitate de ministru de externe, cel mai frumos discurs francez din al doilea mandat chiraquian, în fața Națiunilor Unite. Un discurs de independență față de americani, un text mîndru și ambițios, un simț al punerii în scenă și al forței oratorice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încline balanța în favoarea derizoriului monden ; or, Liberati provoacă o reflecție adîncă și intensă asupra derivei contemporane, fără a recurge la mijloace facile sau a se afunda în banalitatea unei retorici răsuflate. Mecanismul social de descompunere indiferentă a personalității umane, devenit implacabil și aproape inevitabil în sferele hollywoodiene, este disecat în survolul acestui destin frînt mult prea devreme. De fapt, accidentul n-a făcut decît să închidă definitiv un drum care oricum ajunsese într-un impas, actrița ieșise deja din luminile rampei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în încercarea fiecăreia de a se suporta. Din cele două naufragii previzibile se naște o plută, strîmbă și fragilă, dar capabilă să exploreze memoria colectivă și să redea celor două suflete în derivă o urmă de demnitate. Un text acuzator, implacabil, furios, dar de o rară intensitate. "Scriu pentru 300.000 de oameni..." Cum spuneam și anterior, Franța a făcut o pasiune fulgerătoare pentru literatura nordică. Și cum cred că un profil literar al unei națiuni se definește și prin tipul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fapt extrem de structurată și mînuită cu mare abilitate. Captivant și derutant a fost Djian încă de la primele sale romane (Bleu comme l'enfer, 1983, Zone érogène, 1984, 37°2 le matin, 1985, Maudit manège, 1986), amestecînd voluptuos umor și pesimism implacabil, un fel de Houellebecq avant la lettre, dar cu un plus de savoare romanescă. Aceleași coordonate majore le regăsim și într-un roman din 2010, Incidences, pe care mulți critici o consideră ca pe cea mai reușită din întreaga sa
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unui sistem și nu adevărul său: "strategia fatală este deseori înțeleasă ca o evoluție catastrofică lăuntrică sistemului. În concepția mea, lucrurile stau exact invers. Înseamnă a găsi o formă de joc și de destin care să contracareze tocmai această evoluție implacabilă a sistemului"578. Aceste strategii discursive sunt prezente pe parcursul scrierilor sale, combinarea lor cu un conținut actual, racordat la schimbările din societate, determinând în mare parte efectul de viteză și de "frenezie" atribuit lucrărilor sale. 7.3. Oublier Baudrillard? Prin
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Fire pașnică, idealistă, Clejan se vede neputincios în fața unor opozanți abili: soția și fidelul ei clan, gata la orice fel de intrigi, buticarul Dan și grupul său de cartofori disoluți, maeștri în bârfe, malefici din instinct. Nicio contrapondere la mecanismul implacabil prin care protagonistul își pierde toate reperele. El începe să aibă probleme cu legea, sfârșind prin a fi arestat și condamnat pentru tentativă de omor asupra unui bătrân. Cu o remarcabilă subtilitate descrie Emil Mladin presonajul colectiv din jurul buticarului Dan
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
căutare de medii propice de multiplicare, care oferă cele mai bune randamente deținătorilor acestuia. În ceea ce privește alocarea capitalului, princ ipi ul costului de oportunitate folosit pentru analiza al ternativelor de investiție, în condiții comparabile de risc, funcționează c u o forță implacabilă. Dacă randamentele obținute sunt inferioare celor est ima te a se obține din alte proiecte de investiții sau din aceeași categori e i nvestițională, în alt mediu economic, capitalurile nu ezită să „migreze“, î n c ăutare de randamente maxime
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
există, în interiorul narațiunii, o muzicalitate difuză și inefabilă, potențată atât de referințele la arta sunetelor și la instrumentarul adiacent, cât și de joncțiunea supraetajată dintre planul trecutului și cel al prezentului, dintre descriere și rememorare. Atmosfera de comminatio, de amenințare implacabilă este generată tocmai de o secvențialitate obscură, aparent haotică. Personajul eponim, Trubadurul, este un anxios aflat la limita verosimilului, pe care C. Mille, contemporan al scriitorului, îl apropie de doctorul din Liniște, amândoi fiind "uriași ai maniei" (1975: 35). Mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]