153,583 matches
-
sau a refuza colaborarea cu riscul identificării ca dușman, al interdicției și al exilului din viața publică pînă la limita morții civile. Dacă luăm, în consecință, ca reper al dinamicii creației, fie ea la nivelul întregului fenomen, fie la nivel individual, intervalul 1934 - 1964, atunci această ,,dinamică" este una negativă, entropică, un simplu sinonim al alienării estetice și al disoluției morale. Artiști importanți din perioada interbelică, pe care instaurarea regimului comunist i-a surprins în plină activitate și în deplină forță
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
aspectul pur și primordial aici al stilisticii. Viziunea sau metodologia cărții, examinînd proza românească timp de un secol de manifestare, e perfect unitară, cum se și cuvenea. Heliade, ca și Bălcescu și Russo, oricît de deosebite ar fi temperamentele lor individuale, coincid prin acea tendință activă, practică și militantă a scrisului lor. De aici caracterul retoric al scrisului exponenților de frunte ai celor de la 1848. Totuși, autorul știe să identifice deosebirile dintre creația celor trei. Originalitatea la Heliade stă în exprimarea
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
în proza eminesciană, și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl asemuie pe marele prozator moldovean cu Rabelais. Cît despre Slavici, autorul observă că acesta introduce oralitatea populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
a cărui primă ediție, după atîția ani, tocmai a fost deschisă în Pavilionul 12 din complexul Romexpo, lumea artistică românească sau, în particular, instituția care o reprezintă, adică UAP, transmite un nou tip de mesaj care mută accentul de pe manifestarea individuală, mai mult sau mai puțin spontană, și de pe aceea conceptuală și analitică a Salonului municipal din ultimii ani, pe valoarea globală a fenomenului, pe sectorul artistic înțeles ca un segment social și uman bine definit. Dacă o asemenea manifestare ar
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
selecționeri unici, Cristina Dumitrescu și, după trista ei dispariție, Alice Georgescu) au fost date complet la o parte. O luăm mereu de la zero fără să continuăm ceea ce este meritoriu.Mulți artiști se retrag, se izolează, cred că soluția salvatoare este individuală. Doar în prima etapă. Tteatrul nu se poate face de unul singur și nu-l pune în valoare pe eu, ci pe noi.
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
nu face pasul acela care, în absolut, era reprobabil." Patetismul acestor rînduri cere un curaj nebun. Altfel nu poți spune că ai luat o decizie personală în numele a mii de morți. Trecerea în absolut a unei decizii (la urma urmei) individuale este mai mult decît riscată. Aș îndrăzni să spun că așa ceva nu se face - pentru că îți "omori" credibilitatea și autenticitatea textului. Gelu Ruscanu a văzut idei și vorbea cam ca Liiceanu în astfel de pasaje. Ultima "declarație" este făcută unor
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
-l oferă ea. Nu e vorba de mimetism, de o subordonare searbădă, lipsită de orizont, față de o mare personalitate, ci de continuarea direcției sale, o direcție cu atît mai importantă cu cît e mai generoasă, permițînd și chiar stimulînd diferențierile individuale, adaptarea cea mai lejeră la imprevizibilul dezvoltării domeniului creator de care avem de dat seamă. Să observăm mai întîi că marele înaintaș e sabotat în modul cel mai păgubitor în privința revizuirilor. Acestea au alcătuit una din pîrghiile cele mai relevante
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
de-a ieși din ramele informative, eterogen culturale ale enciclopedismului, necesar fără doar și poate, dar nu ca o "valoare" decisivă, fiind doar o tablă de materii și un indice bibliografic al valorilor care contează și vor conta prin diferențiere individuală, prin harul spiritului care inspiră deopotrivă literatura și critica ei. Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi: Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România, Ed. Polirom, Iași, 2001, 200 pag., preț neprecizat.
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
nevoie de asta. Pentru el, pentru ideea de teatru, de artă, de cultură. E minunat cînd cineva își propune să facă acest gest astăzi cînd salvarea din mizerie și promiscuitate, din magma imoralității, și chiar amoralității, pare a fi aceea individuală, pe cont propriu. Din păcate însă, vîlva și fastul s-au concentrat pe un singur spectacol din tot debutul de stagiune atît de bogat. Și, poate, nu cel mai reușit: Take, Ianke și Cadîr de Victor Ioan Popa, în regia
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
vedea tendințele contrare echilibrîndu-se, în ciuda previziunilor sumbre: pe cît e de puternică influența englezei ca limbaj internațional, pe atît de mult diversitatea web-ului face loc limbilor naționale, dialectelor, chiar registrelor limbii vorbite, mergînd pînă la a cuprinde inovații expresive individuale. Descoperi astfel că un cunoscut motor de căutare internațional - "Google" - permite selecționarea românei ca una din posibilele limbi de operare, în care sînt deci date indicațiile de lucru: "Caută" - "Căutare avansată" - "Preferințe" - " Cred că am noroc" - etc. Enunțurile apar din
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
afectiv, Eustațiu Stoenescu este disponibil pentru orice tip de solicitare și este prezent la orice formă de apel pentru că, în esență, el nu este prizonierul unei singure opțiuni. El nu participă cu adevărat nici la dramele timpului, nici la frămîntările individuale și nici măcar la convulsiile artistice care au loc chiar sub privirile sale. Însă tocmai din pricina acestei neutralități, ajutat și de o manualitate ieșită din comun, el a ajuns un pictor oficial și în sensul restrîns al cuvîntului, adică al unei
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16163_a_17488]
-
compatibilă cu alte experiențe umane, și deci nu poate fi explicată într-un context rațional. Încercînd să rămînă lucidă, S. nu face decît să amplifice absurdul și grotescul tragediei ei și a celorlalte femei. Războiul este o sumă de tragedii individuale, spune Drakulic la un moment dat, amintind astfel de Calvarul lui Tolstoi. Iar cartea ei e o cronică a unor asemenea nenorociri individuale, cum ar fi cea a lui A., o fetiță de 13 ani care moare după ce a fost
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
să amplifice absurdul și grotescul tragediei ei și a celorlalte femei. Războiul este o sumă de tragedii individuale, spune Drakulic la un moment dat, amintind astfel de Calvarul lui Tolstoi. Iar cartea ei e o cronică a unor asemenea nenorociri individuale, cum ar fi cea a lui A., o fetiță de 13 ani care moare după ce a fost mutilată de un grup de soldați între care se afla și un bun prieten al fratelui ei. Ori cea a lui E., o
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
întrebări, pentru că ele țin de o altă sferă a umanului. Nu e cea a cotidianului, nu e cea a binelui și a răului așa cum ne e familiară opoziția, nici măcar a vieții și a morții. Războiul e o sumă de tragedii individuale. E totodată dezumanizare: soldații care siluiesc copile de 12 ani, după care le ciopîrțesc corpul și îi dau foc rîzînd, nu sînt oameni. Nimic nu-i poate reabilita, și poate mai grav, nimic nu-i poate pedepsi. Dar corolarul acestei
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
mascaradă interminabilă pe care ne vine greu azi să o vedem ca pe o bucată de istorie literară. Singura scăpare ar fi să privești lucrurile cu umor, dar acesta e totuși un exercițiu istovitor. Sau să cauți locurile unde spiritul individual al vreunui mare scriitor reușește să ne transmită semnale că oamenii nu se pot transforma decît la suprafață. Așa se poate citi, cred, discursul lui Tudor Arghezi rostit în 1960 la Ateneu. Nu poate trece neobservată finețea cu care metonimia
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
În apariția colectivă pe al cărei dinamism Hausvater contează evident trebuie să-i numim pe: Carmen Ionescu, Natalia Călin, Gavril Pătru, Ileana Olteanu, Brîndușa Mircea, Raluca Petra, Dragoș Stemate, Silviu Biriș, Marius Rizea, Mircea Anca. Sigur că în unele ipostaze individuale, episodice, jocul actoricesc este lacunar. De exemplu, Natalia Călin - alter-ego-ul orfic al lui Helen Jones își conduce personajul numai pe o coardă - cea muzicală - fără să-l dubleze de resurse actoricești care să nuanțeze compasiunea, frivolitatea, tovărășia, lamentația. Ea joacă
Iubirea mașinală a lui Don Perimplin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16193_a_17518]
-
rezumau la formule prestabilite, fără nici-un conținut. Fraza "noi muncim, nu gândim" zbierată cu atâta avânt revoluționar sintetizează mentalitatea dominantă a omului de tip nou creat în România prin acțiunea Moscovei. Până și domeniul culturii, un domeniu inexistent în afara inițiativei individuale și a libertății, a fost supus presiunii directivelor imperative de partid; din fericire personalitatea oamenilor de cultură autentici n-a putut fi frântă, iar creativitatea s-a putut manifesta în ciuda eforturilor activiștilor de partid. Dar în multe alte domenii robotizarea
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
social, geografic. Noi trăim într-o baltă de încuviințare buimacă și deprimantă cu accese de revoltă fistichie. Principiul anarhic - și folosim un cuvînt grav, cu implicații - pentru mine nu înseamnă în primul rînd dreptul de a nega, ci asumarea răspunderii individuale. Destinul este întîi al unui individ, și după aceea al unei nații, al universului. Crezi că această structură, felul în care ești structurat în raport cu tine și cu lumea, te-a ajutat în munca ta de regizor, în relațiile cu ceilalți
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
care au plămădit o identitate culturală europeană, Berlin constată evoluția constantă spre individualism și egoism, tendințe pe care le socotește responsabile pentru o profundă alterare a spiritului universalist al unei Europe unite. Cîtă vreme nu sîntem preocupați decît de binele individual, celălalt fiind în cel mai bun caz un "inamic respectat" care trebuie eliminat dacă periclitează atingerea scopurilor noastre, Europa nu poate fi un spațiu mental și intelectual ospitalier, ci un topos al conflictelor și tensiunilor. Isaiah Berlin a murit în
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
ca păduchele în frunte, potrivit ideii că sîntem români modești cîtă vreme n-avem funcții. Însă dacă ne lipim de vreo instituție internațională, uităm urgent și de naționalitate și de tot, pentru a proba cît de mare e valoarea noastră individuală. * Ridicol față de acest tip de gîndire e că românii care au izbîndit strălucit în străinătate în mediu politic sau în imediata sa apropiere nu și-au minimalizat cetățenia și nici nu au încercat să se anuleze unii pe alții, atunci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16243_a_17568]
-
după ce te-ai întîlnit cu moartea și acest dureros contact îți dictează mișcările următoare, proiectele. Și nu numai cu moartea adevărată, ultima, ci și cu cea psihică, despre care am scris mii de pagini. Scrisul este, pentru mine, o salvare individuală, un plus adăugat vieții ce mi s-a dat. Cît timp pot scrie, exist cu adevărat și toate întîmplările mele, bune și rele, trăite și auzite, capătă o justificare, un sens. Ambițiile mele n-au nici o legătură cu vreun juriu
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
fel sau altul, efectele practice ale turnătoriilor care s-au făcut despre ei. De ce contează că o minoritate a populației României vrea să-și consulte dosarele, în loc să încerce să uite cu ce se ocupa Securitatea? După părerea mea, această explorare individuală a dosarelor de Securitate va duce, încetul cu încetul, la dispariția sindromului suspiciunii din societatea românească. Și asta nu atît din cauza informațiilor care se vor afla din dosare, cît din pricină că delațiunea va primi astfel o lovitură zdravănă. Specia turnătorilor nu
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
pe morminte, a acelor idei care circulă în forme aproape identice, din gură-n gură, reproducînd "opinia generală". Respingînd tezele lui Gramsci după care vocația gîndirii și cunoașterii ar aparține nu individualității umane ci colectivității, Carvalho consideră că numai conștiința individuală are acces la adevărurile universale, necesare, apodictice. (Ce-i drept, nimeni nu poate crea pe cale strict individuală orientările și culturile naționale și cu atît mai puțin pe cele universale. Acestea apar însă într-o măsură importantă, cred, din însumarea nepremeditată
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
generală". Respingînd tezele lui Gramsci după care vocația gîndirii și cunoașterii ar aparține nu individualității umane ci colectivității, Carvalho consideră că numai conștiința individuală are acces la adevărurile universale, necesare, apodictice. (Ce-i drept, nimeni nu poate crea pe cale strict individuală orientările și culturile naționale și cu atît mai puțin pe cele universale. Acestea apar însă într-o măsură importantă, cred, din însumarea nepremeditată a performanțelor pe cont propriu ale diferitelor personalități de marcă, independent de comunitatea din care fac parte
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
mai elementară metaforă a ființei tale. * Ambiția e în sine o formă a revoltei. * A preciza sensuri înseamnă a obliga. Tirania sensurilor. * Imensa spaimă de propriile tale speranțe. * Nu putem gîndi fără a ține seama de vraja calității umane, misterios individuale: "Greșeala lui Descartes, scria Alain, e de mai bună calitate decît adevărul unui pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise. * În casa
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]