3,661 matches
-
ani de atunci și critica noastră a rămas, din păcate, În bună parte, cenușie, uscată, lipsită de pasiune, de combativitate, Înclinată spre articolul de serviciu și spre cultivarea unui patos exterior, fals. (Ă). Cât de puțină atenție acordă criticii noștri individualității scriitorului se poate vedea În multe din articolele apărute până acum În reviste. Ca să nu mergem prea departe după exemple, ne vom reîntoarce la cronica noastră despre Jebeleanu. Un pasaj din această cronică sună astfel: «E remarcabilă, În Întreaga poezie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
întemnița pentru veșnicie între zidurile reprezentărilor subiective cu valoare relativă. Nu există cea mai mică spărtură prin care să se strecoare vreo rază plăpândă din profunzimile metafizice ale realității absolute”. (Op. cit., p. 198.) 20. „Urmează că lumea fenomenelor, cu toată individualitatea ei aparte, este la urma urmei tot un fel de oglindă, deși deformată a realității în sine. În lumea pe care o cunoaștem noi se cuprinde, ca un sâmbure acoperit, și esența absolută. Este foarte greu de admis concepția după
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
epoci istorice. El compara aceste deosebiri cu varietatea plantelor care cresc în diferite locuri și perioade de timp. Respingând critica instituțiilor, a moravurilor și a culturii comunităților istorice din perspectiva unor adevăruri atemporale ale rațiunii, Herder afirma că ele constituie individualități ce vor trebui să fie examinate și judecate prin raportare la „esența și scopurile” lor specifice 5. El contesta orice filosofie care pretinde să fixeze criterii eterne ale adevărului și valorii spirituale 6. Pretutindeni formele vieții colective și tradițiile culturale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mod curent, dar rămân totuși întotdeauna proiecții imperfecte într-un mediu străin al unor realități spirituale puternic individualizate, sub multe aspecte incomensurabile. Istoria universală nu constituie un proces cât de cât unitar, ci scena pe care coexistă sau se succed individualități culturale inconfundabile și reciproc ireductibile. Motive istoriste și holiste apropiate de cele care domină gândirea lui Herder și von Humboldt pot fi întâlnite la tot pasul în opera lui Goethe, de cele mai multe ori într-o transfigurare artistică. Tocmai deoarece Goethe
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
greutatea atmosferei sau mișcarea pământului. Categoriile receptivității sunt universale, în timp ce categoriile abisale ale spontaneității pot să varieze de la o regiune geografică la alta, de la un popor la altul, de la o epocă la alta și, într-o anumită măsură, de la o individualitate creatoare la alta15. Prin cunoașterea propriu-zisă omul trăiește în regimul universalității. Drept creator de cultură, ca ființă omenească deplină, el este ființă istorică. Categoriile spontaneității sunt caracterizate de Blaga drept instrumente prin care se înfăptuiește cenzura transcendentă. Acestea modelează străduințele
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tragică, dar în univers îi revine semnificația unei demnități fără seamăn... Istoricitatea prilejuiește omului suferințe și satisfacții, ea prilejuiește omului paroxisme ale dezamăgirii, dar și paroxisme ale bucuriei 19. Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este fundalul confruntării lui Blaga cu filosofia teoretică a lui Kant. Voi prezenta câteva din judecățile autorului Trilogiilor cu privire la opera autorului Criticii rațiunii pure și voi încerca să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
lor29. Tocmai în privilegierea universalului și respectiv a particularului, a istoricului, se exprimă acele orientări fundamental opuse ale spiritului asupra cărora am încercat să îndrept atenția în partea introductivă a acestui studiu. Sunt înclinații și opțiuni care despart nu doar individualități puternice, ci și epoci de cultură, mari tradiții filosofice. Sunt opțiuni care nu pot fi depășite într-o discuție cu argumente, acea discuție în care preopinenții caută consensul sprijinindu-se pe logică și pe fapte general acceptate. Singurul judecător al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
des Historismus, F. Meiner Verlag, Leipzig, 1937, p. 3. 5. J. G. Herder, Scrieri, traducere de Cristina Petrescu, Editura Univers, București, 1973, p. 109. 6. „Numai timpurile, locurile și caracterele naționale, într-un cuvânt întreaga interacțiune a forțelor vii, în individualitatea lor cea mai determinată, hotărăsc asupra tuturor evenimentelor din domeniul uman, ca și asupra tuturor creațiilor naturii.” (Op. cit., p. 137.) 7. Op. cit., p. 181. Asemenea rânduri ne duc cu gândul la reflecțiile lui Blaga dintr-un capitol al Spațiului mioritic
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ne duc cu gândul la reflecțiile lui Blaga dintr-un capitol al Spațiului mioritic, intitluat „Influențe modelatoare și catalitice”. Influențelor culturale din afară cu caracter modelator, resimțite ca dăunătoare, autorul le opune influențele catalitice, influențe care stimulează căutarea și găsirea individualității, a specificității înscrise în matricea stilistică a unei comunități. Caracterizând influența spiritualității germane drept una predominant catalitică, Blaga menționează și „folclorismul lui Herder”. (Vezi Spațiul mioritic, Editura Humanitas, București, 1994, p. 200.) 8. Wilhelm von Humboldt, Gesammelte Schriften, Berlin, 1903
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
controversă va putea fi nu cauza însăși, ci doar identificarea căilor și celelor mai potrivite mijloace pentru a o promova. A doua presupoziție este că asemenea cauze, care pretind celor chemați să le slujească printr-o subordonare care implică anularea individualității, ce se exprimă înainte de toate în lipsa exercițiului critic al rațiunii sau în renunțarea la acest exercițiu, îi opun cu necesitate pe aceștia acelor oameni care vor sluji o altă cauză. O sugestie majoră a ideii kantiene a luminării este că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
set diferit de vibrații, asemănător polarității negativ-pozitiv În magnetism. Totuși, straturile aurice ale anumitor oameni sînt toate la fel - fie pozitive, fie negative -, În timp ce au primele trei straturi pozitive, următoarele patru negative și așa mai departe. Fiecare persoană reprezintă o individualitate, deci nu este nimic „bun” sau „rău” În aceasta - așa cum nu e nici În faptul că unii au părul negru În loc de blond. Pur și simplu, așa stau lucrurile. Pentru majoritatea, cea mai mare surpriză este să afle cît de mare
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
i-au avut drept vârf de lance pe Joyce și Virginia Woolf. Aducerea la același numitor a autorilor nu numai că nu e dezirabilă, dar nu e nici posibilă. Adevărații creatori nu sunt interșanjabili, nici măcar atunci când aparțin aceleiași școli. Doar individualitatea, doar unicitatea ne fac să vorbim despre literatură sau artă. Prin aplatizare și uniformizare - așa cum s-a încercat prin câteva experiențe politico-istorice - nu se ajunge nicăieri. Decât, firește, la distrugerea creației. În cele din urmă, Raymond Chandler vede o soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ură sălbatică, în impuls ucigaș și moarte”. Una din răsturnările de viziune aduse de The Lady in the Lake privește modificarea regimului metafizic al răului. În cărțile anterioare, crima era un produs inevitabil al demonismului mocnit al marii metropole. Pierderea individualității, ștergerea barierelor dintre permis și interzis, renunțarea la atributele eticii tradiționale au relativizat într-atât existența, încât personajele erau împinse spre infracțiune într-un mod aproape natural. Excepția o constituie, în acest tip de lume, inocența, nu păcatul. În romanul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
atributele eticii tradiționale au relativizat într-atât existența, încât personajele erau împinse spre infracțiune într-un mod aproape natural. Excepția o constituie, în acest tip de lume, inocența, nu păcatul. În romanul de față, omul și-a recăpătat dreptul la individualitate. Părăsind orașul, regăsind natura, el nu redobândește însă automat condiția adamică. Oamenii nu devin mai buni. În schimb, motivațiile lor sunt mult mai personalizate. Crimele petrecute în The Lady in the Lake au explicații precise, legate de acțiuni și interese
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
limbii române, „separatorul” dintre nume, prenume, titlu, an, editură, localitate etc. este virgula, ca În exemplul de mai sus. În cazul unui titlu cu mai mulți autori, sugerez despărțirea autorilor cu punct și virgulă, pentru a putea fi remarcată rapid individualitatea acestora, mai ales când numele poate fi un prenume cunoscut: Dragoș, Dacian; Alexandru, George. Punctuația sugerată (punct și virgulă) ne poate scoate rapid din Încurcătură. Iată un exemplu În care se folosește exclusiv virgula (apud Chelcea, 2007, p. 213): Radu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
paginile: 386, 387, 401; II 285, 301, 302, 462. La pagina 386 aflăm că această conjuncție, la fel ca și altele, a fost cândva o conjuncție compusă, fiindcă provine din că + ce. Dar elementele care o compun și-au pierdut individualitatea, atât ca formă, cât și ca sens, lucru reflectat și În grafie: conjuncția se scrie acum Într-un singur cuvânt. La pagina 387 aflăm despre conjuncția căci că este subordonatoare, introducând prepoziția cauzală. La pagina 401 ni se dau două
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fără vot nu poate avea nici o influență și că intervenția ei prin vot e foarte necesară pentru colectivitate, pentru familie etc., mai ales pentru acelea care exercită o profesiune. Pregătirea femeilor Unite în această grupare, fie ca societăți, fie ca individualități, să se pregătească femeile în mod permanent, unele în chestii de administrație comunală, județeană, în funcționarea acestor administrații, în chestii de igienă socială, educație etc., altele în chestii de învățământ, justiție, administrație polițienească, lucrări publice, finanțe, chestiuni diplomatice, internaționale etc.
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
G. Mârzescu care au înțeles nu numai nedreptățile legilor, dar au considerat că o datorie imperioasă le impunea să repare acele nedreptăți nemeritate și nepermise. Sute de veacuri am fost sclave. Ni s-a tăgăduit dreptul de a ne dezvolta individualitatea, conștiința. Ni s-a îngrădit dreptul la orice muncă. Ni s-a interzis dreptul de a participa la viața de stat, la viața publică! Ni s-a îngrădit dreptul sfânt de mamă asupra copilului, dreptul de a beneficia de produsul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și pentru „omagiile” adresate lui Nicolae și Elenei Ceaușescu, ceea ce poate fi o dovadă În plus că practica cultului personalității se articulează În mod bizar cu toate regimurile de tip comunist, al căror ideal este totuși contrar oricărei afirmări a individualității. Aceste scrisori de felicitare creionează o țară veselă și prosperă, ocupată cu construirea socialismului și recunoscătoare conducătorilor săi. De-abia scrisorile din celelalte capitole ale cărții vor apropia obiectivul către detaliile acestei realități. Vechii tovarăși ilegaliști Îi reamintesc, În general
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
piese noi, care să continue realizările obținute în anii trecuți (...). Chiar în operele noastre cele mai valoroase, alături de personaje vii, autentice, apar și personaje schematice, superficiale (...). Cauzele schematismului, ale tendinței de a nivela caracterele oamenilor, de a-i lipsi de individualitate, de personalitate, rezidă în cunoașterea superficială a realității, în insuficienta participare la viață și la lupta poporului (...). Partidul îndeamnă pe activiștii de pe tărâmul dramaturgiei și teatrului să-și concentreze atenția asupra creării unui repertoriu actual, la înălțimea cerințelor maselor muncitoare
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
trei nume diferite și realizată cu izbânzi variabile apare în Iarba rea piesa lui A. Baranga, și în romanele lui N. Jianu și Petru Dumitriu. Activistul de partid, muncitorul care conduce organizația de partid pe un șantier apare fără o individualitate bine precizată (...). Cum se manifestă individualizarea esenței fenomenului social, în poezie? Ca cititor de poezie, și cu toate rezervele cuvenite, aș vrea să arăt un aspect al problemei. În opera fiecărui poet al nostru se manifestă într-o anumită măsură
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
anumită măsură esența fenomenului social de azi. Dar prin ce e strict individuală poezia poeților noștri? Prin faptul că ea se exprimă prin personalitatea fiecăruia dintre ei (...). Există la mulți critici literari o anumită tendință de a nu respecta această individualitate. Urmează primejdia ca toți poeții să se asemene între ei, adică cel mai cumplit șablon literar. Or noi nu vrem asta. Ar fi oare bine ca toți poeții noștri să semene, adică să aibă toți și felul de a vedea
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pentru a capitula în fața fascismului (...). Manifestările sunt deci variate, dar din ele se încheagă critica de ansamblu a descompunerii unei părți a intelectualității burgheze. Într-o perioadă critică în care burghezia este, prin esență, anticulturală (...). Procedeele prin care romancierul dă individualitate personajelor sale - fie că e vorba de acelea care stau în focarul acțiunii, fie de cele secundare, apărând în răstimpuri dar caracterizate prin câte o trăsătură ce le fixează - ar trebui să fie studiate cu atenție de tinerii noștri prozatori
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
conceptul și nivelul tipicului în poezie, S. Damian 55 dezvăluie multe aspecte ne-tipice și ne-luptătoare, poezii cenușii, monotone, plicticoase, moleșitoare în lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice semnate de M. Beniuc și E. Frunză. Măsura originalității, a individualității poetice este dată, în opinia criticului de la Contemporanul de forța politică, civică și mobilizatoare a versurilor, de nivelul implicării în contingent: „Dacă cititorul urmărește multe din poeziile care se publică în ultima vreme în ziare și reviste, nu poate să
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
firească, echilibrată, nici olimpian-străluciloare, nici răzlețite oaze în pustiu. Și toate la un loc, hrănindu-se mai bine sau mai rău din același pământ, încălzite mai mult sau mai puțin de același soare, înmulțindu-se în timp, rămânând fiecare cu individualitatea și soarta sa. Și toate vorbeau românește: mai răstit, mai duios, mai înțelept, mai cețos, mai spurcat, mai anapoda și-n câte alte feluri că deh! mare-i grădina Domnului - și apoi, nu-i așa? nici într-o familie, cât
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]