5,610 matches
-
Lăzărescu va recunoaște că planul Valev avea rațiuni economice valide, însă România s-a opus, silindu-i pe conducători să opteze pentru politica "industrializării forțate", aceasta fiind, de altfel, de model sovietic. Însă, în vreme ce resursele naturale ale Rusiei permiteau artificiul, industrializarea României trebuia să se bazeze pe importuri de materii prime, fapt care nu putea fi o garanție de reușită economică. Alex Mihai Stoenescu înclină să creadă că Andropov nu intenționa atât să creeze un imperiu pe ruinele celui țarist, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
liberului schimb, cu deosebire din partea unor economiști sau gânditori care reprezentau interesele unor state naționale mai mici și în special cu profil agrar. Aceste țări, din dorința de a se dezvolta prin diversificarea structurii economiilor lor și în principal prin industrializare, făceau eforturi susținute să reziste concurenței acerbe a țărilor dezvoltate, prin promovarea protecționismului vamal. Merită amintite în acest context cuvintele istoricului Alexandru D. Xenopol 9 (1847-1920): Dacă ne uităm însă nu la teoriile după care ar trebui să procedeze țările
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
exclusiv în termeni monetari, fiind bazată pe existența implicită a abundenței resurselor de materii prime și explicită a unor factori de producție disponibili, aspecte care caracterizează o creștere economică de tip extensiv. Prin prisma acestor elemente, procesele de creștere și industrializare care au loc în țările în curs de dezvoltare se realizează prin creșterea indusă de către țările dezvoltate prin expansiunea piețelor acestora, pe fondul creșterii cererii de materii prime și produse primare, specifică primei categorii. Astfel, viziunea lui Keynes, pe fondul
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
național a permis noilor țări industrializate din regiune să se apropie din ce în ce mai mult de țările dezvoltate din punct de vedere economic. În mod evident, într-o lume plină de contraste și decalaje cum este cea contemporană, relația stabilită între comerț, industrializare și creștere economică depinde de modul de integrare și, în același timp, de locul țărilor în diviziunea internațională a muncii. Succesul în dezvoltarea ramurilor industriale cu un potențial de export ridicat, adaptat cât mai bine cererii globale în continuă expansiune
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
corespunzător realizat. Partea principală a valorii adăugate, încorporată în aceste mărfuri, revine încă posesorilor capitalului, tehnologiei și managementului. Totuși implicarea în aceste activități poate aduce o serie de beneficii pentru țările aflate într-un stadiu incipient de dezvoltare și de industrializare, deoarece permite o utilizare mai bună a surplusului de forță de muncă existent în aceste țări. În același timp însă, există și posibilitatea ca acest fenomen să conducă la o structură neadecvată a sectoarelor de export, atunci când un număr important
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
conducă la o structură neadecvată a sectoarelor de export, atunci când un număr important de țări încearcă să pătrundă simultan pe aceste piețe. Pentru țările în curs de dezvoltare aflate într-un stadiu mai avansat, când pasul următor în cadrul procesului de industrializare și dezvoltare se bazează pe actualizarea rapidă a tehnologiilor, creșterea productivității și a salariilor, participarea în segmentele caracterizate de retribuții scăzute și intensive în muncă ale rețelelor internaționale de producție nu reprezintă o cale viabilă pentru atingerea obiectivelor propuse. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
mod se realizează tranziția de la activitățile dependente de resurse și care presupun o intensitate ridicată a utilizării factorului muncă spre acele activități care implică folosirea unei tehnologii și unui proces de prelucrare superioare. Acest proces a stat la baza succesului industrializării postbelice în Asia de Est, în special în Japonia, Coreea de Sud și Taiwan. Realitatea contemporană arată însă că, exceptând țările nou industrializate din Asia de Sud-Est care au atins deja niveluri de venit la fel de ridicate și uneori chiar și peste cele ale țărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de dezvoltare cum ar fi utilizarea mai bună a surplusului de forță de muncă și de aici și creșterea venitului pe locuitor, stimularea procesului de dezvoltare prin lărgirea ariei sectoarelor în care aceste țări își pot concentra eforturile lor pentru industrializare. Luând în considerare dotarea foarte variată a lor cu factori de producție, țările slab dezvoltate pot începe prin a ridica gradul de competitivitate în ceea ce privește componentele care utilizează intens factorul muncă din cadrul produselor complexe realizate în companiile transnaționale și ulterior prin
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
activitățile care utilizează intensiv forța de muncă slab și mediu calificată. Deoarece țările în curs de dezvoltare se situează în principal în categoria țărilor cu un venit apropiat de nivelul mediu, care au trecut cu succes de primele stadii ale industrializării, în prezent este necesar ca acestea să-și actualizeze structurile economice, ca prim pas pentru avansarea pe noi trepte în procesele industrializării și dezvoltării economice. 19 D. Ernst , Inter-organizational knowledge outsourcing: What permits small Taiwanese firms to compete in the
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
categoria țărilor cu un venit apropiat de nivelul mediu, care au trecut cu succes de primele stadii ale industrializării, în prezent este necesar ca acestea să-și actualizeze structurile economice, ca prim pas pentru avansarea pe noi trepte în procesele industrializării și dezvoltării economice. 19 D. Ernst , Inter-organizational knowledge outsourcing: What permits small Taiwanese firms to compete in the computer industry, Asia Pacific Journal of Management, 17 (2), 2000 În același timp, majoritatea țărilor în curs de dezvoltare rămân locații care
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
investiția străină depinde într-o măsură mai mare de economia respectivei țări, acordând guvernului respectiv o putere mai mare de folosire selectivă a investiției străine pentru a crea diverse avantaje și legături cu industria internă, în contextul unei strategii de industrializare lărgite. 20 Oxford Analytica (2002a), East Asia: Manufacturing questions. Daily Brief, 14 January (www.oxweb.com/default.asp) 21 UNCTAD/ECLAC Joint Regional Seminar on FDI Policies in Latin America, Santiago, Chile, 7 9 ian., 2002 (www.ECLAC.org) Strategia
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
Seminar on FDI Policies in Latin America, Santiago, Chile, 7 9 ian., 2002 (www.ECLAC.org) Strategia de dezvoltare bazată pe participarea în cadrul proceselor care utilizează intensiv munca din rețelele internaționale de producție trebuie să fie diferită substanțial de experiențele industrializării postbelice de succes din Asia de Est, unde localizarea țărilor în diviziunea internațională a muncii a rezultat în urma unor politici industriale și comerciale foarte bine puse la punct. Asemenea politici au avut o importanță specială pentru economiile capitaliste, nou industrializate
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
să realizeze însă și o concordanță cu creșterea veniturilor și a valorii adăugate. Există variații semnificative între țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește legătura dintre comerțul cu produse manufacturate și valoarea adăugată, care reflectă în principal diferențele între tipurile de industrializare și de integrare în cadrul sistemului comercial mondial. Astfel, conform UNCTAD 22, dintr-un grup de șase țări în curs de dezvoltare considerate (China, Hong Kong, Coreea de Sud, Malaiezia, Mexic și Turcia), se remarcă doar Coreea de Sud care are o configurație producție-comerț similară cu
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
comparativ cu exporturile și importurile de produse manufacturate, de-a lungul ultimilor două decenii. Dimensiunea economiei reprezintă un factor important al gradului orientării comerciale, țările mai mici tinzând să aibă un raport comerț/venit mai ridicat. Succesul în cadrul procesului de industrializare și specificul integrării în sistemul mondial de comerț au o mare importanță. De exemplu, comparând evoluția relativă a comerțului și valoarea adăugată pentru produsele manufacturate din Coreea de Sud și Mexic, două economii aproape identice ca dimensiune, valoarea adăugată în Coreea înregistrează
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
asemenea lărgind piața internă prin creșteri în productivitate și salarii. În țările din verigile caracterizate de salarii scăzute și o forță de muncă numeroasă și subutilizată ale rețelelor internaționale de producție, dezvoltarea de noi capacități productive și avansarea pe calea industrializării impun folosirea unei noi strategii pentru înlocuirea componentelor din import, cu o prelucrare și o tehnologie avansată, cu altele realizate pe plan intern, în scopul de a majora valoarea adăugată pe plan național a exporturilor. 2.4. Strategiile comerciale de
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
creștere de competitivitate a prețurilor interne în raport cu cele mondiale"24. Stadiul I al strategiei de substituire a importurilor a fost și este specific țărilor foarte slab dezvoltate și în general tuturor țărilor aflate într-un stadiu incipient al procesului de industrializare. Nivelul protecției este mai redus, deoarece bunurile produse pe plan intern, care erau anterior importate (haine, încălțăminte, bunuri de uz casnic), precum și materiile prime care intră în componența lor (fire și fibre textile, piele, lemn, etc.) sunt adaptate perfect condițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
care erau anterior importate (haine, încălțăminte, bunuri de uz casnic), precum și materiile prime care intră în componența lor (fire și fibre textile, piele, lemn, etc.) sunt adaptate perfect condițiilor din țările în curs de dezvoltare, aflate la începutul procesului de industrializare. Bunurile posibil de realizat se bazează preponderent pe munca necalificată, economiile de scară sunt reduse, iar costurile nu cresc foarte mult atunci când producția înregistrează nivele mai scăzute. De asemenea, în acest stadiu nu este necesară folosirea unei tehnologii sofisticate și
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
din Irlanda dețineau în anul 1999 aproximativ 90% din exporturile totale ale acestei țări, aici regăsindu-se STN importante, în marea lor majoritate din SUA (Intel, Dell Computer, Microsoft, Jonson&Jonson, Gateway, Apple Computer, Motorola, IBM, etc)33. Strategia de industrializare reușită implementată în Irlanda s-a bazat pe convingerea că investițiile străine directe vor promova produse dinamice la export, prin utilizarea unor facilități financiar-fiscale variate și prin acordarea unei atenții deosebite creșterii continue a nivelului de pregătire a personalului. De
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
multinaționale care dețin partea principală a exporturilor țării. Unul dintre beneficiile majore ale strategiei naționale de dezvoltare a Coreei de Sud îl reprezintă faptul că firmele exportatoare, în majoritate autohtone, sunt foarte bine integrate în ansamblul economiei. Acestea au condus procesul de industrializare națională prin realizarea de legături cu celelalte firme autohtone, majorând conținutul local și valoarea adăugată a activităților, lucru care a condus în final la crearea și dezvoltarea unor activități de o complexitate sporită 36. În ceea ce privește țările din Estul-Europei, majoritatea au
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
eliminată. Aceste modificări profunde, care au zguduit economia națională, s-au reflectat fidel și în cadrul comerțului exterior românesc. Într-o primă etapă (până în jurul anului 1980) importurile au ocupat o poziție centrală, datorită rolului esențial deținut în demararea procesului de industrializare, în timp ce exporturile au început să se situeze pe o poziție secundară, reprezentând doar modalitatea de finanțare a tehnologiilor și utilajelor provenite din exterior. În anii care au urmat până în 1989 situația s-a inversat radical, importurile fiind puternic restricționate, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
externe până la aproximativ 11 miliarde de dolari SUA în anul 1980. Politica comercială aplicată de țara noastră în acea perioadă a acordat o importanță deosebit de ridicată importurilor de mașini și utilaje (până în anul 1980) necesare demarării și continuării procesului de industrializare, în timp ce rolul exporturilor era limitat doar la necesitatea finanțării acestora. Tariful vamal a fost eliminat încă din primii ani postbelici, sistemul planificat instaurându-se și în cadrul activității de comerț exterior. Deși ulterior a fost reintrodus în anul 1977, valoarea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
în comerțul internațional, Ed. Fundației Academice "Gh. Zane", Iași, 1999, pp. 55, 56 3.4. Dezechilibre structurale ale fluxurilor de export și import Structura comerțului exterior românesc în perioada 1950-1989 a fost influențată într-o măsură decisivă de politica de industrializare cu orice preț a țării, industria înregistrând o creștere importantă a ponderii deținute în cadrul produsului social și venitului național 6, net superioară celorlalte sectoare. Alături de industrie și agricultura a participat semnificativ în cadrul exporturilor, pe de o parte datorită faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
prime minerale și metale la peste jumătate din valoarea totală. În al doilea rând, mașinile, utilajele și mijloacele de transport au înregistrat o ușoară creștere a procentului deținut până la 40,3% în anul 1980, ca urmare a eforurilor depuse în vederea industrializării forțate a țării, pentru ca, în următorul deceniu, pe fondul aplicării unei politici incisive de substituire a importurilor ponderea lor să scadă în jurul unei valori de 25% (tabelul 3.3). Tabelul 3.3. Dinamica structurii importului de mărfuri al României în
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
s-a concentrat asupra obținerii unor rezultate cât mai bune într-o serie de domenii strategice pentru țara noastră: dezvoltarea rurală:în scopul reducerii decalajelor sat-oraș, pentru a absorbi forța de muncă din mediul rural în cadrul sectoarelor neagricole (servicii, agroturism, industrializarea produselor agricole), pentru a dezvolta infrastructura, ridicarea nivelului de trai, etc; Pentru suprafața cultivabilă cu cereale s-a reușit obținerea de 7 milioane de hectare (peste 47% din suprafața agricolă din România) eligibile pentru subvenții, în scopul stimulării producției naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
50% din producția industrială mondială. Japonia își ia și ea zborul, dezvoltînd un nou pol de creștere în Pacific. Europa vede erodîndu-i-se puterea, iar țările din lumea a treia devin tot mai mult spectatoare, nedepășind niciodată 10% din producția mondială. Industrializarea se extinde și se intensifică pe întreaga planetă. Timpul se accelerează. Unele state vor să realizeze în două decenii ceea ce altele au făcut într-un secol. Între 1960-1980, ponderea investițiilor în PIB a crescut de la 10% la 30% în Coreea de Sud
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]