1,875 matches
-
ne salva de povara condiției umane (Chardin, 1997). Calea indicată de „punctul omega” este unificarea cu ignoranța noastră, după o soluție dată în repere de metafizică sacralizată, a inocenței spiritului din gândirea raiului, un alt fel de schilodire a întregului inefabil pe care-l reprezentăm ce ne-ar readuce copilăria fericită ca formă de contopire cu veșnicia. Păstrarea impurității de tratament epistemic propus de metafizica sistemului, în care au loc contradicțiile vitalizante ale obiectivului și spiritualului, ale rațiunii și sentimentelor, este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
intersubiectivitate. SME, cum spun epistemologii, conțin observatorul, iar acesta influențează evoluțiile ca parte indisolubilă. SME, deși pot fi analizate ca macroentități precum planetele, ele au comportamente de tip cuantic; incertitudinea și nelocalizarea sunt la ele acasă, deși într-o formulă inefabilă. Configurarea setului de valori în eternitatea schimbării (Contextul care explică) A. Ce vine peste noi? Blocarea în comoditate Omenirea se află în pragul unei noi sinteze. Aceasta înseamnă un nou orizont paradigmatic în semnificațiile căruia se va structura o nouă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Zece) și o Dodecadă (Cei Doisprezece). Potrivit opiniei lui F.M.M. Sagnard, Irineu introduce nu mai puțin de șapte tipuri distincte de ogdoade valentiniene, dintre care unul Îi este atribuit lui Valentin Însuși 3: Abisul sau Tatăl Nenăscut (Pater agennetos) sau Inefabil (Arretos) În sizigie (adică Împerecheat) cu Tăcerea (Sige), Tatăl În sizigie cu Adevărul, Logosul În sizigie cu Viața și Anthropos În sizigie cu Ecclesia (Biserica). Sistemul valentinianului occidental Ptolemeu este o variantă a acestei scheme originale, pornind de la o Tetradă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a individului de a folosi simboluri: un copil de trei ani este un geniu gramatical, dar este aproape incompetent în domeniul artelor vizuale, al iconografiei religioase, al semnelor de circulație [...]. De ândată ce începem să privim limba nu ca esența inefabilă a unicității omului, ci ca formă biologică de adaptare la nevoia de a comunica informație, nu mai e deloc tentant să vedem limba ca un modelator insidios al gândirii [...]. Limba ne afectează în mod categoric gândurile, nu doar le pune
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
impune mediului, orientalul se supune. Forța naturii îl zăpăcește, îl zdrobește, îl apasă. Recunoaște într-însa cine știe ce forță religioasă misterioasă, contra căreia i se pare inutil să mai lupte. Ordinea evenimentelor i se pare mai dinainte stabilită de un zeu inefabil. Fatalismul, adică constatarea acestei așezări prestabilite pe care voința omului e prea slabă să o îndrepte, i se pare singura soluție. Totul e acceptat așa cum se prezintă. Niciun orgoliu, nicio ambiție, nicio rezistență. Imaginația și voința nu prefac deloc realitatea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate, ireversibil, în derivă. Umbre grele atîrnă prin toate ungherele, platitudinea se întinde ca o mîzgă peste zone sortite emoțiilor inefabile, faza crepusculară a acestei conviețuiri consumîndu-se în chinuitoare, extenuante pendulări între arțagul regretabil și replierile de, culpabilă, (auto)amăgire. Dacă femeia (în speță, nevasta) este prin definiție genetică inerțială, frustrarea gravă o resimte bărbatul, ale cărui fervori riscă să sucombe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
unii au părăsit țara). Remarci ale autoarei, ca cele despre semnificația baladei ca gen literar: într-o "perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candeIe aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic", vin în sprijinul acestei idei. Proiectul de revizuire și actualizare a studiului poetic al autoarei s-a reliefat la un moment dat, dar a tot fost amânat până la trecerea ei în neființă. Versiunea de față pornește de la un șpalt
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cântă ca o liră, cerul este verzui, pomii sunt lunateci" etc. Printr-o asemenea particularitate, într-o perioadă de sufocare a lirismului în cătușele politicului, baladele au fost candele aprinse ale poeziei adevărate care emiteau lumini și umbre, transmițând misterul inefabilului poetic. Depășind perioada baladelor, Doinaș se apropie tot mai mult, ca structură poetică, de Al. Philippide și G. Călinescu, nu numai în sensul organizării și elaborării poeziei, ci și în conceperea actului poetic ca fenomen de cultură. Apar jocuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
repetă în creația lui Cezar Baltag, Gh. Pituț, Ion Brad, A. E. Baconsky, după ce în literatura interbelică, la poeții citați în atâtea rânduri, s-a constituit ca motiv frecvent. La Cezar Baltag, viața sufletului este dirijată de prezența stăruitoare și inefabilă a ursitoarelor 19, iar nașterea la Gh. Pituț stă sub semnul lor20 . Mihai Beniuc și Ion Brad cred că au fost hărăziți de ursitoare să rămână nemuritori, în timp ce pe A. E. Baconsky l-au ursit stelele sa fie poetul rătăcitor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rămâne decât să "te dezbraci de trup ca de-o povară/ Când te cuprinde somnul sub care te-ncovoi". În al doilea ciclu al volumului apar cântecul albastru, fata în albastru, un proces de metamorfozare și abstractizare a realului cu elemente inefabile: "Trupul meu e numai o părere/ în prelungirea trupului meu cânt.". Copilul zărilor barbare își va zăvorî carnea undeva sus în lumea de albastru, iar odaia în care locuiește va avea pereții de frig; un sentiment de singurătate străbate cel
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pată" îl va trece dincolo, în lumea lui. Ca și Ilarie Voronca, închină imnuri legumelor, sau ca Ion Pillat cântă "Cămara de fructe", în poemul "Dulapul", fără să simțim nostalgia trecerii timpului. Lirismul lui E. Brumaru este alimentat de căutarea inefabilului și de atingerea purului, precum și de efortul de a descoperi tactil, olfactiv și vizual lumea cu voluptate: "Torceau femei de angora în pat/ .../ Și-ncet sufletul nostru-a căpătat/ ape adânci ca lustru-ntunecat" sau: "E ceasu-n graniți fine de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că Mircea Ivănescu își creează în poezie un stil în care lecturile (Thomas Mann, Ruskin, Faulkner) se îmbină cu trăirile interioare într-un cântec continuu subtil și nuanțat; un cântec în cercuri concentrice pe care revin personaje, obsesii, observații, stări inefabile, interioare, oroarea de frig, peisaje de toamnă și de iarnă, desenate într-o succesiune de tablouri, așezate într-un cerc magic și obositor de fascinant. Versurile îți dau un fel de saturație, pentru că intrând în poemul "Labirint" nu mai ai
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
despre descălecatul țării, dar când invocă "Rugăciunea lui Brâncoveanu" și odihna ciobanului revine la versificația cultă, fără să ne mai convingă. Poetul rămâne undeva în exterior, contemplând fapte, date și oameni. Ciclul "Învățăturile lui Neagoe către fiii țării sale" încearcă inefabilul despre suflet și gând, despre tinerețe și bătrânețe, despre moarte: "Tremură viața ființei pentru/ multul ei dor de noapte și poate/ că ziua nu va fi să aducă un hoț cucernic/ de suflete venind din întuneric fără să se audă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
s-a așezat lângă mine..." "Poemele mecanice" se subordonează sferei, fără să se greveze pe simbolistica cunoscută în poezia lui Nichita. Invocarea corpurilor geometrice nu creează stări lirice, nici nu leagă simboluri care să trimită la perfecțiune, la angoasă, la inefabil; sfera presupune doar un contur al numelor pe care poetul nu reușește să-l umple cu sens. De-altfel, singur ne mărturisește: "Hei, aproape minunatelor/ aproape perfecțiunilor/ aproape sferelor/ Să strigi,/ Numai așa..." sau în "Dreptul la foame", pornește de la
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
recitire", Editura Cartea Românească,1972; "Clar de inimă", Junimea, 1973; "Starea poeziei", Minerva, 1975. "Sensul iubirii", " O viziune a sentimentelor", "Dreptul la timp", primele creații ale poetului, îl prezintă ca un liric prin excelență, lirismul său fiind generat de stări inefabile de "transparență", de o anumită materie "invizibilă", de o lume fizică rarefiată, în care obiectele își pierd consistența; de aici și sentimentul de plutire, de zbor, pe care atât Ion Negoițescu, cât și Eugen Simion l-au semnalat. Dematerializarea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trece un timp între I și O". Desfăcut în sunete, "a" dintr-un anume cuvânt, înseamnă, ca și Alephul, infinitul, în sensul că alephul este ultimul cardinal infinit, în timp ce litera "A" marchează începutul creației. Cu litera "e" începe starea de inefabil, ea nu mai poate fi reprezentată, atingând universul "Necuvintelor" sau împotriva cuvintelor, în care clamează ideea de a fi liber de vorbire; din nou revine la sunetul "a", el reprezentând geneza, fără el omenirea ar fi liberă de vorbirea atât
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
limbajului poetic, într-un fel propriu. Îndoirea luminii (setea de cunoaștere) Cu cele "Unsprezece elegii" pătrundem în lumea conștiinței limitelor umane, a stării faustice a omului. Problematica elegiilor, ca întreaga lirică a lui, reia teme cunoscute: nașterea, moartea, materia și inefabilul, năzuința spre absolut, reprezentate în ecuații matematice sau forme geometrice, pentru a descrie o lume complexă de fenomene în care mijloacele rațiunii nu-l mai satisfac. Poetul pendulează între pământ și cer, sfâșiat și chinuit de întrebări, între cunoașterea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Gând" (în formularea lui Păunescu), pe "Marele Anonim", cum îl numește pe demiurg Lucian Blaga: "Aleph! De bobotează arunc/ plumbul topit în apă rece,/ și iată-mă ghicesc viitorul". Ciclul ptolemaeic și cel alephic includ apologia fanteziei excitate de exactitățile inefabile ale gândirii matematice și ale fizicii, de cutezanța superioară a demonstrației, de subtilitatea intuiției opusă rațiunii. "Axios" este ciclul care creează un fel de preludiu la ceea ce se va chema "Împotriva cuvintelor". Cele șapte expuneri și opt pastorale sunt alternări
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Liviu Rozorea, hangiul Stavrache, se arată a fi un excelent actor de compoziție, construind dualitatea afectivă a personajului său prin limpezimea gestului și vibrația trăirii interioare. La rândul ei, Valeria Seciu, (Ana, soția lui Stavrache) propune prin personajul interpretat un inefabil amestec de forță și fragilitate, de pasiune și trecătoare resemnare. Florin Zamfirescu (Petre), se impune prin siguranța creionării unui personaj aflat într-un proces de metamorfozare, de clarificare a propriei poziții sociale. Ion Caramitru, (fratele hangiului), schițează într-o cheie
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
distribuiți în roluri secundare și episodice, veniți la Buftea pe frig și zloată nu pentru bani, ci din solidaritate de breaslă, care de care mai convingător, mai devotat, mai pătruns de participare, fie efemeră, într-o colectivitate străbătută de fiorul inefabil al artei. Ștefan Iordache Valentin și Radu Gh. Zaharia chelner [...]Alexa Visarion a poposit pe platou cu mentalitatea omului de teatru aureolat de prestigiul artei scenice, dorind parcă să demonstreze (și să răspundă pe risc propriu la întrebările noastre) că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Spania, Rusia etc., ca o mișcare antiparnasiană și antinaturalistă. Simbolismul promovează un concept modern de poezie („poezie a sensibilității pure“ - J. Moréas), bazat pe valoarea muzicală a cuvintelor și pe simbolismul imaginilor, prin care să fie sugerate trăiri interioare difuze, inefabile. Programul estetic al simbolismului (întemeiat pe concepția lui Charles Baudelaire privind corespondențele între fragmentele aparent disparate ale universului și pe ideile filozofice ale lui Nietzsche) a fost formulat în 1886 de către Jean Moréas, iar în literatura română de către Alexandru Macedonski
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Dintre toate sferele literaturii, domeniul poeticului este cel care se sustrage unei definiri riguroase, el fiind doar aproximat prin diferențieri specifice în cadrul „arhigenului“ care este literatura și prin opoziție cu celelalte genuri/limbaje literare, fără ca aceste determinări săi dezvăluie substanța inefabilă. „Poezia - afirma Paul Valéry în Dialoguri - este o artă a Limbajului; anumite combinări de cuvinte pot produce o emoție pe care altele nu o produc și pe care noi o numim poetică [...] Universul poetic astfel definit prezintă mari analogii cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
demiurgice, așezândul în centrul lumii. Item 2: prezentarea a două imagini/idei poetice relevante pentru tema și viziunea despre lume din textul poetic studiat Apare astfel evidentă noutatea șocantă a viziunii prin care Nichita Stănescu con cretizează tema erotică, trăirile inefabile ale iubirii, propunând lectorului un univers ca „viziune a sentimentelor“. Prin reluarea titlului ca incipit al poeziei se creează două imagini de mare expresivitate care domină imaginarul poetic. Pe de o parte, iubirea - o minunată aventură a omului - văzută ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
stă la baza mesajului poetic. 8. Poezia argheziană se înscrie în sfera lirismului subiectiv. Trăsăturile definitorii pentru lirica eului sunt, în primul rând, discursul subiectiv cu numeroși indici textuali ai persoanei I și caracterul confesiv al poeziei, care dezvăluie orizontul inefabil al stărilor de conștiință și al trăirilor interioare. Astfel, poezia Saștept? evidențiază prezența eului liric prin verbe și pronume ale persoanei I (S aștept să mi sentoarcă...), prin mărci ale subiectivității, precum interogațiile retorice sau topica afectivă. Cea dea doua
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
transfigurează realul sau imaginează „lumi posibile“, creând un univers epic ficțional. 9. Textul citat se încadrează în tiparul discursiv al portretului, cristalizat din perspectiva personajului narator. Portretul Zenobiei - vizând trăsături morale, psihice și, mai ales, comportamente atipice - ilustrează fragmentar personalitatea inefabilă a eroinei (gr. Zenóbios - viață a zeului). În mod paradoxal, deși descriptorul pare a realiza o caracte rizare directă, eroina este individualizată printrun sistem de semne stilistice, cu funcții simbolice. Mai întâi, se accentuează raportul neobișnuit al Zenobiei cu realitatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]