2,937 matches
-
care nu suportă excepții. De fapt, asimetria cosmosului este cea care-i dă viață și mișcare. Un cosmos simetric, compus din elemente simetrice ar fi un cosmos mort sau poate nici n-ar putea să existe. Doar omul are o inexplicabilă vanitate a simetriei... Există un vechi templu japonez, extrem de bogat ornamentat, perfect simetric față de axa verticală. Un singur și minim detaliu s-a descoperit a fi diferit în partea stângă, față de cel din partea dreaptă. Tradiția populară spune că a fost
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
destinate sunetele nearticulate și mișcările smucite ale topoarelor. Trebuia să se apere în vreun fel, dar instinctul de autoconservare acționează cu întârziere în astfel de situații neașteptate. începu să deslușească fețele crispate ale sătenilor și ochii lor injectați de o inexplicabilă ură. Singura lui salvare era castelul de pe versantul opus al dealului. Zidurile și contraforturile erau clădite din blocuri mari de piatră, puse în planuri diferite, astfel că formau un desen ciudat de lumini și umbre. Desenul se schimba într-una
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un organism psihic superior: sensibilitatea ia act de univers; sentimentul și inteligența răspund, organizează. 52. Senzațiile, sentimentele, ideile sunt material pentru artă,și nu spovedanie sau motiv de sociabilitate cu cititorul. 53. Eminescu a fost o anticipație. O apariție aproape inexplicabilă. Un meteor căzut aici, printre noi, din alte lumi. A fost prea mare pentru vremea când a apărut, pentru cultura acelei epoci, vreau să spun, pentru cei care au voit să-i priceapă integral psihologia, viața, opera. 54. ...operele de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gesticulând grandilocvent. Salahorul avusese gura pocită. Drumul spre pierzania lui Subotin abia Începuse. Alcoolul și lipsa de stăpânire aveau să-l ducă În iad. „Vorbești cu păcat“, Îi aruncă o vorbă unul din ceată... „Poate, replică Subotin...“ Brusc, o tristețe inexplicabilă puse stăpânire pe sufletul lui. Subotin nu se lăsă Însă bătut cu una, cu două, ci, turnându-și un borcan Întreg de spirt Royal, Îl Înălță deasupra cetei, zicând: „Cine se teme de propria sa soartă e un laș...“. Cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lui. Cu răbdare dezbrăcă tot ce avea pe el rămânând gol, și cu un mare efort de voință manevră corpul până În momentul când se mută În partea comodă a patului. Era dezorientat...! O nelămurită obsesie Îi contamina memoria, În mod inexplicabil. Se trezise după un somn ce durase milenii, după o călătorie În timp, depășind cu ușurință, Însăși viteza luminii...!! Într-un târziu avea să constate totuși, vibrațiile electrice aveau tendință de a-și Încetini ucigătoarele impulsuri penetrante, produse de creerul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pintilie, se numea Înainte de venirea comuniștilor la putere“Matache Măcelaru”, fiind bine aprovizionată cu produse agricole În timp ce hala de carne gemea burdușită cu tot felul de produse animalice. După câteva Învârtiri În raza tonetelor cu zarzavaturi, avea să constate o inexplicabilă Îmbulzeală În care cetățenii Înfometați, cumpărau până și produsele deteriorate.Curios, intră În hala de carne. Deziluzia fu totală! Află numeroși măcelari Îmbrăcați În halate exagerat de albe având orice cută nivelată la perfecție, ce În grupuri stăteau de vorbă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
repetat versurile de nenumărate ori, încântat de el însuși. Ascultă, i-a spus Danny. El citise The Hobbit, jucase Lord of the Rings în exces pe GameCube. Poate că într-adevăr spiridușii pădurii și zânele existau. Poate că lumea aceea inexplicabilă nu era doar o fantezie, ci realitatea vieții, pe măsură ce te maturizai. Ar trebui să plec. Dar Danny n-a plecat. Andy i-a oferit zmeură din coșuleț, iar Danny a mâncat. Fructele nu semănau deloc cu acelea cumpărate din magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
metal decupată pe alocuri pentru a i se insera câteva foi de sticlă, mă despărțea de o lume străină mie. Îmi plăcea muzica dar până atunci nu apucasem să învăț să mă bucur de ea prin dans. Mă încercau emoții inexplicabile și totuși în loc să fug, așa cum îmi stătea în fire, m-am trezit că deschid acea ușă. Dincolo de ea am găsit un hol pătrat, o masă exact lângă intrare, acoperită de o pânză plușată de culoare stacojie, roasă de ani, un
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nu coincide cîtuși de puțin cu a surorii mele. Ea e femeie. Nu-i convine să fie tratată ca o cîrpă. Ea are nevoie de o explicație... Doar e femeie. Dacă ar fi În stare, poate ar accepta e poveste inexplicabilă... Dar poți să-i explici ceva ce nu se poate explica? E prea mult. Îi Înțeleg foarte bine sentimentele... Dar mai există și amnezie pe lumea asta, nu? Nelăsînd să i se citească nimic pe chip, bărbatul mai dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se părea lipsit de rațiune să caut doar motive și să omit fapte. Dacă scotoceam doar după fapte nu mă alegeam cu altceva decît cu disperarea clientei. Mă tot Învîrt de la distanță În jurul unor fapte, fără sens, Încercînd să explic inexplicabilul. Deodată, studenta din stînga mea se lăsă mult peste pupitru, pînă dincolo de despărțitura dintre noi și, aplecată mult În față, Începu să decupeze o fotografie cu o lamă de ras. Fără să vreau, m-am aplecat și eu mult să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
misogin afemeiat. Dar i se părea ei că mie îmi trebuie cărți „grele” fiindcă tot nu pricepea mare lucru din ce ziceam eu. L-am citit pe Seneca și m-a atras enorm. Era ceva acolo care exercita o seducție inexplicabilă. Le povesteam în fiecare zi colegilor mei de la Școala de arte plastice. Era cât pe-aci să mă fac pictoră și până în ziua de azi îmi pare rău că nu fac două lucruri: nu mai pictez și nu am învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cum stau cu drumurile și cu ploile, căci pământul era uscat. Nu locuisem până atunci la țară. Era probabil o teamă, care dură însă puțin, căci anii toți, petrecuți până atunci la oraș, se șterseră ca și cum nu existaseră. Dimpotrivă, avui, inexplicabil, impresia că redobândisem un teritoriu ce dormitase în adâncul ființei. Lung era dezorientat de purtarea mea, pentru el surprinzător de prietenească și încercă (printr-un salt instinctiv) să-mi dea lămuriri docte, dar negăsindu-și cuvintele, răspunse simplificat: „Cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
împlinea un cerc lăuntric, greu observabil, dar cert. Vrui să intru în vorbă cu ea (cum se obișnuiește în tren), trebuia un pretext, un oarecare pretext să nu-și dea seama că de cel puțin un sfert de ceas ajunsese, inexplicabil, unica mea atenție. Mă gândii, dar nu mă găsii capabil de o asemenea stratagemă, dimpotrivă, mă convingeam de ideea că aveam să fiu ridicol și asta începu să-mi alunge concentrarea de până în acel moment și mă trezii privind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la mezat propriile lui interese. Or el nu avea decât pensia și casa în care locuia, pe care o dobândise cinstit, cu bani din munca lui și cele ce mai moștenise de la tatăl său, dar teama pusese stăpânire pe el, inexplicabil. Prinsese curaj ca să mă întrebe, era un curaj inutil, explicat însă prin ființa lui care era clădită din precauții structurale ca tot atâtea obstacole ale existenței și care făceau, în aceste circumstanțe, dovada încrederii ce-o căpătase în mine - deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fracțiuni de cerc, zâmbind politicos. Acum, după război lucrurile s-au schimbat; este într-adevăr, salutat și acum, dar mai mult de cei din generațiile mai vechi, - se întâmplă, însă, treptat, chiar sub ochii lui, o imprevizibilă rărire a acestora, inexplicabile dispariții din oraș, mutați în alte părți de țară, mai ales cei care avuseseră pământuri expropriate acum, sau cei mai răsăriți din vechile partide, ori negustori mai de vază de teama timpurilor, și încet, încet e salutat de tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mine uitase, căci trecu la un pas, nici-un semn să-și dea seama că eram eu deși mă privi în ochi, cine știe? Sunt totuși sigur c-a fost ea, numai că eu eram aproape de treizeci de ani, în timp ce ea, inexplicabil, rămăsese tot adolescentă, înfățișarea, îmbrăcămintea de altădată, poate imaginația mea, dar nu cred. Am vrut s-o opresc, să-i vorbesc, s-o întreb ce caută încă în România chiar în orașul acesta și exact pe strada asta unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ca să-și ucidă plictiseala; luat cu vorba, încerca să „urce” conversațiile lor de „tip pragmatic”, la nivelul „principiilor”, cum ar fi glumit domnișoara Marga Popescu, în zona ideilor ce guvernau acele sfâșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea “înălțimi” cum constata mâhnit însuși vorbitorul, stăpân al casei. „Așa-s femeile!” conchidea în sine, înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat în substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
a acestora, mă leneveam visând la umbra nevăzută a Anei, de care - la masă stând - mă despărțea fiica ei ce-și rotea ochii când la ei, când la mine, când la maică-sa, încercând să deslușească puntea dintre generații - atunci, inexplicabil, abia vizibilă - pe care - nu știa de ce, probabil un defect de vedere - încercând s-o străbată, simțea o nesiguranță, ca un permanent dezechilibru, de fiecare dată, însă, învins cu tinerețe și abilitate, înfloream la adierea conversației lor, - le auzeam fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un coșmar. Împinsă într-un scaun cu rotile, văzând fețe pe care nu le mai văzusem de o veșnicie, m-am simțit ca într-un vis în care o mulțime disparată de oameni sunt adunați la un loc în chip inexplicabil. Apoi am luat alt avion, am ajuns acasă în Irlanda, am dormit în camera de zi, după aceea m-am întors la New York și tocmai ce realizasem ce se întâmplase de fapt. Partea a douatc "Partea a doua" Capitolul 1tc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Chawla. „Fenomenul se datorează cenușii vulcanice eliminate în atmosferă de ultimele explozii active din Țara de Foc.“ La puțin timp după aceea citea oricui voia să-l asculte: „Problema își are originile în curenții de pe coasta vest-africană și mișcările moleculare inexplicabile observate în calotele polare.“ Și apoi: „Irakul încearcă să fure musonul creând în mod deliberat un front de presiune scăzută deasupra provinciilor și deturnând vânturile de deasupra Indiei.“ Ba chiar: „Un muzician maghiar se oferă să atragă norii de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zise în grabă: — Cine poate ști? Apoi, sprijinindu-și bicicleta de un stâlp, făcu un gest care voia să spună cine poate ști? în aer și se grăbi să intre în clădire. Interiorul poștei era sumbru și întunecat. În mod inexplicabil, singura fereastră era cea prin care vindeau timbre, iar aceasta era încă închisă bine. Agrafe de birou, formulare și documente zăceau împrăștiate pe o podea cenușie și murdară, iar câteva teancuri instabile de registre și scrisori, înnegrite de praf, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Hungry Hop, care fusese trezit din starea sa de placiditate obișnuită de țipetele alarmate. În definitiv, nu se putea spune că nu știa să se poarte în astfel de situații. Și el mergea frecvent la cinema. Însă acum, în mod inexplicabil, din motive cunoscute doar de ea, Ammaji decise, în toiul confuziei, al prafului ridicat și alergăturii, să ia o gură de înghețată. Și când încercă, proteza, destabilizată de atâta activitate, i se desprinse de pe gingii. Agățată în înghețată, rânjea oribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lipsă de fermitate și consistență în comportament, care se încăpățânează bovinește să nu lipsească din peisajul lor rutinar - un soi de realitate dislocată care se reorganizează în trăiri, ființează în pseudorealități individuale... S-ar zice că o pasiune criminală și inexplicabilă caută să se exprime grație acestor lipsuri misterioase. ...cum aș putea însă să o desființez... Data 2, ...cred că astăzi am descoperit rețeta fericirii mele și totodată cea mai bună metodă de a „desființa” miturile autohtone: adâncirea în straturile lor
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
iar vedenii deformate. — Nu-ți pot explica! urla Virgil de la capătul unui tunel lung. Să treci prin asta înseamnă s-o înțelegi. Ascultă vocea mea. Ascultă doar vocea mea. Pe Vultur-în-Zbor îl copleșea frica, frica omului sănătos în fața unei boli inexplicabile. Simțea cum convingerile îi alunecau printre degete. în definitiv, ce căuta el aici? Ce fel de drăcovenie îl apucase? De ce nu se omorâse pur și simplu atunci când avusese ocazia? Poate că, la urma urmei, chiar era mort. Da, era mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i răstoarne conținutul în zăpada mocirloasă de pe trotuar. Citisem nu demult cum își începea Vinea Lunatecii și mă amuza ideea că, după nu știu câte decenii, aș putea repeta și eu figura aceea. Credeam în vremea aceea, instinctiv, că uneori, printr-o inexplicabilă putere a textului, te poți strecura în el continuându-l cu trăirea ta. În textul închipuit și scris de un altul. Important nu era atât autorul textului, cât poarta aceea vrăjită pe care el ți-o putea deschide dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]