3,018 matches
-
între monedă și cuvânt și militează pentru păstrarea purității amândorura împotriva dușmanilor de orice fel. Există, de fapt, o analogie foarte strânsă între cuvinte și monede, care sunt în mod fundamental creații umane. Un cuvânt abia făurit are obiectivitatea și inocența unui ban nefalsificat. Mânuit de oameni este supus curând procesului de inflație sau deflație, și dobândește caracteristici morale sau imorale. Așadar păstrarea adevărului curat al cuvintelor este o luptă constantă și fără sfârșit, la fel cu păstrarea sursei de bani
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
care afectează indivizii sau societatea, asupra unui animal, obiect sau individ; b) imolarea sau (În forme mai blânde) alungarea acestuia din spațiul populat de acel grup (J. Henninger, 1987, vol. XIII, p. 92). Conceptul ritual de țap ispășitor „desemnează simultan inocența victimelor, polarizarea colectivă Împotriva lor și finalitatea colectivă a respectivei polarizări” (R. Girard, 2000, p. 54). Aceste complexe ritualice par a fi mai apropiate de sistemul poluției și al purificării (M. Douglas, 1965). După J. Preston (1987, vol. XII, p.
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cosmică: nu este vorba atât despre o ieșire reală din spațiul social (ca În inițierile masculine), cât despre un traseu narat, identic cu traseul unei divinități sau eroine, prin care persoana supusă inițierii descoperă anumite secrete mistice, se rupe de inocența copilăriei și beneficiază de o schimbare simbolică de statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc În scenă numeroase perechi de opoziții: copil (adică ființă umană neîmplinită) - femeie matură, bărbat - femeie, trecut - viitor, strămoși - descendenți, lumea de aici - lumea de dincolo
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să se nască/ deodată matur” (Despre o anume metodă, din volumul În apărarea poemului scurt, 1993). Dacă în Dubla eroare (1999), D. insistă pe experiența care a făcut din poezie povestea autorului ei, tot aici el încearcă să redea poemului inocența și forța sa primordială. Reducția purificatoare, semnalată anterior chiar în titlul În apărarea poemului scurt, este operată acum la nivelul ultim al mijloacelor de expresie, fiind eliminat tot ceea ce ar putea părea îndepărtare de esența ideii. La apariția cărții Poeme
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
1925), Signor Bertheloty și Socoteli greșite (1926), Examen de bacalaureat (1928), Ancheta (1930), Monumentul eroilor și Țucu (1931), Reprezentație de adio (1932), Belfer îndrăgostit (1934). Scriitor moralist, autorul apelează frecvent la satiră. Cele mai reușite dintre povestirile lui sugerează eșecul inocenței, motiv care îl apropie de I. Al. Brătescu-Voinești. De acesta îl deosebește totuși accentul pus pe ironie și sarcasm. Personajele sunt antrenate în intrigi meschine, prozaice, cele care nu se pot adapta fiind excluse. Grotescul se datorează cel mai adesea
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
originar din care se nasc lumile multiple ale lui C. De aceea, actul magic (nenumit astfel, dar descris în efectele lui) este pivotul în jurul căruia se rotesc conflictele. Magicianul, vrăjitorul, dar mai ales vrăjitoarea (feminismul în toate ipostazele lui, de la inocență la adânca inițiere, este întotdeauna legat de fascinanta, seducătoarea magie) sunt personaje în decoruri proiectate în viitor și în posibil, ceea ce le asigură atemporalitatea. SCRIERI: 27 poeme, București, 1947; Flăcări între cer și apă, București, 1950; Pânzele vremii, București, 1951
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
Ramura de veșnicie, București, 1974; Numărătoare de aștri, București, 1977; Călătoriile lui Bogdan Năzdrăvan, București, 1978; Totdeauna, iubirea, București, 1979; Marele semn al mirării, București, 1980; Cum se dau nume copiilor, București, 1983; Imperiul de corali, București, 1986; Cercul și inocența, București, 1987; Nașterea zilei, București, 1989, Cine l-a văzut pe Zdreanță, București, 1991; Cele patru păsări ale zilei, București, 1991; Ronțăilă e cu noi, Galați, 1995; La umbra Corintului, București, 1995. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Numărătoare de aștri”. Sub
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
texte critice și teoretice la revistele „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Caiete critice”, „22”, „Sfera politicii”, „Noua gazetă de Vest”, „Contrapunct”, „Dilema”, „Arc”, „Luceafărul” ș.a. În 1984 debutează editorial cu volumul de eseuri Emil Botta sau Despre frontierele inocenței, pentru care a fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor și cu Premiul „G. Călinescu” pentru cea mai bună carte de critică a anului (Onești, 1985). Pentru înțelegerea gândirii și a textelor poetice ale lui Emil Botta, C.
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
realității, asigură, totuși, complexitatea unui spațiu fermecat și personalizat. C. își articulează demersul critic sprijinit pe concepte presocratice, „întemeiază adică o fenomenologie artistică pe un fundament ontologic. Asemănarea e, desigur, metaforică” (Radu G. Țeposu). SCRIERI: Emil Botta sau Despre frontierele inocenței, București, 1984. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Botta „necredinciosul”, RL, 1984, 9; Al. Ruja, „Emil Botta sau Despre frontierele inocenței”, O, 1984, 10; Al. Călinescu, Emil (Botta) și exegeții, CL, 1984, 5; Mircea Mihăieș, Autocritica, O, 1984, 38; Mircea Scarlat, Spectacolul
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
adică o fenomenologie artistică pe un fundament ontologic. Asemănarea e, desigur, metaforică” (Radu G. Țeposu). SCRIERI: Emil Botta sau Despre frontierele inocenței, București, 1984. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Botta „necredinciosul”, RL, 1984, 9; Al. Ruja, „Emil Botta sau Despre frontierele inocenței”, O, 1984, 10; Al. Călinescu, Emil (Botta) și exegeții, CL, 1984, 5; Mircea Mihăieș, Autocritica, O, 1984, 38; Mircea Scarlat, Spectacolul tinereții dezlănțuite, AFT, 1984, 9; Gheorghe Grigurcu, „Emil Botta sau Despre frontierele inocenței”, F, 1984, 10; Cristian Livescu, Două
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
Ruja, „Emil Botta sau Despre frontierele inocenței”, O, 1984, 10; Al. Călinescu, Emil (Botta) și exegeții, CL, 1984, 5; Mircea Mihăieș, Autocritica, O, 1984, 38; Mircea Scarlat, Spectacolul tinereții dezlănțuite, AFT, 1984, 9; Gheorghe Grigurcu, „Emil Botta sau Despre frontierele inocenței”, F, 1984, 10; Cristian Livescu, Două studii despre Emil Botta, ATN, 1984, 12; Țeposu, Istoria, 195-197; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 176-178. I.B.
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
poate afirma accesul la Spirit prin artă: „Port în mine semnul, ca o chezășie,/ Că am leacul mare-al morții tuturor.” Odată cu astfel de acorduri titaniene, el are, însă, o dragoste și o tandrețe franciscană pentru ceea ce, cu simplitate, cu inocență, poartă semnul unei vitalități primordiale și al temeiniciei (Plugule, Chemarea, Lumină lină). Sunt sentimente ce vor domina în Cărticică de seară, Mărțișoare, în ciclul Buruieni din Hore. După Cuvinte potrivite, și rupt de aspirația înaltului de care ele erau pătrunse
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
lină, fără durere. Aceleiași perspective adamic-feerice îi aparține și Cartea cu jucării, suită de istorii având ca protagoniști pe cei doi ștrengari, Mițu și Baruțu, la prima vedere, poem, în fond, al copilăriei, în dimensiunea ei de fabulos și de inocență a instinctelor. Percepția infantilă, fraged senzuală, trece la scriitor, iar vibrația de culoare și de sunet în descriere e urmarea acestei contopiri, în timp ce metafora e chemată să dea expresie minunii și mirării de a fi. În starea de încântare, obiectele
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
timp dus, al copilăriei, ci și prilejul unei revărsări de materialitate, văzută cu o prospețime și o acuitate a notației senzoriale care fac din relieful și vibrația picturală a detaliilor „metafora” unei bucurii a concretului, așa cum se oferă ea unei inocențe a simțurilor. Domnișoara Hus, ca o altă Pena Corcodușa, din alt „veac”, este, pe linii încercate până la un punct și în Cântec de rușine și Răsturnica, o ipostază a omenescului căreia tocmai deformarea expresivă în sensul grotescului și al hiperbolei
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
de ridicol hilar, nu ca mărturie a golului interior ce îl generează. Totuși, cu sfială, B. reușește să aducă în aceste încercări o notă proprie: în lumea micilor drame, mereu aceleași, comice, meschine ori vulgare, o clipă de duioșie, amintirea inocenței pierdute trezită de valsul melancolic al caterincii vorbesc despre omenescul periferiei (La Filaret, Romanța). Alte asemenea momente se ivesc odată cu deșteptarea pământului în primăvară, când lumina invadează cadrele pustii care sunt personajele, biete făpturi uscate, fanfaroane și cu arțag, exprimând
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
de reverie ale unui temperament retractil: „Tărăgănare dulce prin / Moi sunete de clavecin / Stârnind pe răcoroase dale / Plutiri alene de petale”. Dominanta universului său rămâne aspirația lilială și astrală, ascensional-purificatoare, poemul însuși fiind înțeles ca o „stare de melancolie a inocenței”. Liric ce-și cenzurează efuziunile și evită exhibarea, B. este dublat de un „sceptic melancolic” (Al. Piru) și de un (auto)ironist bonom și delicat: dimensiune evidentă mai ales în prozele sale scurte, scrise ca pentru divertisment, dar nu mai
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
Andrei Ionescu, București, 2000; Paiața tristă, tr. și pref. Simona Cioculescu, București, 2002. Traduceri: Guido Gozzano, Domnișoara Felicia sau Fericirea, București, 1933; Jean Moréas, Stanțe, București, 1945; Dante, La Divine Comédie, introd. trad., Lausanne, 1964. Repere bibliografice: I.E. Torouțiu, Superbă inocență!..., „Litere”, 1934, 13; Vasile Damaschin, Caleidoscop intelectual, SE, 1940, 876; Aurel Tita, „Vie de Jacques Amyot”, CML, 1941, 123; Grigore Chelariu, „Teatrul românesc în versuri și izvoarele lui”, UVR, 1943, 33; Perpessicius, Opere, XI, 187-188, XII, 58-72; Adrian Marino, Al.
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
de vară, se impunea tuturor simțurilor mele ca o permanentă apăsare. Fără să știu, trăiam dureroasa trecere care desparte prima dragoste trupească, adesea abia schițată, de cele care îi vor urma. Trecerea aceasta este uneori mai delicată decât cea de la inocență la primul trup de femeie. Chiar și în locul acela pierdut care era Saranza, femeia multiplă, insesizabilă, multiformă era ciudat de prezentă. Mai insinuantă, mai discretă decât în marile orașe, dar cu atât mai provocatoare. Ca, de pildă, fata pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
statusul legal, droguri licite și droguri ilicite, are un efect negativ asupra individului, ducând la un consum de noi substanțe cu proprietăți psihoactive ce nu sunt aflate încă sub control național. Adolescența, considerată primăvara vieții, când iubirea ia naștere în inocență, când învățăm să o dăruim aproapelui nostru, persoanei iubite, cu trandafirii sincerității, cu lacrima emoției și a supărării, reprezintă una dintre perioadele cele mai dificile. Este etapa de trecere de la primăvara copilăriei din curtea părintească la independentul anotimp, mult dorit
Cuvânt înainte. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Ichim Costica Romică () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1903]
-
ziua mi-ar spune la minciuni, care de care mai de necrezut.,. și eu l-aș asculta, nu ca să-l înțeleg ce vorbește, ci numai ca să-l aud vorbind... căci eu l-aș iubi. {EminescuOpVIII 329} [ȘTEFAN] (a[part] ) Câtă inocență și câtă grație! (tare) Dar știi tu, copilul meu...... că... e cineva care te iubește... și te iubește foarte mult... Un compozitor... Plăcea-ți-ar ție un compozitor?... E[MMA] Tu? [ȘTEFAN] Eu? Ce idee!... Eu cel bătrân... cel cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
regina... apare ca și steaua, Să o primesc pe mare și să-mi aprind luleaua. R[EGINA] (speriată) Și nu vezi ce pericol... ce mizerii adînci! Un om cu o prăjină, cu palide bocînci Peric... periclisește, peric... periclisează Regala-mi inocență, de care nici că-mi pasă. R[EGELE] Dacă nu-ți pasă ție, da' mie încă, leică. [REGINA] Ia dă să trag o dată din proasta ta ciubeică. [REGELE] Aud? o vorbă crudă... aud? o crudă hulă! Mai bine voi găina
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
intră: ) [OMUL DIN POPOR] Aicea-i satu-n care șade împăratul? [REGELE] (cu dispreț) Aicea, om din popor! OMUL DIN POPOR Sărut vârful opincilor Măriei Tale... și ne bucurăm urât că videm fața cea necinstită a Măriei Tale. R[EGELE] Ce inocență în espresie, ce naivitate, îmi pare că aud păstorii și păstorițele din pastoralele păstorești ale poeților noștri cântând Ave Maria! O[MUL] D[IN] P[OPOR] Și-mpărate, să ierți vorba proastă, da' auzirăm că te făcuși un om de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bogate. Pretotindene suntem împinși afară din această treaptă; părăsirea ei întru adevăr însă nu poate rezulta decât din simțul barei și din trebuința cea adâncă de unitate artistică în individ. Cum nu poate rămânea ceva în lumea morală în stadiul inocenței și cum momentul acela în care fructul cade din arborul binelui și-a răului e totodată și momentul când inocența moare, tot asemenea momentul trecerei din acest stadiu de entuziasmare artistică naivă și nemijlocită e acela în care reprezintatorul se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și din trebuința cea adâncă de unitate artistică în individ. Cum nu poate rămânea ceva în lumea morală în stadiul inocenței și cum momentul acela în care fructul cade din arborul binelui și-a răului e totodată și momentul când inocența moare, tot asemenea momentul trecerei din acest stadiu de entuziasmare artistică naivă și nemijlocită e acela în care reprezintatorul se desface, cum am zice, de afectul său și, așezând creațiunea poetică afară din sine însuși, o privește ca pe-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
semnificațiile majore, au fost abandonate de aceștia și preluate de copii (numesc feno- menul „preluare prin degradare”). 3. Create de maturi pentru uzul copiilor și preluate de aceștia din urmă la îndemnul primilor („preluare prin îndemnare”). Adultul a crezut că inocența și candoarea copilului sunt calități esențiale, în măsură să amplifice forța și eficiența unui demers magico- ritual. Observând asemănarea (câteodată identitatea) dintre descân- tecele adulților și recitativele copiilor, Ovidiu Papadima credea că explicația acestui fenomen „nu poate fi redusă la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]