15,241 matches
-
spune trăgîndu-i repede sub fund un scaun rămas liber la o masă din apropiere. — Au scos și sufletul din noi, reușește Curistul să pufăie printre dinți. — Să nu-mi spuneți că n-a meritat, zice Roja. — A sosit rîndul dumneavoastră, insistă Părințelul. — Căscați bine ochii la ce o să vedeți, spune Roja, tangoul e la fel de pervers ca viața. — Ce se întîmplă? De ce s-a oprit muzica? sare ca ars Părințelul, dîndu-și brusc seama că în jur e prea multă liniște. — Te umilește
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că printr-un șiretlic dinainte bine pus la punct o să intre în pămînt. Curistul se ridică în picioare, strînge din dinți, se simte întremat, bine, dar măcar așa în două cuvinte, ai putea să ne spui despre ce e vorba, insistă Gulie. Prostii, zvonuri, umblă cu fofîrlica, să ne intimideze, apucături de securist, concluzionează Roja, nu ne mutăm de aici nici pentru tot aurul din lume, așa să fie, dom’ Roja, zice Tîrnăcop urmărind mersul Curistului, care se îndepărtează făcîndu-se tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Roja, nu ne mutăm de aici nici pentru tot aurul din lume, așa să fie, dom’ Roja, zice Tîrnăcop urmărind mersul Curistului, care se îndepărtează făcîndu-se tot mai mic, credeți ce vreți, ne putem aștepta la orice de acum încolo, insistă Roja simțind din nou că are ceva de demonstrat, era privirea lui, avea pupilele lui, încearcă să le mai explice o dată, ar fi putut să fie la fel de bine o plantă, un mineral sau o insectă, și tot mi-aș fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
puteam face față. — Degeaba spuneți, încearcă Gulie să-l corecteze, fetele au fost toate la locul lor, ghinionul ni s-a tras de la Milițică și de la Părințel, asta-i foarte limpede. Numai că și ele au partea lor de vină, insistă Roja, după atîta timp ar fi trebuit să facă ceva, să scape de ei cumva, să divorțeze, să-și vadă fiecare de viața ei. — Doar în mintea dumneavoastră, dom’ Roja, îi atrage Gulie încă o dată atenția, și, de data asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
își băgase dracul coada de la început? — Le vorbiți de parcă ar fi fost niște scorpii cum nu s-a mai pomenit, zice Gulie, talpa iadului, nu alta, i se pare. — O să vedeți că pînă la urmă o să le facem un bine, insistă Roja. O să le ia puțin timp ca să înțeleagă asta, da la urmă o să ne mulțumească. Viața alături de indivizi cum sînt Părințelul și Milițică nu poate fi altceva decît o mizerie. E ca o bubă dureroasă în care se adună tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
gunoi, pentru ca Părințelul și Milițică să nu le aibă la îndemînă dacă în disperare de cauză se vor gîndi să le ia urma. La asta trebuia avut cea mai mare grijă, și nu cumva să-și uite vreun act important, insistă Angelina, buletinul de identitate, certificatele de naștere și de căsătorie, diplomele de studii, după aceea le va fi imposibil să se mai întoarcă să le recupereze. Era oare posibil să fie atît de aproape? Era oare bine să se entuziasmeze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se freacă pe buze. Un sărut franțuzesc, explică Ghostie. Io antrenîndu-mă pentru Campionatul mondial. Și pentru haloi. Am fostacolo la restaurantu ăla franțuzesc vara trecută. Îți place potolu franțuzesc? — Nu prea, Îi spun eu. — La ăla elegande pe Royal Mile, insistă el. O chestie cu adevărat franțuzească. Îmi placiusturoiu zău. Melci cu usturoi. Își țuguie buzele și scoate un sunet de parcă ar sorbi ceva. — Ai fost vreodatăn locu ăla frățîne, la Petit Jardin? pronunță Ghostie numele restaurantului cu un accent franțuzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
acolo În Penicuik. Bunica ta era cumsecade Într-un mod excentric În inconștiența ei alcoolică, iar mama ta venea uneori În vizită. CÎteodată o aducea pe noua soră vitregă a ta. Domnul Robertson nu trebuia să audă niciodată de asta insista ea, deși expresia aia omniprezentă de milă de pe chipul ei a Început să te dezguste atît de mult, Încît deseori simțeai nevoia să-l informezi din pură răutate pe Ian Robertson că ai văzut noul bebeluș 0000 Și rasa albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Ai spus o tîmpenie de genul — Ăsta nui așa de bun ca All The Young Dudes. — E și mai bun, a replicat ea, uitîndu-se la carcasă. — Acui nu, ai răspuns tu stupid, prizonier al propriei tale bălmăjeli. — Ba da, a insistat ea, iar lucrurile n-ar fi ajuns nicăieri dacă ea n-ar fi adăugat — Asta doar pencă nu l-ai auzit ca lumea. — Doar fiincă nulam Încă, ai zis tu. Și tot n-ai putut intra pe felie Bruce, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
se ridica dinspre rîu pe cînd tu executai manevre prin grilajul rupt Înspre mal. Rhona s-a oprit brusc și ți-a aruncat o privire acuzatoare pe cînd tu te-ai Întors cu fața la ea: Haide, e În regulă, ei, ai insistat tu. — Nu pot, a scuipat ea, Încurcată și iritată. Tu i-ai eliberat piciorul artificial din capcana de sîrmă și tufișuri. Ți-ai mutat greutatea și, punîndu-ți brațul În jurul ei, ai tras-o Înspre tine. Ai lăsat inerția, așa cum obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de Uniunea aia Europeană care ne-a șmecherit punând funde la gâtul godacilor, să nu mai aud, mi se rupe de ea...,, Reporterița tresare și mâna Îi tremură pe reportofon ca scuturată de friguri. ,,și totuși, nu simțiți nici o schimbare? , insistă ea. Doar s-au făcut multe lucruri bune. -Eu sunt Uniunea Europeană, zbiară bărbatul, lovindu-se cu pumnul În piept. Eu decid ce să fur, când să fur, pe cine să fur și pe cine să trag În piept,,.M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iubea pe Cleopatra, și n-am văzut În viața mea o carte cu coperți vișinii În care să fie tipăriți Psalmii. Cât despre numele de Plăcințica, ce să mai spun? Mi se pare caraghios, cum caraghios mi se pare să insistați. Peste o oră, trebuie să duc materialul la redacție, mă concediază dacă nu-mi dați o mână de ajutor. Vă dau și bani, numai să-mi răspundeți la câteva Întrebări. Fata Îl imploră din priviri pe Antoniu, și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
același timp. Niciodată nu o mai văzusem atât de fericită; și mi-am dat seama, cu un amestec de sentimente, că o mare parte din fericirea ei se datora faptului că îmi purta mie de grijă. Iar eu o lăsam. Insistase ca ultimele două nopți înaintea plecării mele să le petreacă în locuința noastră din Hereford Square unde noi în mod obișnuit dormeam în dormitoare separate. M-am culcat în fiecare seară beat mort. Refuzasem oferta lor de Crăciun, nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe păcură, spunea Antonia. M-am ridicat de la biroul Carlton House la care stăteam și m-am îndreptat spre șemineu. Era după-amiaza devreme, dar afară era deja întuneric și luminile fuseseră aprinse. În cameră se aflau două radiatoare, însă Antonia insistase să se facă și un foc cu cărbuni, ca să mă înveselească, după cum se exprimase ea. Intrară împreună și se opriră alături uitându-se la mine cu ochi plini de grijă și de o tandră bucurie, cu acea privire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
privi cu admirație de la o oarecare distanță. — Trebuie să plecăm, am spus. — Ascultă, Martin, spuse Palmer fără să dea drumul mâinii lui Georgie și întorcându-se spre mine, ești cu adevărat un om norocos! Nu, nu, mă văd nevoit să insist în virtutea drepturilor mele. Georgie, nici nu vreau să aud de plecare! Un sunet venit din spatele nostru ne-a făcut să ne întoarcem. Antonia își acoperise fața cu batista. Trase adânc aer în piept și scoase un suspin prelung. Palmer dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sabia și o puse pe genunchi cu mișcările unui călău răbdător. Atunci mi-am dat seama că clopotele încetaseră să mai bată și că trecuserăm în anul nou. 14 Antonia m-a sunat a doua zi de dimineață, devreme. A insistat să trec pe la ea, motiv pentru care n-am reușit să ajung la Georgie mai curând. Am găsit-o pe Antonia foarte tandră și emoționată, cuprinsă parcă de febră. Am stat cu ea toată dimineața și am luat prânzul împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fratelui ei mi s-a părut un gest semnificativ și totodată favorabil. Al doilea gând a fost acela că dețineam un avantaj pe care nu trebuia să-l pierd. Chiar trebuie să-ți explic? am întrebat, sperând că nu va insista. — Ei, până la urmă nici nu contează, răspunse Palmer. Ai aflat ce ai vrut să afli, asta-i tot ce contează. Antonia știe? După o clipă de gândire am răspuns: — Nu. — Ai de gând să-i spui? Eram deja complet stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dat demisia de la Fundație fără să anunțe. Era posibil ca filmul să conțină dovezi incriminatoare? Apropiindu-ne de atelierul dezafectat, am șoptit În urechea Elsei: Dora chiar n-a mai zis nimic? Deși colega mea a dat din cap, am insistat. I-am explicat că, la cât de neașteptat și-a părăsit Karp locul de muncă, trebuie să fi avut un motiv să se simtă amenințat. Și era chiar sută la sută sigură că prietena mea n-a mai dat nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
imediat ce văd oglinda. Dora Își rotunji vârful țigării cu ajutorul marginii scrumierei. Se mai Întâmplă din când În când ca un vizitator să vrea să fie tratat un pic mai dur. Cum bine știi, ăsta nu e stilul meu. Dar dacă insistă, presupun căl pot ruga să se uite mai bine la el. Majoritatea preferă să se uite, deoarece asta intensifică plăcerea. Cei care nu vor, cei care chiar nu reușesc să-și confrunte propria privire, refuză, până mă las păgubașă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de palmier. I-am explicat că vreau să vizitez camera 202. Ăsta e numărul corect, nu-i așa? Am dat din cap aprobator. Dar portarul s-a uitat la mine de parcă aș fi aterizat de pe-o altă planetă. Anton insistase, spunând că e un prieten apropiat al femeii care stă la 202. Până la urmă portarul a luat registrul și, prefăcându-se că Îl consultă, l-a informat că, din păcate, femeia aceea s-a mutat. Și nu, n-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că acum primea clienți chiar și acasă? Dacă era adevărat ce spunea Lakritz, atunci cei de la moravuri percheziționaseră recent Hotelul Kreuzer. Și totuși, mi-era greu să cred că Dora Își mutase treburile În locuința ei de pe Otto-LudwigStraße. Ea, care insista că fiecare om are nevoie de spațiul său privat, nu prea s-ar fi putut bucura de așa ceva dacă și-ar fi transformat dormitorul În loc de muncă. Mi se părea mai degrabă că a renunțat de tot la viața ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi găsit și ceea ce căuta. Dar aveam unele dubii. Mai degrabă, și-o fi dat seama că bobina aceea prețioasă nu mai era În apartamentul Dorei? Întins În patul prietenului meu, mi-am dat seama că dacă n-aș fi insistat atât să devin fratele la care credeam că s-a gândit Dora când s-a referit la „sinele meu adevărat“, mi-ar fi putut povesti despre adevăratul Anton. Și dacă n-aș fi rămas mut și aproape paralizat În șifonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să fie), dar n-am ce-i face, întâmplător cred în drepturile omului, drepturi de care în Uniunea Sovietică se bucură toți oamenii, fără deosebire de rasă, religie sau culoare. De fapt, comunismul meu e cel care mă face să insist să iau masa laolaltă cu menajera lunea, când vin acasă la prânz, și am grijă să fie și ea de față - o să mănânc cu ea, mamă, la aceeași masă, și aceeași mâncare. E clar? Dacă mie-mi dai restul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
turuie decât Sophie, care îl anunță că în copilăria ei familia îi spunea mereu fă asta și fă aia, și cât de nefericită și întoarsă pe dos era ea uneori din cauza asta, așa că taică-meu n-ar trebui să mai insiste atâta cu mine, conchide ea, fiindcă: — Alexander e băiat mare, Jack, are dreptul să hotărască singur, i-am spus asta dintotdeauna. Ce-ai făcut tu dintotdeauna? Ce-a zis? Ah, de ce-i tot dau înainte cu astea? La ce bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care mi-au părut a fi adevărul-adevărat sau, măcar, o parte din adevăr. Imediat după Paris și după divorț, plecase la Hollywood (susține ea), ca să dea o probă pentru un rol de film (pe care nu l-a primit. Am insistat să-mi spună titlul filmului, însă ea pretinde că l-ar fi uitat, că filmul oricum nu s-a mai făcut). Pe drumul de întoarcere din California la New York, ea și fata cu care era — Care fată? — O fată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]