1,358 matches
-
se exprimă în legătură cu limba literară neogreacă, realizată în răsăritul european printr-o contribuție individuală și cu priviri insistente spre trecut, probabil fiindcă nu se încadrează în teoria sa. Apoi, faptul că limba literară românească nu s-a emancipat de influența insistentă a limbii populare nu poate constitui un merit, ci reflectă doar, așa cum nu-i place lui Blaga să admită, o lipsă de maturitate a limbii literare (fiindcă nu are capacitatea de a se dezvolta prin ea însăși) și o forță
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nefericire, confirmată de eșecul familial și de stigmatizarea fizică. Dacă personajul lui Preda mai mult problematiza detașat decât suferea, protagonistul de aici nu are aptitudini de cazuist al culpabilității morale, ci este o fire poetică ce își sondează trecutul prin insistente incursiuni anamnetice și prin reverii. Întreg romanul e, de altfel, bazat pe reverberații poetice, textul fiind contrapunctat de pagini poematice. Prozatorul apelează la folosirea persoanei a doua singular, procedeu care permite o serie de suprapuneri: planul real cu cel al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]
-
el suferă de „excitație maniacă”; iar „deraierea” lui e prevestită de unele comportări ciudate. Va sfârși ca un „strigoi”, într-un ospiciu, modelând din zăpadă - simbol lejer - o statuie. Detaliile morbide abat romanul în sfera patologiei, speculată într-o anecdotică insistentă, ce dă în vileag lecturile predilecte ale prozatorului. Tentat de analiza psihologică, el nu-și reprimă deloc, în pasajele descriptive, gustul pentru metafora susceptibilă să împânzească liric o narațiune care, urmând acest făgaș, se diluează treptat. SCRIERI: Al treilea, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
obiceiul ca pe timpul Șahului să se facă frecvent invitații la masă; de cele mai multe ori acestea erau nesincere, și cei invitați erau la curent cu adevărul. Ea scrie: "O invitație ar trebui făcută de trei ori la rînd, pe un ton insistent, ca să poată fi luată în serios". În această privință iranienii urmau exemplul personajului Bellman al lui Lewis Carroll (1910:3), care insista că "ceea ce îți spun de trei ori trebuie să fie adevărat". Pentru populația Navajo, dacă o minciună este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și mit în proza contemporană. Eseu despre destinul literar al „generației șaizeci” (1982) o sinteză, preocuparea lui cea mai insistentă rămânând aceea de a identifica miturile drapate în varii tipuri de scriitură modernă. Northrop Frye și C.G. Jung sunt aplicați și în interpretarea Luceafărului eminescian, din volumul Steaua din oglinda visului (1983), cel mai amplu comentariu consacrat până acum poemului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
și de la mințile noastre fragile» - spune Autorul. Iar eu mă simt dator să adaug că nu reforma IOR, oricât de urgentă ar fi, este cea care călăuzește Biserica spre evanghelie. Nici reforma diferitor curii. Cu atât mai puțin o declarație insistentă, venită din cercurile înalte, cum că în Biserica nu ar exista un cursus honorum, ci o deschidere către slujirea trăită și gratuită a lui Dumnezeu și a fraților. Probabil că urgența care se impune actualmente este reformarea, reinventarea, «reformatarea» vieții
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Lovejoy, ale cărui opere, inaccesibile în România, Mircea Eliade mi le a procurat. în orice caz, de hermeneutica sa m am apropiat treptat, ocupându-mă tot mai intens de critica ideilor literare și de dicționarul de idei literare. Preocupările ulterioare insistente de hermeneutică dovedesc din plin că aceasta era realitatea. în același timp dar astfel de reacțiuni disociabile azi doar prin analiză erau, pe atunci, total indistincte simțeam tot mai imperios și impulsul sfidării unei interdicții și al ruperii tăcerii din jurul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
al doilea aspect esențial al lucrării. Luptătoarea nu separă deloc morala de politică (p. 100). Ea este convinsă în același timp că orice sistem de guvernare care nu este întemeiat pe adevăr este destinat eșecului. De unde și revenirea constantă, foarte insistentă, de un rar patetism interiorizat, asupra necesității adevărului și ravagiilor minciunii în politică. Să nu mințim sună constant mesajul său. De ce? Fiindcă minciuna este un factor foarte grav de descompunere socială. Unui guvern care minte neîncetat nu i se poate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
realizare literară. Este garanția absolută a supraviețuirii sale. De unde, o consecință foarte importantă. Am amintit-o, în trecere, și anterior. Scriitorul devine, ca profesiune și mentalitate, un funcționar de stat, un birocrat, cu dublă și irezistibilă vocație a carierei (preocupare insistentă și inevitabilă de avansare pe scara ierarhică, sau de păstrare cu orice preț a poziției obținute) și a sinecurii. Funcțiile culturale sunt, în general, foarte comode și rentabile. Scriitorul și-a dezvăluit, încă de la apariția sa în antichitate, mai ales
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și o a doua, proprie, doar culturii române. Alături, deci, de cultura oficială (închisă) și cea alternativă (deschisă) cei doi poli ai sistemului cultural actual se observă cu deosebită claritate, mai ales după 1989, încă un fenomen tipic: prezența masivă, insistentă, culturală, în sensul larg, a poeziei și publicisticii. Știm foarte bine că o astfel de constatare este profund nepopulară. Dar ea trebuie făcută, pentru a ne explica un întreg mecanism în plină desfășurare. Apar un număr neverosimil de mare de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mare nedreptate, dacă fiul său nu va merge în școala boierului"77. Legiuitorii școlari alimentau și exploatau, în același timp, propensiunea populației către învățământul teoretic. Nu trebuie să omitem nici faptul că multe dintre licee s-au creat în urma solicitărilor insistente adresate de părinți către minister, iar desființarea unor școli, în anii '30, a stârnit ample revolte. Mai mult, în perioada interbelică, părinții au ocazia să se implice activ în administrarea școlilor prin organizarea de comitete școlare. Cu toate meritele care
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
statului trebuie afirmată în fața tendințelor centrifuge și de fragmentare ale descentralizării. Sistemul tradițional al controlului și ierarhiei verticale coexistă cu noul sistem de coordonare egală și orizontală. Necesitatea unui management public efectiv și eficient trebuie să fie contrabalansat de cerințele insistente adresate participării publice și de sensibilitatea față de "utilizatori". Acest lucru reprezintă vechea Tabelul 7.2. Evoluția numărului administratorilor teritoriali în funcție de tipul angajatorului (1984-1998) Sursa: Ministère de l'Intèrieur, Les agents des collectivités locales. Paris: Direction générale des Collectivités locales, 2001
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
viitorului potențial, romanul abordează realitatea prin măști ale personajului. O temă centrală este și aici criza de identitate a protagonistului (în desenul căruia pot fi detectate varii ipostaze autobiografice ale autorului), captiv al propriului eu. Acesta este supus unui autointerogatoriu insistent și chinuitor. Simbolistica numelui nu se oprește la titlu: romanul este „traversat” de un râu, sugestie a sinuozității itinerarului eului. Așadar, nu întâmplător următorul volum al „variantelor la un autoportret” este intitulat Primele porți. Povestirile de aici lasă fante în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
nobile, întotdeauna frumoase, chiar atunci când nu le poți înțelege"346. Regăsim în publicistica eminesciană expresii de o rară violență, crudități ale limbajului care au generat critici virulente la adresa jurnalistului. Invectivele la adresa oamenilor politici, caricaturizarea adversarilor în polemicile de idei, cultivarea insistentă a pamfletului, ironia vitriolantă sunt instrumente ale unei jurnalistici de atitudine, cu pondere distinctă în etapele activității publicistice. Obiectul polemistului Eminescu acoperă o problematică vastă, scopul scrisului său vizând o etică superioară, mostră a unei conștiințe gazetărești accentuate. În replicile
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să luăm o pauză. Au fost de acord. De câteva ori În următoarele săptămâni, mi-au adus aminte cu blândețe că ar fi cazul să mă apuc din nou de pregătire. Cu toate acestea, n-au mai fost atât de insistenți. Nu mai puneau accent pe exercițiu. Dându-mi câteva lecții prețioase la Început, mă lăsau să Învăț altele, mai dureroase, pe pielea mea. În ziua concursului, mi-am dat seama că o Încurcasem. În timp ce mergeam Împreună În mașină pe autostrada
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Fratele cel mic, Îndepărtat de tron prin otrăvire, participă la orgiile turbate ale domnitorului. Dochia iese noaptea din mormînt și cere iubitului, viu, un dulce jurămînt de credință... Unele balade trec mai departe de această figurație neagră, prea decorativă, prea insistentă pentru a nu trezi bănuială. Poemul Făt-Frumos tratează, Încă stîngaci, motivul Înțelegerii cu moartea. Pătrunderea În palatul de sub stînca sumbră unde stă, ascunsă, fata albă, dulce, trădează o simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și flatarea cititorului necunoscut. Poetul preface, traduce, compune, pricinuindu-și, astfel „zăticnire de alte lucruri mai folositoare” (Prefața la Poezii deosebite, 1831). SÎnt alte treburi mai folositoare, va să zică, decît poezia! Pann se sacrifică totuși pentru a mulțumi pe prietenii săi insistenți și pentru a fi folositor cititorilor. Hristoitia din care am citat Înainte versurile justificative, se adresează la sfîrșit Preacinstiților ajutători și prenumăranți, oameni, cum zice Pann, cu parale și cu sfanți, față de care se scuză pentru Întîrziere: „CÎți sînteți prenumăranți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
literatură română veche (1975) ș.a. Cercetător sedus de exactitatea amănuntului și de geografia interioară a unei personalități, avându-i drept modele pe profesorii Dan Simonescu și P.P. Panaitescu, L. a cultivat studiul aplicat, exact, dovedindu-se egal cu sine în insistenta obiectivare, în recursul la o expresie clară, cu discrete note lirice, în care esențial este scopul profesoral al cercetării. SCRIERI: Istoria literaturii române vechi, I-III, București, 1962-1968; Contribuții la cunoașterea activității lui G. Ibrăileanu în etapa sa socialistă (1889-1895
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287753_a_289082]
-
sunt încă puține și fără mare prestigiu și circulație exterioară. Abia scriitori ca M. Sadoveanu și L. Rebreanu, între cele două războaie, au început să fie preocupați de această problemă și să fie traduși în unele limbi străine. O preocupare insistentă în acest sens a apărut, aparent paradoxal, doar în perioada dictaturii comuniste, ca o formă de evadare și de manifestare directă a conștiinței europene reprimate. privind în adâncime, dincolo de factorii externi, cheia problemei integrării europene se află însă, în esență
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
o orientare lucidă spre o zonă specifică a geografiei spirituale. Europa constituie un adevărat ideal colectiv al epocii, o notă fundamentală a Iluminismului românesc. Răspândirea sa este generală. La Ion Budai Deleanu referința la toate neamurile politice a Europei este insistentă și fundamentală. La fel, la petru Maior, care are nu numai noțiunea pentru el paradigmatică a cumpănirilor națiilor Occidentului celor luminate, dar și pe aceea tipic iluministă a cetății universale, a marii comunități a națiunilor: Toate națiile se cuprind în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
educat și orientat de aceeași ideologie iluministă. Această analiză a descoperirii Europei de către Luminile românești ar fi incompletă fără menționarea și a unui complex spiritual nu mai puțin caracteristic. Format în aceeași perioadă, el este consecința sa directă: un foarte insistent complex de inferioritate și superioritate, de iluzionare și luciditate, infatuare propagandistică și conștiință a participării europene efective. Obsesia de a ne face cunoscuți, recunoscuți, consacrați, elogiați de Europa are această origine și ea trădează, mai presus de orice, o aspirație
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ci va fi o sugestie spre rezultanta finală, ulterioară, pe care cititorul o va obține singur, pe măsura familiarizării cu problemele și aspectele literare din capitolele următoareă Așadar, ce cuvinte se impun atenției fără nici o dificultate, numai prin permanenta și insistenta lor prezență În coloanele presei, fie că este vorba de un ziar de la Începutul anului ori de altul de la sfârșitul lui? Este curioasă dialectica vocabularului - iar un cercetător al acestui fenomen ar avea reale satisfacții și contribuții - În presa românească
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de conținutul lor concret-istoric și care În fapt nu se deosebeau cu nimic de cele curente În manualele literare burgheze («epicul» ar fi «povestire» iar «liricul» - «expresia directă a sentimentului»). În această ordine de idei trebuie să amintim aici afirmațiile insistente din paginile unora dintre reviste, afirmații care vedeau drumul succeselor poeților noștri ca fiind condiționat de depășirea reportajului de poezia autentică. Un exemplu este recenzia la volumul de poezii al lui Petre Vintilă apărută În Viața românească, semnată de J.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
optimist] în leg]tur] cu precizia în chestiuni de datorie, având în vedere c] r]stoarn] toate atitudinile etice care puteau fi concepute de aceast] cultur] pan] în acel moment. De exemplu, înțeleptul Kaushika, care atrage asupra lui cenzură din cauza insistentei sale de a spune adev]rul unui bandit (deoarece duce la uciderea unui om nevinovat), ar putea foarte bine fi l]udat în R³m³yana datorit] fidelit]ții sale incoruptibile fâț] de un principiu - ca și în cazul lui R³má, care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de plecare pentru cultivarea unei personalit]ți morale, cu condiția ca acestea s] conduc], în mod natural, la dezvoltarea unui sens etic care s] își g]seasc] motivația în viață interioar]. Cu toate acestea, el a fost sceptic cu privire la acceptarea insistentei anumitor sufiști asupra unei acțiuni morale subiective și experiențiale. vii. Etică musulman] în lumea contemporan] Practicarea și influența diferitelor moșteniri etice din Islam a continuat, în diferite m]suri, s] existe în lumea musulman] contemporan]. Musulmanii, fie populație majoritar] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]