4,971 matches
-
îmblânzea prin sunetele acesteia. Sfinții părinți cunosc foarte bine problemele impactului cultural: cunosc fascinația cântecelor imorale și puterea contagioasă a cântecelor eretice; cunosc pericolele unor situații idolatrice care se ascund sub forța evocativă a unor melodii sau a unor sonorități instrumentale; nu ignoră nici seducția magică a anumitor practici, îndeosebi a dansului. De aici, rezultă atenționări și rezerve față de anumite situații particulare, din care reies elemente normative interesante pentru fiecare epocă. Interzicerea genului cromatic a fost o altă urmare a spiritului
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
europeni, inserând în mod instituțional prestația lor printre serviciile de curte și remunerându-i cu fonduri special instituite. Chiar și copiii cantori erau uneori în lista concurențială. Între secolele XV și XVI, capelele muzicale s-au înmulțit incluzând și complexe instrumentale și erau dotate cu statute și regulamente proprii. La început, capelele erau alcătuite numai din cantori. Ludovic al XIV-lea al Franței (1638-1715) a introdus și orga și alte instrumente, reunind în capela sa clericii, care aveau rolul de cantori
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
acelorași texte din secolele precedente: din Ordinarium, Proprium, Psalmi, Imne și Antifone. Noile resurse stilistice ale muzicii secolului al XVII-lea pot fi sintetizate astfel: - tendința spre monumental, realizată de totalitatea vocilor în cor, de vocile soliste și de grupurile instrumentale, trăsături ce caracterizează așa-zisul stile concertato; - tendința prezenței mai multor coruri (policoralitate), obținându-se astfel o polifonie de tip coral, scriitura, în general, fiind de tip omofonic; - evidențierea vocilor umane solistice, căutându-se în special efecte vocale care să
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
născut, astfel, o literatură organistică de mare valoare, avându-l în frunte pe Frescobaldi, cu celebrele sale „comentarii” organistice. Acum, în Baroc, și celelalte instrumente ocupă un spațiu tot mai relevant, și nu neapărat cu rolul de a acompania. Muzica instrumentală, uneori, suplinind cel de-al doilea cor, dialoga cu vocile, creându-se un amalgam timbral cu efecte sonore originale și fascinante. Alteori, compozițiile exclusiv instrumentale înlocuiau în totalitate cântul antifonelor din Proprium sau al altor părți liturgice. Muzica a obținut
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
ocupă un spațiu tot mai relevant, și nu neapărat cu rolul de a acompania. Muzica instrumentală, uneori, suplinind cel de-al doilea cor, dialoga cu vocile, creându-se un amalgam timbral cu efecte sonore originale și fascinante. Alteori, compozițiile exclusiv instrumentale înlocuiau în totalitate cântul antifonelor din Proprium sau al altor părți liturgice. Muzica a obținut astfel un rol principal și domina asupra ritului cultual propriu-zis, care era privat tot mai mult de spațiul său legitim. Liturgia barocă a reprezentat un
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
evenimentele și succesiunea faptelor, asemenea unui povestitor. Personajele, în schimb, intervin cântând sub formă solistică, în toate acele părți în care discursul este direct; corul intervine în acțiunile corale sau le comentează; instrumentele realizează acompaniamentul și, uneori, execută scurte refrene instrumentale. În mod normal, este structurat în două părți. În intervalul dintre cele două părți, în faza inițială a oratoriului, avea loc o omilie edificantă sau cu un caracter moralizator-educativ. Mai târziu, forma oratoriului s-a apropiat în mod considerabil de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
XIX În secolele XVIII și XIX, muzica în biserică a fost marcată de stilul concertant, un fenomen care s-a răspândit în întreaga arie culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
s-a răspândit în întreaga arie culturală și religioasă europeană. În această perioadă, atenția muzicienilor era concentrată asupra melodramei și a muzicii instrumentale (concert, sonată, simfonie). Muzicienii care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în teatru și în muzica instrumentală. Missa solemnis era scrisă cu aceleași principii ale operei seria (serioasă), mai exact
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
care compuneau pentru biserică erau aceeași care compuneau pentru teatru și pentru genul instrumental. Prin urmare, era inevitabil ca muzicienii, în compozițiile sacre, să nu se exprime cu același limbaj muzical pe care îl foloseau în teatru și în muzica instrumentală. Missa solemnis era scrisă cu aceleași principii ale operei seria (serioasă), mai exact, cu arii, coruri și simfonii orchestrale: de exemplu, ariile a solo din misele lui Mozart reflectă stilul și forma unei părți dintr-un concert; cele șase mise
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cele șase mise mari ale lui Haydn au fost definite „moștenirea simfonică a compozitorului”. Nu toți muzicologii împărtășesc opinia în baza căreia trebuie să existe o diferență substanțială între limbajul sacru și limbajul profan, și că stilul de operă și instrumental din secolul al XVIII-lea era nepotrivit muzicii sacre. Nu se poate nega faptul că adoptarea pe scară largă a stilului teatral, din partea compozitorilor de muzică sacră, a produs adevărate capodopere de artă, însă din punct de vedere funcțional liturgic
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
al căror merit constă în buna armonie, în modulații înțelepte și fugi pe teme serioase și bine gândite, și nu în arii plăcute sau acompaniamente mișcate. Pe aceeași linie cu Burney, existau și alți compozitori care preferau stilului melodramatic și instrumental pe cel vechi, a cappella, aceștia exprimându-se de bună voie în stilul arhaic, alla Palestrina, actualizat în armonie și cu o expresivitate mai vie și mai conformă cu sensibilitatea timpului lor. 5.3 Un caz paradigmatic: misa-cantată și misa-simfonie
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cinci părți din Ordinarium, cu subîmpărțirile sale, erau grupate în părțile caracteristice simfoniei, adică Adagio-Allegro-Andante-Allegro (sau altele asemănătoare), și elaborate după logica dualismului tematic contrastant. Elementele stilistice și structurale ale precedentei misse-cantata (omofonia, contrapunctul imitat, fuga, momentele solistice, intervențiile corale, instrumentale, concertante etc.) erau prezente în continuare, dar fuzionate în evoluata dimensiune simfonică. Au rezultat astfel compoziții splendide, viguroase și compacte, de o mare sugestie tematică și instrumentală. Amintim în acest sens misele lui Haydn, în special ultimele șase; misele lui
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și structurale ale precedentei misse-cantata (omofonia, contrapunctul imitat, fuga, momentele solistice, intervențiile corale, instrumentale, concertante etc.) erau prezente în continuare, dar fuzionate în evoluata dimensiune simfonică. Au rezultat astfel compoziții splendide, viguroase și compacte, de o mare sugestie tematică și instrumentală. Amintim în acest sens misele lui Haydn, în special ultimele șase; misele lui Mozart, inclusiv cele breves; misele lui Cherubini; Missa solemnis în Re major, op. 123, a lui Beethoven; Petite Messe solenelle a lui Rossini; misele lui F. Listz
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
flaute. O adevărată capodoperă a mondenității. Și astfel de mărturii sunt foarte multe. 5.4 Enciclica „Annus qui”, de Benedict al XIV-lea Pe parcursul secolului al XVIII-lea, abuzurile s-au înmulțit: abandonarea cântecului latin medieval, invazia muzicii teatrale și instrumentale; superficialitatea și mondenitatea execuțiilor exhibiționiste (afirmarea soliștilor vocali și a instrumentiștilor); înlocuirea textelor liturgice oficiale (precum Gloria sau Pater noster) cu altele neaprobate; cântecul confuz și precipitat al psalmilor; lipsa de atenție a clericilor în timpul rugăciunii și în cor etc.
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
încât să nu se dovedească profană, mondenă sau teatrală, pentru că, dincolo de orice dispută asupra valabilității sau nu a noului tip de muzică, „nu există nimeni care să nu dorească o diferențiere între cântecul bisericesc și melodiile teatrale”; - cântecul polifonic și instrumental sub formă de motet este acceptat, cu condiția de a convinge adunarea liturgică și de a fi proporționat în baza actului de cult; - textele motetelor trebuiau să fie luate din Scriptură, din tradiția liturgică și din operele Sfinților Părinți ai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în mod clar”; - nu trebuie să se omită sau să se abrevieze textele oficiale din cauza compoziției muzicale; - sunt admise orga și instrumentele muzicale „negălăgioase”, cu condiția de a susține și înfrumuseța cântecul; uneori, pot fi admise și simfoniile (scurte fragmente instrumentale cu caracter religios); este condamnată, în schimb, tradiția marilor concerte instrumentale și vocale în biserici, în special în timpul Săptămânii Sfinte, deoarece erau prea spectaculare. Cu toate că acest document era unul oficial și autoritar, condițiile muzicii sacre nu s-au îmbunătățit până la
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
abrevieze textele oficiale din cauza compoziției muzicale; - sunt admise orga și instrumentele muzicale „negălăgioase”, cu condiția de a susține și înfrumuseța cântecul; uneori, pot fi admise și simfoniile (scurte fragmente instrumentale cu caracter religios); este condamnată, în schimb, tradiția marilor concerte instrumentale și vocale în biserici, în special în timpul Săptămânii Sfinte, deoarece erau prea spectaculare. Cu toate că acest document era unul oficial și autoritar, condițiile muzicii sacre nu s-au îmbunătățit până la începutul secolului al XX-lea. La acest fenomen au contribuit mai
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
au contribuit mai mulți factori: Revoluția franceză și politica napoleoniană, care au desființat ordinele religioase tradiționale (benedictin, franciscan și dominican); absența studiului muzicii sacre în școlile muzicale cele mai importante; neglijarea, chiar în seminariile teologice, a muzicii sacre; afirmarea muzicii instrumentale și vocale în plină ascensiune, etc. În mod evident, nu erau suficiente doar protestele și interdicțiile. Adevărata problemă stătea în a regândi funcția și trăsăturile stilistice ale artei muzicale, în vederea realizării idealului unei perfecte simbioze cu ritul cultual. 6. ROMANTISM
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
motrice și intelectuale al elevului. C) Funcția cognitivă este modalitatea prin care elevul dobîndește cunoștințe și i se oferă informații, soluții pentru rezolvarea carențelor apărute în învățare. D) Funcția motivațională contribuie la creșterea interesului elevilor pentru materia predată. E) Funcția instrumentală reprezintă instrumentele operaționale, praxiologice ale activității didactice. După felul în care este transmis conținutul, metodele sînt: A. verbale au la bază conținutul scris sau rostit; B. intuitive axate pe observarea directă; C. acționale (practice) utilizează activitatea practică prin exersare. A
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
puncte de vedere este prezentată detaliat de către Stănescu M. (2002, p.18) în tabelul "Componentele psihomotricității", tabel pe care-l vom reda și noi mai jos. "COMPONENTELE PSIHOMOTRICITĂȚII" (după Stănescu M., 2002) Autor Componentele psihomotricității J. Le Bouloch Nivelul funcțiilor instrumentale Nivelul structurii schemei corporale Nivelul emoțional afectiv S. Naville Motricitatea Schema Corporală Organizarea spațio-temporală, Educație prin mișcare G. Lagrange Comenzi motrice Comenzi senzorio-motrice Comenzi perceptiv-motrice A. De. Meur, L. Staes Schema Corporală Lateralitatea Structurarea spațială Structurarea temporală Prescrierea L. Picq
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
categoriilor de date, permițînd cunoașterea proprietăților elementare ale situației și componentele unui prim inventar. La acest nivel, observatorul nu urmărește decît categoriile cele mai generale ale propriei sale culturi și își ajustează percepția caracteristicilor locului și proprietăților sale materiale și instrumentale. Se străduiește să inventarieze persoanele, decorul, instrumentele, obiectele și actele necesare realizării situației. Acesta este rolul unei grile de abordare destinate înregistrării proprietăților generale și permanente ale unui loc de observat. Vom distinge grila de abordare de grilă sistematică a
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
drepturilor subiective calchiază cel mai bine realitatea. Alături de fundamentul extrajuridic, axiologic, drepturile omului capătă, deci, în momentul recunoașterii sau consacrării lor prin reglementările interne ale statelor, și o natură juridică distinctă aceea de drepturi subiective. Se adaugă, deci, o dimensiune instrumentală și o determinare de tip pozitivist, decurgând din geneza lor constituțională. Pe baza celor expuse mai sus, credem că putem defini drepturile omului ca fiind acele prerogative conferite de dreptul intern și recunoscute de dreptul internațional fiecărui individ, în raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
repetate, ele fiind aplicabile în cumpărările mai puțin complexe<footnote Costinel Dobre, op. cit., p. 42. footnote>, pe care consumatorii le fac sub impulsurile de moment. Teoriile comportamentale permit identificarea a două tipuri de învățare prin condiționare: condiționarea clasică și condiționarea instrumentală. Condiționarea clasică, pusă în evidență de cercetătorul rus Pavlov, care a demonstrat că răspunsurile automate (reflexe) pot fi învățate - se bazează pe existența unei relații reflexe între un anumit stimul și un răspuns comportamental. Prezentarea produselor (serviciilor) într-un ambient
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
mai agreabil, deci, în situații plăcute pentru consumator, are un efect deosebit în multe acțiuni promoționale. De pildă, folosirea unor peisaje care să sugereze puritatea mediului, în reclamele pentru o anumită apă minerală, este un exemplu de condiționare clasică. Condiționarea instrumentală scoate în evidență faptul că, dacă un produs sau serviciu satisface într-un grad ridicat nevoile consumatorului, este foarte probabil ca acesta să mai apeleze, când nevoia este din nou resimțită, la respectivul produs (serviciu). Deci, condiționarea instrumentală contribuie, în
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
clasică. Condiționarea instrumentală scoate în evidență faptul că, dacă un produs sau serviciu satisface într-un grad ridicat nevoile consumatorului, este foarte probabil ca acesta să mai apeleze, când nevoia este din nou resimțită, la respectivul produs (serviciu). Deci, condiționarea instrumentală contribuie, în mare măsură, la cunoașterea modului în care se formează obiceiurile de consum. Dacă un anumit comportament conduce la rezultate pozitive, posibilitatea de a fi repetat crește (figura 9); dimpotrivă, dacă în urma unui anumit comportament se ajunge la rezultate
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]