2,101 matches
-
iar măturătoarele stăteau câte două-trei, proptite-n târnuri și fumând. Cîte-o uzină avea ferestrele atelierelor luminate și se vedeau înăuntru utilaje mișcîndu-se sacadat: se lucra în schimbul de noapte. Intrară, în fine, pe Colen-tina. Dinspre fabrica de săpun venea un miros insuportabil de grăsime râncedă. Trebuiră să mai meargă două stații de tramvai pe lângă căsuțe scunde și dărăpănate, acoperite cu carton gudronat ca niște magazii. Costel, pe care după-amiaza nesfârșită îl înglobase aproape fără știința lui într-un ou de chihlimbar translucid
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ferestre aflate foarte sus. De acolo, lumina cădea oblic, în felii groase, vibrând ca un cristal. Am mai urcat o scară mult mai scurtă decât cele obișnuite. Aș fi dat orice să mă-ntorc din drum, frica îmi devenise aproape insuportabilă, dar Jean și Luci, cu contururile erodate de lumină, cu părul plin de raze, urcau mai departe, lipiți de pereți, umplîndu-și hainele de var. Încă o rotire în casa scării, și ne-am pomenit pe palierul de la 8, într-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fâșii de roșu lichid, fluorescent, și aerul din salon căpăta o nuanță cafenie. Din albastru deschis, dreptunghiurile lungi ale ferestrelor deveneau galbene, apoi se stingeau într-un portocaliu nenatural, posomorit, care mânjea total în cameră. Atunci tăcerea și plictisul deveneau insuportabile, și din fiecare lucru (abia atunci) începea să emane o duhoare de doctorii, de spital. Era momentul, așteptat de mine întreaga zi, când Caria și Bambina își dezbrăcau pijamalele și, ca niște păpuși mari și neașteptat de gracile, se dădeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
policrom al retinei și silit să privesc, din miezul globului cristalin, către o lume orbitoare, orbitoare... Pleoapa se ridica tot mai mult, lumina de dincolo de lumină mă izbea ca o coloană monstruoasă coborând din pupilă, sala se umpluse de culoarea insuportabilă a orbirii, și în toiul acelor chinuri față de care simpla crăpare a ochilor mi s-ar fi părut un balsam ceresc, un fel de voce, sau un fel de desen caligrafic pe pielea mea văzătoare îmi povestea ciudatul mit al
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nobilă, căzu la pământ ca voalurile unei curtezane, lăsând acest al doilea corp, mai adevărat, să plutească liber și strălucitor în aerul ca un jeleu gros al sălii. A rămas acolo, peste capetele noastre, imobil, cât timp a durat supliciul insuportabil al Ceciliei. Fiindcă-n curând din grupul nostru ieși Albinosul, a cărui față de Pierrot alb își accentuase mai mult ca niciodată trăsăturile negroide. Își pleznea din când în când de cizmele militare gârbaciul din vână de bou cu care, când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și i-a depășit limitele. Fericiți au fost luptătorii păgâni căzuți în mâinile dușmanilor, ținuți zeci de ani în oubliette și torturați zilnic sub ochii seniorului. Fericiți arșii de vii, jupuiții și canceroșii. Dar țipetele fetei păreau, totuși, de plăcere insuportabilă, iar pe fața ei buza zgârcită și ochii strânși arătau un extaz distrugător. Singurul fapt pe care cuvintele îl pot înfățișa, deși atroce, a părut un gest de tandrețe față de ce fusese-nainte: cu o fulgerare expertă a unei lame
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
strat de sidef? Nu citeam niciodată din urmă, niciodată nu tulburam ordinea foilor, direcționate ireversibil de săgeata timpului. Să-ndepărtez ultima pagină scrisă și s-o recitesc pe penultima ar fi echivalat cu o sadică jupuire, ar fi produs suferințe insuportabile manuscrisului meu. Căci doar ultima pagină era cu adevărat epidermă. Celelalte, deși fiecare trecuse la rândul ei prin acest stadiu, degeneraseră, se dizolvaseră-n teanc, restructurîndu-l mereu, până când teancul n-a mai fost - și nu mai este - un foietaj, ci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de mare bucuria și de cântări de biruință pentru fericiții martiri. Toți mureau cu același extaz în priviri, cu aceeași zgârcire voluptuoasă a buzei de sus, ca și când și-ar fi ejaculat sufletele într-un spasm de plăcere supremă. Zâmbetul lor insuportabil era ciopârțit cu deosebire de cătane, care amestecau, cu jungherele, buze, sânge și sfărâmături de dinți pe chipurile sfinților agonici. Chlîștii nu aveau, nici unul, de o mie de ani, tată, căci singurul lor părinte era Ava, Tatăl ceresc. Pruncii născuți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai mult în trecvfl cu atât marca realului se șterge și prin străvezimea ei se produc comuniunea cu visul. Și marca pentru amândouă domeniile, atât de steril despărțite, este acuma comună: intensitatea emoția, magia trecutului, vraja îndepărtării, neliniștea nefarmharului, copleșitoarele, insuportabilele chimicale picurând acolo în mtesJ tine, în plexul solar, ulcerîndu-le, lichefiindu-le, colonzîndu-le, făcîndu-ne respirația fierbinte și ochii apoși și gura uscată și arătând ochilor larg deschiși ai emisferelor cerebrale peisaje răvășitoare, pe care le recunosc ca fiind de acolo
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
argint ale corpului meu de la un an și jumătate, păstrate în geanta de domnișoară a mamei. Fotografiile m-au speriat întotdeauna, căci seamănă cu plăcile fosilifere ce clivează dintr-o stâncă uscată, și-n care din animalul chircit de dureri insuportabile, strivit, pietrificat, cu labele-ntinse de deznădejde mai rămâne un șir de impresiuni embosate, o coastă, un craniu, un femur, falange risipite, sucite nefiresc... Ce depozitar sinistru, ce osuar geanta-nvechită a mamei! Cu cozile mele de la trei ani, cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
își putea ridica, asemeni unui câine, privirile din pământ. Ca un câine umil și arăta, un câine cu ochi de om, și ar fi fost unul dintre vecinii noștri cei mai plăcuți dacă nu umplea imediat liftul cu un damf insuportabil de băutură proastă. De prima dată când ne-am înghesuit toți trei în cutia strimtă a liftului abia instalat, Herman m-a mângâiat pe cap și m-a-ntre-bat cu blândețe cum mă cheamă. Mie mi-era însă groază de bețivi - lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și nu se-auzea nici un clinchet de instrumente, nici o voce care să spună liniștitor: "clătiți... scuipați..." Herman știa că în blestematele noastre vremi turbina dentistului fusese folosită ca instrument de tortură, și-și imaginase acolo, în fața ușii care vibra, scene insuportabile: dinți vii, sănătoși, sărind în țăndări, limbi și buze sfârtecate, urlete de infern, șorțuri de călău stropite de sânge. Se-ntorsese-n grabă și urcase scara de ciment a gropii la timp ca să vadă cum Peste București albește de ziuă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
clipe fluturele zvâcnise ca un porumbel, dar apoi se liniștise. Cutia dispăru la loc în sacoșă și cei doi, scuturîndu-și hainele de polen și părul de fluturi, ieșiră din văioagă și căutară ușa gardului de nuiele. Duhoarea și-mpuțiciunea erau afară insuportabile. Înaintau prin mațe cu fecalomi pietrificați, prin vărsături și șuvoaie de urină galbenă, izbiți peste obraji de crengi prăfuite. Abia reușiră să răzbată până la maidanul unde se ținea talciocul, și de unde o recuperară pe Soile, pe care-o găsiră-încremenită în fața
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
inelelor și piciorușelor începură să i se pară, din pline de farmec și de vitalitate, cum le trăise timp de mai bine de trei ani fără vară și iarnă, soare și lună, bine și rău, femei și mascul - terne, obositoare, insuportabile-n monotonia lor. Asta fusese viața? Pentru asta eclozase atunci, în punctul zero al vieții ei? Avea să dispară, pur și simplu, în nesfârșirea acestui lemn, care era pentru ea spațiu, timp și memorie în același timp? Mereu împingînd capul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
când se lovea de fundul puțului. Așa, liftul se zdrobea, dar el nu pățea nimic. Singurul gând care-i strângea inima era, mai departe, să urce până la etajele șapte sau opt, să ajungă pe acele paliere cumplite, unde spațiul vuia insuportabil. Din fericire azi nu era cazul, azi ușile se deschiseră în dreptul etajului lor, atât de familiar încît nu era, în definitiv, decât prima cameră a apartamentului lor, împărțită, e drept, cu alte trei familii. Chiar lângă ei locuia fotograful, la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de piatră, vezica de piatră, urina de piatră, ficatul de piatră. Cine-i vedea se tulbu-ra-n sinea lui nu doar pentru spectacolul omului viu prefăcut în statuie, ci mai ales pentru că de-atunci încolo avea să-l încerce mereu bănuiala insuportabilă că toate statuile sânt vu, de la cele de pe Domul din Milano până la Manneken Pis și la oamenii de bronz sfârtecat ai lui Ipousteguy. Avea să se-ntrebe mereu când li se va termina-ncremenirea, când, în ce amurg aveau să se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mari robinete ruginite. O viziune cumplită erupse în mintea tînărului: un trup sfârtecat, cu sângele țâșnind în jur din membrele smulse, cu mațele curgând descolăcite pe platformă. Un urlet ieșind din gâtlejul căscat al martirului și urcând până la un galben insuportabil. Dar nimic din toate acestea nu avu loc. Huruitul rulmenților se oprise și doar foșnetul salcâmilor se auzea acum, în fracțiunea de secundă în care Maarten, încremenit de spaimă, cu creierul golit, rămase în urma evenimentelor. Urletul țâșni din propriul lui
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vicioșii și toți bizarii de pe lume. Sprijinite de venerabilele ziduri grena, galbene ca faimosul perete din Delft, azurii sau vernil se-ntindeau tarabe care-ți vindeau suveniruri și vechituri, și-n târgurile astea întortocheate îmbulzeala și transpirația atâtor neamuri erau insuportabile. Vagabonzii înțesau podurile, prostituatele și tra-vestiții stăpâneau cartierele roșii, vânzătorii de poze obscene le etalau direct pe tarabe, traficanții de marijuana te trăgeau de mânecă în plin centru. După război, viciul fumatului de "iarbă" se-ntinsese din port până-n zonele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și îi înfipse unghiile în față. în vreme ce lupta celor doi reîncepea, Balamber veni mai aproape cu calul, astfel că, o clipă, ea se uită la el pentru a doua oară: privirea, încărcată de furie și, în același timp, de o insuportabilă suferință, a unor ochi întunecați și inteligenți, adânci și totuși plini de lumină - ochii unei zeițe ultragiate. în ei putu citi o indignare neputincioasă, dar - surprinzător - și un mut, aproape poruncitor strigăt de ajutor. Totul dură doar un moment, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sprijini în mâini ca să se ridice, o arsură puternică îi săgetă brațul drept; privindu-l, îl văzu umflat și plin de beșici. Din fericire, datorită ploii, arsura fusese mai puțin intensă, însă acum, că-și recăpăta simțurile, durerea îl cotropea, insuportabilă, urcând de-a lungul brațului, până aproape de umăr. Se sprijini în celălalt braț și, gemând, se ridică din nou; sunetul geamătului îi ajunse la urechi ca învelit în vată, nenatural. Privindu-și în iarbă picioarele, zări o bucată contorsionată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doară, retrezindu-i amintirea neplăcută a tot ceea ce i se întâmplase cu o zi în urmă. Pentru câteva clipe, acea amintire oribilă puse stăpânire pe el: ca și în seara precedentă, revăzu lumina ce îl orbise, îi veni în minte căldura insuportabilă, pe urmă bubuitul și izbitura înspăimântătoare care mai întâi îl ridicase, apoi îl țintuise la pământ. Scutură din cap pentru a izgoni acele senzații și, înjurând, se ridică în genunchi. Cu o privire atentă, cercetă luminișul și își aminti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mine. Da: viața potrivită, chiar așa. Lumea nu mă atrăsese niciodată în mod deosebit și eram fericit că îi întorsesem spatele. Munca nu lipsea nici acolo înăuntru, dar nu mă speria, iar chinurile cărnii n-au fost niciodată pentru mine insuportabile. Mă rugam, munceam și îmi închipuiam că drumul existenței mele pământești fusese de acum hotărât. Dar, pe urmă, s-a întâmplat ceva... Preocupat de faptul că, înflăcărat de istorisirea sa, Divicone uita să mănânce, Sebastianus îl îndemnă cu gest al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără pic de decență; capi de familie în vârstă ședeau amărâți cu capul în mâini pe treptele cădirilor, gândindu-se la proprietățile abandonate și devastate de barbari sau la cei dragi, care, cine știe cum, suferiseră de pe urma violenței lor. în privința dărilor - mari, insuportabile - administratorii cetății străluceau, ca întotdeauna, prin ineficiență, iar puterea militară se mulțumea să-și însușească rapace orice resursă posibilă, pregătindu-se pentru vremurile nesigure ce aveau să vină. Ca urmare, singura autoritate reală era episcopul, a cărui reședință era asediată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără o subtilă satisfacție, dorința sa de rebeliune. Aceasta ieșise la iveală încă din adolescență, când nu suporta liturghia creștină, și se exprimase apoi cu toată virulența la moartea mamei sale. Din ziua aceea, tânăra patriciană își dăduse jos masca, insuportabilă pentru ea, a pietismului predicat de clerici. Cu toate că se abținea să aducă sacrificii publice zeilor din vechime, pentru a nu ajunge, conform legilor lui Teodosiu, să fie sever pedepsită, alesese, cu hotărârea ce o caracteriza și cu tot mai puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peste care cădeau fatal pleoapele îngreunate de prea mult vin. Conversația sa insipidă contribuise, cu siguranță, la a o face pe tânăra patriciană să abandoneze tricliniul, sub motiv că voia să respire puțin aer proaspăt în grădină, din pricina unei dureri insuportabile ce îi cuprinsese capul. în realitate, motivul principal al acelei dezertări trebuia căutat în incapacitatea Flaviei de a susține mai departe, pe termen lung, propriul rol, cel de martor neputincios al efuziunilor pe care Cilonus și Hippolita și le împărtășeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]