2,162 matches
-
ideii de Dumnezeu în noi, este obiect de definiție și prin urmare de demonstrație. Dovezile prin inspectarea esențelor ce se întemeiază toate pe aceeași moștenire platoniciană, referitoare la faptul că nu există ființă decât în măsura în care aceasta este definibilă în mod inteligibil, au lăsat locul în Evul Mediu unei teologii a esențelor, dezvoltată în contextul raportului pe care mulți l-au stabilit între ființa imuabilă a lui Platon și faimoasa formulă “Eu sunt cel ce sunt” din Exod. “Acest Dumnezeu essentia al
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
că este considerată indispensabilă? Ipoteza generală ar putea fi aceea că scopul compoziției este de a crea o alcătuire bine organizată pentru realizarea unei ordini armonioase, plăcute, și că ordinea este cu siguranță necesară pentru a face o formulare artistică inteligibilă. Ordinea este totuși doar un mijloc pentru atingerea unui scop. Făcând astfel ca dispunerea formelor, culorilor și mișcărilor să fie clară, neambiguă, completă și concentrată asupra celor esențiale, se organizează forma astfel încât să fie adecvată conținutului. Mai întâi de toate
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
infinit, într-o măsură atât de mare încât va fi necesară o cantitate enormă de vid pentru satisfacerea plinului. Prin „pensulă și tuș“ chinezii puteau menține o armonie perfectă între apropiere și depărtare, iar prin goluri puteau stabili un criteriu inteligibil de raportare a motivelor în adâncime, în planul pictural și, mai mult decât atât, golurile fiind reprezentarea calitativă a lui Chi, creau sentimentul de mister și intangibilitate. * * * Tendința de a da expresie nenumitelor idei l a obligat pe artist să
Arta compoziției by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
aspectul luminii necreate pe care o descoperă Sfântul Duh și la care ființa umană participă plenar. Contemplarea mistică ca formă esențială a cunoașterii revelate se asociază cu vederea eshatologică. Sinteza palamită desăvârșește tradiția patristică, transgresând dualismul maniheist dintre sensibil și inteligibil. Dumnezeu se revelează creaturii în plinătatea Sa, fără a fi vorba de o cunoaștere intelectuală sau sensibilă. Limita este între creat și increat; cu alte cuvinte, aceasta nu înseamnă reducerea sensibilului la inteligibil sau materializarea duhovnicescului, ci comuniunea totală a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1993, pp. 7-8: "Sfânta Treime este suprema taină a existenței, care explică însă toate, sau fără de care nu se poate explica nimic. De aceea, deși e suprema taină, este întrucâtva inteligibilă, conformă până la un loc unei logici... Biserica Ortodoxă vede pe Sfânta Treime, ca Dumnezeul iubirii, lucrătoare și prin Sfântul Duh în sufletele credincioșilor, pentru a-i ridica în relația iubitoare dintre Persoanele ei. Datorită acestui fapt, Sfintele Taine au o
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
atunci scriitorul nu se cade să. fie deosebit de ceilalți contemplativi. Cea de-a doua întrebare este : Dacă scriitorul se dovedește un neurotic prin temele lui (așa cum în mod sigur se dovedește Kafka), cum se explică faptul că opera lui este inteligibilă pentru cititori ? Scriitorul pesemne că face mult mai mult decât să consemneze istoricul unui caz clinic. El se ocupă probabil, fie de un arhetip (așa cum face Dostoïevski în Frații Karamazov), fie de un tip de "personalitate neurotică" foarte răspândit în
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
ușor reperați fiindcă citesc sau silabisesc cu ezitări în separarea grupurilor de cuvinte în timp ce colegii lor realizează cursiv și conștient aceste activități. Ei fac omisiuni, inversiuni sau adăugiri de sunete sau silabe pentru că nu și-au consolidat deprinderea de citire inteligibilă și conștientă. Dislexia îl demoralizează pe elev, el poate deveni pasiv, inhibat, descurajat sau dimpotrivă agresiv, violent. Acești copii sunt etichetați de cele mai multe ori ca leneși, chiulangii sau retardați. Disgrafia și disortografia - constau în dificultățile de însușire a sistemului gramatical
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
ființă umană poate să realizeze ceva prin Învățare care presupune exercițiu, muncă. Învățarea școlară, componentă a Învățării umane, realizată intenționat, instituționalizat, planificat, conștient cu un scop și cu finalități măsurabile, după nivelurile intelectuale solicitate, poate fi: Învățare prin receptare-reproducere, Învățare inteligibilă, Învățare operațională și Învățare creativă. Învățarea oricărui conținut, deci și al celui istoric, presupune trcerea treptată prin cele patru tipuri de Învățare. Prin Învățarea istoriei elevul poate fi condus spre un dublu rezultat: unul de ordin informativ și altul de
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Rodica Focşa () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93546]
-
inteligenței naturale“, fiind ea Însăși verbală, muzicală, logico-matematică, spațială, somato-chinestezică și așa mai departe, iar din această pricină nu atât filosoful, cât psihologul s-ar cuveni chemat la rampă, pentru a lămuri șansele de perseverare pe distincția Între sensibil și inteligibil ! Cum informaticienii vorbesc, astăzi, de „raționamentul vizual“, de „raționamentul tactil“, ori de „raționamentul auditiv“, logica pare să subîntindă Întreaga psihologie, iar În aceste condiții, ne apare de o frapantă actualitate concepția lui Auguste Comte despre logica pozitivă, ca rezultat al
Prelegeri academice by prof. univ. dr. PETRU IOAN () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92348]
-
poate ajunge la predicții și cum se pot conoaște regulile ce ordonează și impulsionează lumea și viața, ca și când ei Înșiși ar trece printr-un proces de ordonare a lumii fizice pentru a o stăpâni, Întelege și compatibiliza la un nivel inteligibil. Fetele, mai mature și sârguincioase nu depașesc dezvoltarea intelectuală a băieților. Sunt mai bune la materiile ce implică exprimări verbale mai complexe - pe când băieții sunt adeseori mai buni la matematici. Și la unii și la alții devin mai dense În
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
În religiile în care e prezentă dogma predestinării (în fiecare religie există problema mântuirii), sunt prevăzute norme și mijloace prin care se poate crea un destin superior. Destinul solidarizează cele două planuri ale existenței: planul metafizic și planul natural, planul inteligibil și cel sensibil; destinul pare un curent de continuă modelare a vieții. Vasile Băcilă susține că factorul metafizic rămâne factorul principal în această ecuație și că în limba română destinul are mai mult înțelesul de "menire" ("ursită", "rost adânc", "luptă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ce e cuprins implicit în noțiunea corp. În cea de a doua, predicatul se află în afara subiectului deși stă în legătură cu el. Propozițiile analitice nu extind cu nimic cunoștința noastră; din ele rezultă doar că noțiunea este descompusă și făcută astfel inteligibilă subiectului epistemic însuși. Dar, în propozițiile sintetice trebuie să avem în afară de conceptul de subiect, încă ceva pe care să se sprijine intelectul, pentru a cunoaște că un predicat, care nu se află în acest concept, îi aparține, totuși. Linia de
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
precum și în câteva scrieri culte - spre exemplu, în bestiarul din Istoria ieroglifică sau în Țiganiada). Pe schema de reprezentare, imaginația proiectează o categorie ambivalentă și greu de definit, situată între concret și abstract, între real și "raționabil", între sensibil și inteligibil: imaginea. În sine, ea re-prezintă, interiorizează lumea, apoi o reproduce la nivel mental sau în baza unui suport material și o transformă într-un discurs, diferit de obiect atât substanțial, cât și în ce privește valoarea sa ontologică. Se delimitează astfel de
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
al unei gândiri, fie ca testimonial); atât vizuale, cât și verbo-iconice (sau verbale, dar codificate/conotate retoric); atât inconștiente, cât și intenționale (Wunenburger 13-74). Între cele două ipostaze ale imaginii "corporale" (descrise încă din tradiția antică), reprezentarea sensibilă (perceptivă) și inteligibilă (ea include și imaginea anticipatoare), se inserează reprezentarea mnezică, legată de procesul de (re)memorare și de problematica identității, implicit și de imaginarul colectiv. Ea este diferită de percepție, deși o poate reactualiza, dar într-o formă datată și vidă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
într-o ipostază studiată de psihologia cognitivă contemporană ca modalitate de reprezentare mentală a unei informații "trăite" sub o formă asemănătoare senzației, dar substanțial diferită de ea (pentru că este amintirea ei). În al doilea rând, imaginea mnezică diferă de reprezentarea inteligibilă, deși confuzia s-a făcut adesea între imagine și idee (nu doar terminologic). Începând cu empirismul secolului XVIII, s-a consolidat teoria conform căreia nicio reprezentare, chiar din sfera spirituală, nu ar putea fi lipsită de elemente sensibile. Prin această
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
colectiv, precum într-o oglindă, ci din interpretarea simbolică a motivațiilor, a raporturilor de forțe, a schimbărilor în baza cărora comunitatea își organizează existența și viața spirituală. Cum limbajul este cel care preia în principal sarcina "traducerii" reprezentării și face inteligibilă proiecția imaginativă, cum el este substanța în care se formează interpretarea, am proiectat sistemul imaginarului (dacă îl asimilăm cu o rețea deschisă, în plan și în profunzime) în paralel cu sistemul gramatical al limbii. Căutăm să ordonăm noțiunile pe care
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la analiza fenomenului medievalității). Imaginea se comportă, în perspectiva teoriei sistemice a imaginarului, precum o unitate minimală și funcțională; în general, pe baza unei scheme de reprezentare, care transportă o informație pentru a fi memorată dinspre lumea sensibilă sau lumea inteligibilă înspre mentalul colectiv, se configurează imaginea, cu limbajul ei de cele mai multe ori conotativ (spre exemplu, redarea sceptrului într-un tablou semnifică puterea, iar corelarea lui cu ansamblul sau contextul mută iconul pe planul simbolismului politic; descrierea ritualului înscăunării poate avea
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o dramă intelectuală. Opera absurdă ilustrează gândirea ce renunță la iluziile sale și care se resemnează să nu mai fie decât o inteligență ce se folosește de aparențe, acoperind cu imagini ceea ce nu are nici o rațiune. Dacă lumea ar fi inteligibilă, arta nu ar exista. Nu vorbesc aici de artele formei sau ale culorii, unde stăpânește numai descrierea în splendida ei modestie. Expresia începe acolo unde sfârșește gândirea 17. Filosofia acestor adolescenți cu ochii goi, de care sunt pline templele și
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
fapt (act), lucrul la materie"12. Din acest punct de vedere putem spune că istoria dezvălui actul artei, în timp ce obiectul (re)prezintă un obiect real. Pe filieră fenomenologică, Heidegger înțelege arta ca ceva ce explică mecanismul transformărilor în cadrul istoriei, al inteligibililor și, astfel, arta este devenirea și evenimentul adevărului. Adevărul este înțeles în mod ontologic ca istoricitate a inteligibilelor în timp, ca dinamică a dezvăluirii lor. Termenii ontologici ai artei ca a-lêtheiac intră într-un proces de dezvăluire (a lêtheia 13
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca istoricitate a inteligibilelor în timp, ca dinamică a dezvăluirii lor. Termenii ontologici ai artei ca a-lêtheiac intră într-un proces de dezvăluire (a lêtheia 13) care se ascunde (lêthe), aflându-se într-un conflict esențial cu dimensiunile interconectate ale inteligibililor, prin care se arată și se ascund. De aceea, obiectele de artă funcționează ca paradigme ontologice având ca scop oferirea unui model al realității fiind și un model pentru existență. Esteticizarea artei a dus la o înțelegere abstractă a sa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
să fie credibilă și posibilă artistic. În acest caz, Dracula lui Stocker este un personaj real ce poate fi reinterpretat în alte arte sub diverse denumiri sau înfățișări, așa cum se întâmplă în filmul Nosferatu. Arta fantastică, pentru a putea fi inteligibilă, trebuie să fie posibil de imitat și să producă miraculosul. Problema ontologiei realiste va rămâne doar la nivelul diferențierii dintre imitația adevărată și imitația fantastică, față de care nici măcar idealismul obiectiv nu poate să ofere o soluție. Soluționarea diferenței din cadrul imitației
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Aceasta nu duce la modificarea calităților operei, ci doar la expresivitatea lor pe plan emoțional. De aceea compoziția ontologică nu va fi afectată de experiența estetică. Dar formele sensibile și afective ale operei presupun o existență specială a sa, existența inteligibilă prin apropierea față de experiența estetică. De aceea, perspectiva psihologică, chiar dacă nu ajută la compoziția structurală interioară operei, delimitează și definește existența ei specială: ca obiect estetic și prezență fenomenală. Totodată, prin estetica operei putem defini frumosul și valoarea ei, categorii
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
și pentru cei care au reușit să o pună cap la cap. Cercetarea a ajuns la un punct în care nu mai face apel la trucurile clasice. Această teorie este extrem de non-intuitivă. Explică foarte multe lucruri, dar nu are argumente inteligibile. Savanții privesc în tainele creației, doar că să realizeze că pentru a o înțelege au nevoie mai mult ca niciodată să facă apel la credință. Suntem capabili să pretindem Totul, dar în același timp conștienți că ne scăpa înțelegerii noastre
Marele cătun, sau locul unde totuşi se întâmplă ceva. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
Intervențiile chirurgicale asupra mandibulei, bolții și vălului palatin sau limbii pot afecta vorbirea. Progresele recente în domeniul protezelor faciale și în chirurgia plastică și reconstructivă pot oferi astăzi pacienților aspecte ale feței mai apropiate de normalitate și o vorbire mai inteligibilă. Urechile și nasurile pot fi realizate din materiale plastice, colorate la nuanța tegumentului și atașate feței. Toate aceste lucruri pot fi de mare ajutor pentru redobândirea respectului de sine. EFECTELE SECUNDARE ALE CHIMIOTERAPIEI Chimioterapia funcționează după principiul distrugerii celulelor care
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
joc și se arată a fi mai puternic ca o „oțelărie?”, se întreabă înciudat bătrânul tiran, care nici măcar nu-și dă osteneala să salute moartea lui zhou Enlai, în ianuarie 1976. Incapabil acum să se deplaseze și să se exprime inteligibil, surd la tânguirile unei populații care trăiește în sărăcie și la suplimentul de suferință adus de teribilul cutremur de pământ din iulie 1976 - cel puțin 500.000 de victime -, Mao nu mai e decât umbra celui care a fost odinioară
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]