23,621 matches
-
bani, sau mai precis, pe o anumită destinație a lor, de obicei femeile cu ora - ci și o miză existențială. Ajunsese acasă mult după miezul nopții. Dormi pînă tîrziu și se ridică din pat abia la amiază. Dispozitivul pe care intenționa să-l folosească era unul foarte simplu. În limbajul inițiaților se numește caltrop. E un fel de țepușă multiplă, cu patru brațe, folosită Încă din vechime pentru a opri cavalcadele cavaleriei inamice. Fiindcă, oricum ar fi fost aruncate pe cîmpul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu să mormăie ceva, de parcă ar fi descîntat focul, sau poate că Îngîna un cîntec. Simțindu-se privit, se opri brusc din legănat, tocmai În momentul cînd Pablo hotărî să vorbească din nou, fiindcă intenționa să spună un lucru important. Pregătise de fapt un mic șiretlic. — De ce mă privești? Îl Întrebă Michel. — Aș vrea să-ți dezvălui un secret... - lăsă anume o pauză de efect, prefăcîndu-se că ezită. Nu știu dacă pot avea deplină Încredere
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ideile sale originale, printre care și aceea că Întregul organism uman este alcătuit din neuroni deghizați În tot felul de celule. Abia după ce află că familia sa provenea din nordul Californiei, colonelul Pruritanal deveni ceva mai Îngăduitor cu el, fiindcă intenționa ca, după ce va ieși la pensie, să se stabilească la Harbin Hot Springs, o stațiune situată În apropiere de Middletown. Era tocmai locul În care doctorul Hemming fusese conceput; În urmă cu vreo treizeci de ani, părinții săi petrecuseră acolo
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pentru ce Îi trebuie șalupa și nu-i vorbise despre Pablo. De altfel, nici colonelul nu insistase. Orice s-ar zice, era un om delicat. Îi mărturisi abia acum că nu-i Înaintase demisia pe linie ierarhică și nici măcar nu intenționase să o facă - cu alte cuvinte, nu-l luase În serios, ceea ce pe maior Îl dezamăgi un pic. CÎt despre avansarea În grad, nici vorbă de vreun ordin primit de la Comandamentul Diviziei, fusese o inițiativă strict personală, pentru a-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
e ultima oară cînd ne mai Întîlnim, că trebuie să ne despărțim etc., mă așteptam la niscai lacrimi, reproșuri și toate celelalte, urmate de o dezlănțuire a tuturor resurselor ei senzuale, așa cum mi se Întîmplase la fiecare despărțire. Desigur, nu intenționam să mă despart de ea chiar atunci. Ne mai Întîlneam după aceea de cîteva ori, o mai luam de cîteva ori cu mașina din fața locuinței, apoi, Într-o bună zi, nu o mai căutam - și probabil că În ziua aceea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ești exact persoana de care am nevoie! De parcă aș fi cîștigat cine știe ce concurs. Dar eu nu dorisem cîtuși de puțin să fiu exact persoana de care avea el nevoie. Nu aveam deloc chef de așa ceva. Făcusem un pic pe nebunul, intenționînd să-l impresionez, atîta tot. Nici măcar nu știam precis ce are de gînd să-mi propună. Și totuși, puțin cîte puțin, iată că am devenit, cum s-ar spune, prieteni. A contat foarte mult Împrejurarea că, la un moment dat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
incomod va fi să petrec chircit În fotoliu orele rămase pînă dimineață. Bine măcar că a doua zi era duminică și nu trebuia să merg pe șantier. Nu mai știu precis dacă l-am Întrebat pe Bazil, poate că doar am intenționat să Întreb (renunțînd apoi, din lene) de ce o consideră sfîntă, ce anume vede ea. Oricum, răspunsul a venit, În mod bizar, de la Pablo, despre care crezusem pînă atunci că doarme. S-a ridicat brusc În șezut și a spus, cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Simțeam Însă că trebuie să vorbesc, să provoc, să fiu ironic, un pic insolent, poate chiar să o lezez În vreun fel. Sau, dacă nu, măcar să-mi localizez eșecul și să-i dau o formă explicită. Pe de altă parte, intenționam să-l pun pe Pablo În Încurcătură - nu-mi puteam refuza această mică și nevinovată răzbunare. — Este adevărat că soțul dumneavoastră a fost agent CIA? Întrebai. — Bineînțeles. M-aș fi așteptat (doream) să continue, dar ea nu mai adăugă nimic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
proletariatului, formarea omului nou, construirea socialismului, spicuite de prin articole celebre cum ar fi „Statul și Revoluția“, „Ce-i de făcut?“ sau „Două Tactici ale Social Democrației“, o să avem parte de un mesaj nou, îndreptat împotriva Moscovei, de politica căreia intenționa să se disocieze. A uitat însă să specifice și încotro se gîndea s-o cîrmească, mai ales în privința politicii interne, pentru că asta ne durea cel mai tare. Ce folos că se lua în gură cu Ivan, făcîndu-le în același timp
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vină un ajutor de la dumneavoastră. Nu v-ați dat seama de lucrul ăsta? Am rămas uimit. Nu, să fiu sincer, nu mi-am dat seama. Cea mai bună cale de a-i ajuta este să mă port cu blândețe și intenționez să o fac și de acum încolo. În definitiv sunt în situația de a ști adevărul despre amândoi. Am rostit aceste cuvinte cu hotărâre, dar eram profund afectat de ceea ce-mi spusese și nu știam sigur dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în clipa în care rosteam aceste cuvinte am înțeles mai bine că ceea ce mi se păruse a fi un dar neobișnuit oferit lui Georgie era, de fapt - așa cum ea sesizase imediat - o mișcare de mare importanță: nu era ceva ce intenționam să-i dăruiesc eu ei, ci ceva ce avea să facă ea pentru mine, să-mi facă mie, și mi-am închipuit, cuprins de un fior de bucurie, dar și de teamă, că vorbele pe care tocmai le rostisem s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cât de repede ai să uiți totul. Și am oftat din nou. — O să uit! O să uităm! spuse Antonia. Tu nu vezi că parcă am murit amândoi pe jumătate... Îndreptă spre mine o privire gravă, neliniștită, supărată. M-am întrebat dacă intenționam cu adevărat să o părăsesc. Da, cred că da. Oricum nu avea importanță. Și atunci m-am întrebat ce gândește ea despre mine. Ne-am studiat unul pe altul cu ostilitate și curiozitate. — Tu încă mă iubești, Martin, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Însoțești la sediu și vei răspunde la câteva Întrebări. Nu, nu-i nevoie să iei nimic cu tine. Îți vom da tot ce ți-ar putea trebui - și nu cred că o să fie cine știe ce, din câte văd. Privi În jur. Intenționa să facă o glumă, dar se pare că doar el o aprecia. Dar Înainte de asta, cred c-ar trebui să schimbăm două-trei vorbe. Doar tu cu mine. Și cu ofițerul Pieplack. ca Între bărbați, știi. M-am uitat la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În halat de laborant. Nouă luni mai târziu, victimele involuntare ale grijii sale erau vândute familiilor fără copii, cu averi considerabile, dar fără scrupule. În acel moment cancelarul era În Copenhaga cu colegul său, Kurt Gielke, unde, Împreună cu cel numit, intenționau să fondeze o ligă internațională pentru reformă sexuală. Wickert Îi aștepta Înapoi săptămâna viitoare. Absența lor oferea Brigăzii de Moravuri ocazia perfectă pentru a verifica treburile În care erau implicați, fără să fie deranjați. În sfârșit, rosti cu mândrie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la școala de pe coasta de sud, printre clădirile de cărămidă roșie, băncile de pin lăcuit, suporturile pentru călimări, clopoțeii fisurați și mirosul hainelor de băieți? Îndoiala o făcu mai puțin sigură de sine și vorbi blând, mult mai blând decât intenționase, căci Îi era greu să-și moduleze adecvat vocea răgușită. Vom merge mână În mână, mârâi ea triumfătoare. Nu sunt aici ca să vă las de izbeliște. Nu vreau să mă amestec. Dacă izbândiți, povestea mea va avea și mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
amintire Îi năvăli În minte și explodă Într-o lumină purpurie: oameni Îngrămădindu-se cu capul afară pe fereastră, râzând, vorbind, luându-l peste picior pe cel care cânta la vioară. Murmură numai pentru sine: — Era Îndrăgostită de mine. Nu intenționase nici o clipă ca aceste cuvinte să răsune tare În restaurantul gol și albastru și se simți Încurcat și șocat când le auzi. Sunau a lăudăroșenie și el nu avusese intenția să se laude. Nu aveai de ce să te lauzi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui Lauren: Ascultă, știu că vrei butonii și că eu am spus că nu o să mă despart de ei niciodată, dar... ei... există ceva care m-ar face să renunț la ei. Spune-mi ce, zise Lauren, În mod evident neintenționând să-l invite pe Giles În mașina care stătea pe loc. —Vreau diamantul Princess Letizia. Dacă poți să faci rost de el pentru mine, o să-ți vând ție butonii. —Ești nebun? Este una dintre nestematele cele mai de preț din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
-i spun ceva lui Hunter acum sau nu? Poate că Marci a făcut o greșeală... sau.. of, Doamne“. Nu știam ce să fac. —Nu-ți place? mă Întrebă Hunter, arătând Îngrijorat. —O, ba da, este... nemaipomenit, am spus. Absolut minunat. Intenționam să ți-l dau de Crăciun, dar clama de prindere nu era cum trebuie. Au trebuit să o refacă. Oare era adevărat? Îl purtase Sophia mai Întâi? Eram În ceață. —Nu ai de gând să-l Încerci? Am scos colierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Își atinsese scopul. Salome era convinsă că Sophiei nu avea să i se permită niciodată să-și pună din nou piciorul pe pământul necredincioșilor. În același timp, Marci Îl angajase pe amintitul avocat de divorțuri al Ivanei și pretindea că intenționează să intenteze divorțul. Viața ei sexuală o luase razna. Era hotărâtă să ducă la bun sfârșit o Provocare la Cuplare chiar mai dificilă decât a lui Lauren. Veștile despre Lauren nu erau la fel de Îmbucurătoare. Dispăruse de pe fața pământului. Știrea fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fi dus direct la Lauren să Îi spui și nu am mai fi avut această frumoasă poveste de dragoste, răspunse, Într-un final, Hunter, chicotind. Giles m-a pus să jur că o să păstrez secretul. Era nebun după ea. A intenționat de la Început să-i dăruiască bijuteria aia, dar știa că dacă ar fi părut foarte interesat de persoana ei, Lauren s-ar fi speriat și ar fi dat bir cu fugiții. În afară de asta, tu mi-ai dat informații neprețuite despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lux din Miami, zice vocea. Gustave Brennan, în vârstă de 39 de ani, este considerat capul unei rețele de trafic de cocaină al cărei profit anual se ridică la aproape trei miliarde de dolari. Poliția nu cunoaște cauza morții, însă intenționează să autopsieze cadavrul... Și Helen se uită la radio și zice: — Ați auzit? E absolut ridicol. Ia ascultați, zice, și dă radioul mai tare. — ...Brennan, zice vocea, care era apărat zi și noapte de o armată de bodyguarzi, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
masa, Lazăre. Mie masa, dumneavoastră Cotnarul... Ideile mari nu pot fi stropite decît cu un vin bun. Prima discuție, cînd ajung la destinație, voi avea-o cu tovarășul Amariei, secretarul cu propaganda, care răspunde și de teatru. Am auzit că intenționează să se înscrie la doctorat. Tot la dumneavoastră? Șeful meu am impresia că deja face conspecte pentru el. Nu-i rău; dacă "mustață" avansează director, eu îi iau locul. Încă două-trei sute la salar... Profesorul tace, înfruntînd cu calm privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum o ține pe Doina în brațe, are un moment de o mare emoție interioară, ca atunci seara, cînd, descoperindu-l descumpănit în fața sa, cu buza sîngerîndu-i, în loc să-1 lovească cu palmele peste obraz, cum intenționase, i-a luat mai întîi căciula, aruncîndu-i-o, apoi a întins brațele lung, pe lîngă gîtul lui. Ar vrea și acum să o facă, dar nu reușește decît să se aplece spre copil și, printr-o atingere a buzelor de obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șase fără un sfert, Carol parcă Fordul Fiesta galben pe trotuar, pe o alee dosnică din Melrose Mansions. Era o mașină de închiriat, covorașele de protecție miroseau puternic a cauciuc. Urcase în apartament și se schimbase din nou. Și, cu toate că intenționa să facă asta rapid și mecanic, rămăsese mult timp în fața oglinzii, admirându-și corpul gol. La vederea penisului, cădea într-o stare de reverie și visa cu ochii deschiși, fapt care contrasta puternic cu ceea ce simțea când era îmbrăcată. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lui Gaston, drenau chestia, aceasta se umfla din nou în treizeci și șase de ore. Lui Alan i se părea deseori că sacul dezgustător e un parazit care se hrănește cu rezervele imense de vitriol și bilă ale gazdei. Alan intenționase, categoric, să dreneze chistul cu totul. Apoi, dacă mai avea timp, ar fi vrut să mai meargă două mile până la East Finchley ca să verifice dacă pansamanetul lui Bull trebuie schimbat. Măcar atât putea face și el, ținând cont de... ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]