9,535 matches
-
împreună, nici separat" (p. 135), într-o manieră de abordare care scoate la lumină "adevărate crize de factură existențială"(p. 136). Cum se vede, predilecția lui A. Holban pentru existențialismul în curs de constituire pe plan european spre finele epocii interbelice este confirmată și în acest domeniu. Studiul se deschide cu un lung preambul consacrat opțiunilor estetice ale romancierului (Coordonatele unui crez artistic) și se încheie cu o selecție riguroasă și cronologică a principalelor opinii critice emise în legătură cu scrierile lui. Autorului
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
crez artistic) și se încheie cu o selecție riguroasă și cronologică a principalelor opinii critice emise în legătură cu scrierile lui. Autorului cu o existență fulgurantă și tragic încheiată (1902-1937) - dar care a reușit totuși să fie prezent în arena literaturii noastre interbelice vreme de aproape două decenii, timp suficient pentru ca un scriitor să poată intra în conștiința publicului - i s-au consacrat multe recenzii, articole și capitole de istorii literare, dar și cărți întregi, ca oricărui autor de referință al literaturii române
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
opera lui Anton Holban, 1989), Mariana Vartic (Anton Holban și personajul ca actor, 1983) și alții. Studiul lui Gh. Glodeanu este o carte utilă pentru toți cei interesați de scrierile lui Anton Holban. El reușește să completeze imaginea despre scriitorul interbelic și luminează mai bine o operă care, mizând pe autenticitatea faptelor de viață și valorificând foarte bine o bogată experientă de ordin sentimental și existențial, nu pare să fie prea mult grevată de trecerea timpului, păstrându-și până azi interesul
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
că artiștii de patrimoniu de importanță națională sunt cei mai căutați, deoarece o astfel de investiție în artă este sigură și nu își pierde valoarea în timp. La mare căutare anul trecut au fost clasicii și moderniștii consacrați ai picturii interbelice. Lucrările lui Gheorghe Petrașcu s-au vândut cu peste 50.000 de euro, iar Theodor Pallady a atins un maxim de 56.240 de euro, pentru pictura Dormind.
Vânzări de zeci de milioane de euro pe piața de artă din România by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80324_a_81649]
-
Ilarie Voronca, de la Eugen Ionescu la Gherasim Luca, de la Geo Bogza la Vasko Popa (de ce nu?), pe care l-am inclus, poate spre mirarea unora, în antologie, cu poemele sale românești. Prin literatura lor se verifică în ce măsură rezistă creația marilor interbelici Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu. Avangardiștii nu pot fi socotiți nici mari, nici mici, nici ridicoli, nici penibili, ei sunt pur și simplu avangardiști. Unii consideră că programele lor au fost superioare produselor artistice, lăsându-l deoparte pe Urmuz, după mine
Petru Cârdu by Mirela Giura () [Corola-journal/Journalistic/8036_a_9361]
-
sale predominant orale. Cea mai veche atestare a cuvîntului este din 1906, dintr-un articol publicat în ziarul Dimineața (V. Scînteie, " Din viața de pușcărie"), unde apar atît blat, cu explicația "unit", cît și a blătui - "a mitui". În perioada interbelică, termenul blat pare să fi fost deja foarte răspîndit, pentru că apare la aproape toți autorii de articole lingvistice despre argou (P. Ciureanu, 1935, Al. Vasiliu, 1937, V. Gr. Chelaru, 1937, C. Armeanu, 1937 etc.) - ca și în micul glosar, din
Blaturi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7709_a_9034]
-
o pasiune ce merită a fi elogios apreciată, Valeriu Avramescu s-a dedicat colecționării și cercetării atente a cărților poștale ilustrate care aduc imagini edificatoare asupra particularităților Brăilei dintr-o lungă perioadă, de la sfârșitul secolului al XIX-lea până în epoca interbelică și cu conexiuni în contemporaneitate, îndeletnicire circumscrisă în sfera rarisimă a cartofiliei. într-o evocare publicată în România literară nr. 28 din anul 2000 și reprodusă acum în Addenda acestui volum al fostului său coleg de liceu, Gabriel Dimisianu relevă
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
amplitudini. Surprind cu ochii minții ținuturi fabuloase, acoperite de un cer neînchipuit de senin, scăldate de apele calde ale Mediteranei, toamnele sepia din Berlinul lui Marlene Dietrich, Parisul saloanelor aviatice de la începutul veacului trecut, dar și drumurile șerpuitoare ale Basarabiei interbelice, pline de convoaie de refugiați, înecate în lacrimi și în nori de praf, la 28 iunie 1940 - este momentul de inflexiune al istoriei, răscrucea de la care pentru noi, cei "de dincolo", lucrurile au luat-o razna. Cum ar fi arătat
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
sună a litanie, de o tristețe arhaică, străbătând vămi uitate. Cu o rară intuiție, regizorul a prins această coprezență a unor timpuri care s-au sedimentat în memoria celor doi și care devin contemporane în perspectiva morții. Lumea romanței este interbelică, transmisă prin ecou și după 1947 înainte de a se dizolva cu lumea din care a provenit, lumea satului este bogată în cimilituri și coduri organice care fixează ironia la locul ei în cântec. Cel mai des cei doi discută despre
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
atmosferă și nu se leagănă în reverii pînă cînd forma își pierde coeziunea. Peisajele, naturile statice și compozițiile sale fără eroisme de paradă sînt măsura unei civilizații a privirii care și-a redobîndit locul ei firesc. Continuator al tradiției noastre interbelice, pictor al unei lumi care caută stabilitatea, Pacea reprezintă acel tip de artist fără de care o cultură se clatină. Așa cum fără o solidă clasă de mijloc, purtătoare a valorilor certe și garanție a continuității, orice societate este șubredă. ION Popescu-Negreni
Rememorări de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7717_a_9042]
-
Cum s-ar putea explica poziția sa? Pe de-o parte, putem prezuma un atac indirect la adresa lui E. Lovinescu, care tocmai publicase monografia sa în două tomuri consacrate Maiorescului și care, prin prestigiul său de căpetenie a școlii critice din interbelic, îl irita mai mult decît probabil pe mai tînărul său emul. Pe de altă parte, ambiția defel comună a ultimului dorea o confruntare "sportivă" cu orice autoritate în domeniu, așadar și cu cel socotit un întemeietor al disciplinei critice pe
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
absolut necesar să punem pe două coloane antologia rușinii și antologia demnității: pentru a vedea cât e de mare (sau de mică) rezistența morală, partea bună, necoruptă, neticăloșită, a acestei națiuni. Toată lumea știe că lista oportuniștilor recrutați din rândul scriitorilor interbelici e mult mai mare. Nu o mai reconstitui, pentru că nu acesta e scopul meu. Mă interesează cealaltă listă, a scriitorilor demni. Voi pune în paranteză anul în care au murit, pentru a da o idee de supraviețuirea lor în condițiile
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
listă, a celor arestați, închiși, persecutați, exilați. Nu i-aș include aici pe Radu Gyr, pentru prima lui vină (mort în 1975, prima lui detenție se datorează apartenenței la legionarism), și Nichifor Crainic (1972), pentru că ei vin dinspre extrema dreaptă interbelică. Dar, după V. Voiculescu și Mircea Vulcănescu, l-aș așeza pe Petre Pandrea (1968), un caz interesant de disidență de stânga, critic acerb al comuniștilor români. Am răspuns cu câteva săptămâni în urmă, tot în această pagină, la întrebarea A
Antologia demnității scriitorului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8166_a_9491]
-
pînă într-atît încît pînă și utilizarea sintagmei cui prodest? i se prezintă nu mai puțin decît o "interogație insinuantă", d-sa se socotește îndreptățit a ne mustra din nou pentru o prezumată amnezi: "autorul articolului uită să observe că naționalismul interbelic și-a însușit - în manifestările sale față de evrei - o puternică tentă rasistă". De unde pînă unde? Cum am putea "uita" un asemenea lucru reprobabil? Dar convins că nu ținem seama de-a adevăratelea de ceea ce vede de la o poștă orice individ
Cîteva precizări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8184_a_9509]
-
ai lumi, spune Virgil Nemoianu, par să-și fi abandonat, mai devreme sau mai târziu, idealurile de stânga. Nu sunt în măsură să generalizez, dar cel puțin cazul României pare să-i dea dreptate. Să ne gândim numai la epoca interbelică, pentru a nu ne întoarce chiar la pașoptiști, pentru a nu intra în zona Eminescu etc. Dacă naționalismul în timpul regimului dictatorial era de înțeles ca reacție la sovietizare, împingerea grupului de gherilă culturală din anii '30, Eliade, Cioran și Noica
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
regimului totalitar, nefiind vorba prin urmare de o culpabilizare a criticii care s-o fi îndemnat să scoată în față vechile victime, s-ar explica în primul rând prin faptul că aceștia fuseseră actori principali pe o scenă a literaturii interbelice idealizată mereu de lumea culturală românească intrată în conul de umbră al comunismului după 1948. Da, dar naționalismul lui Eliade, Noica, Cioran nu devine, ci revine după 1989. Să luăm cazul particular al lui Constantin Noica. Katherine Verdery observă (în
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
alții, o va aduna, va tăia, va petici și va da lumii curioase celebrul medalion cu rînduri de portrete. Printre ele intră, ramuri din pomul vieții, liniile școlilor, curentelor, grupărilor. Despărțirile. Criteriu aproape unic de stratificare literară după război, în interbelic generațiile funcționează mai puțin. Deși născuți la un an distanță, Arghezi și Goga vor aparține, totdeauna, unor capitole diferite. Pentru Aderca, însă, cînd pune între coperți, în 1929, la Naționala-Ciornei, Mărturia unei generații (ediția a II-a), ei sînt doar
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
Congresul de la Paris (1856); pierderea sudului Basarabiei prin deciziile Congresului de la Berlin (1878), ce a urmat războiului ruso-româno-turc; unirea Basarabiei cu România (1918), tratatul de recunoaștere de către principalele Puteri Aliate a unirii Basarabiei cu Regatul României (1920), Basarabia în perioada interbelică; ocupația sovietică din 1940, în urma Pactului Molotov - Ribbentrop și campania de eliberare a Basarabiei (1940-1941); Conferința de pace de la Paris 1946-1947 și Tratatul de pace între România și Puterile Aliate și Asociate. "Tetraevanghelul Ieromonahului Spiridon" - un manuscris din vremea lui
,,Insomnie culturală'', din 25 august, la Muzeul Național de Istorie by Badea Nicoleta () [Corola-journal/Journalistic/82044_a_83369]
-
comunismului, cu totala ignorare a crimelor gulagului, observată de Revel la nivelul dezbaterilor de idei din Franța are reverberații și în România. Campania de discreditare a lui Mircea Eliade și Emil Cioran pentru, altminteri realele lor afinități cu extrema dreaptă interbelică, sunt perdeaua de fum în spatele căreia se ascund câteva generații de colaboraționiști comuniști. Mai mult, în vreme ce pentru textele scrise de Eliade într-o perioadă în care Garda de Fier nu recursese încă la acțiuni criminale se cere, pur și simplu
Confesiuni incomode by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8212_a_9537]
-
eseistului devine unul generaționist. Pentru a scoate în relief tranzitivitatea poeziei optzeciste, d-sa supune unei severe priviri șaizecismul, în speță pe barzii odinioară răsfățați ai acestei grupări, care "nu fac o nouă poezie. Ei refac legătura cu poezia noastră interbelică și epuizează o substanță care nu apucase încă să se manifeste complet". Mulți dintre ei sînt blagieni, arghezieni sau barbieni, redescoperind totodată filonul gîndirist, suprarealismul și nu în ultimul rînd expresionismul, spre a regăsi "normalitatea rostirii lirice". Simțămîntul este cel
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
Pe ei nu-i interesează realitatea, ci poezia. Ei vor să apere poezia de imixtiunile banale ale vieții, se feresc de adevărul existenței cotidiene ca dracul de tămîie și cred că dacă poezia lor poate regăsi temele marii noastre poezii interbelice totul e rezolvat". Considerațiile de acest tip asigură indirect însemnătatea generației ^80, prin care "ajungem, în sfîrșit, exclamă cu satisfacție autorul, și la momentul în care procesul de tranzitivizare a limbajului poeziei românești devine o operație concertată și, obiectiv vorbind
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
ori. L-am văzut întotdeauna cînd am parcurs colecția cotidianului bucureștean "Politica", acela care îl publica în toamna anului 1926. Prima dată se întîmpla aceasta acum aproape trei decenii, în momentul în care, preocupat fiind de anchetele literare din presa interbelică, transcriam demersurile întreprinse în ziarul respectiv și, în paralel, urmăream meticulos cele mai infime ecouri, dar și activitatea desfășurată pe multiple planuri de inițiatorul lor, redactorul paginii culturale, Petru Comarnescu. Dat fiind rolul jucat de viitorul promotor al grupării Criterion
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
ei lăudaseră, ținuseră etc., e de prisos" (Timotei Cipariu, Gramatica limbei române, 1869, în Opere, II, p. 214). Așa cum e de așteptat judecînd după gramatici, scriitorii din secolul al XIX-lea scriu fie cu desinența -ră, fie fără ea. Gramaticile interbelice (Al. Rosetti, I. Iordan ș.a.) integrează ambele forme, prin scrierea în paranteză a desinenței: luase(ră)m, luase(ră)ți, luase(ră). E normal să respectăm regulile actuale. Un sentiment al istoriei ar trebui totuși să ne împiedice să condamnăm
Conjugasem, conjugaserăm... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9683_a_11008]
-
Specificul destul de instabil al Bucureștilor, etalând - de când lumea - case mici locuite de oameni tihniți, a fost invocat încă de la începutul serii de Barbu Cioculescu. Linii de forță sau linii mediatoare erau, se pare, greu de găsit chiar și în idilicul interbelic. Că uniformizarea produsă în anii regimului comunist a fost extrem de nefastă, nu e un secret sau o revelație pentru nimeni. De-a dreptul tragic mi se pare a fi faptul că dărâmarea bisericilor sau raderea completă a unor cartiere (Evreiesc
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
Ai văzut-o? Aia grasă. Râd cu toții. - Da, aialaltă cine era, mă? - se informează altul. - O cucoană... Nu vrei mă, ăla cu lumina, să te culci cu ea?... Nepricopsitule..." Felul în care-și fac reclamă, în ochii mușteriilor bine-trăitori ai interbelicului tîrziu, cînd lipseau doar cîțiva ani pentru ca stilul lor de viață - cel puțin la scara întregii capitale -, să dispară definitiv, crîșmele unui București de cheflii hoinari, e prins și el în catalog, cu nelipsita răutate dintre paranteze: Unele localuri au
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]