1,350 matches
-
limbi, cel puțin o parte din pronumele relative sunt identice cu pronume interogative: Într-o limbă precum maghiara, pronumele relative sunt formate de la pronumele interogative cu formantul antepus "a-", dar acesta este uneori omis, pronumele relativ devenind identic cu cel interogativ: aki" „care, cine”, ami" „care, ce”, amelyik" „care”, amely" „care”, ahány" „cât”, amennyi" „cât”. Există și pronume relativ numit nul, când poate fi omis, cum este cazul în engleză: "There’s the bus I caught" „Acolo e autobusul pe care
Pronume relativ () [Corola-website/Science/316309_a_317638]
-
, numit și semn de întrebare, este un semn de punctuație folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. Se notează cu „?” și se așază după cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții și fraze care au un caracter interogativ sau care reprezintă întrebări directe, precum și după titlurile care au caracter interogativ, ca de exemplu în titlul poeziei „Ce e amorul
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
numit și semn de întrebare, este un semn de punctuație folosit în scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. Se notează cu „?” și se așază după cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții și fraze care au un caracter interogativ sau care reprezintă întrebări directe, precum și după titlurile care au caracter interogativ, ca de exemplu în titlul poeziei „Ce e amorul?”, de Mihai Eminescu. este atribuit lui Flaccus Albinus Alcuinus și a fost inventat la sfârșitul secolului al VIII-lea
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
scriere pentru a marca intonația propozițiilor sau a frazelor interogative. Se notează cu „?” și se așază după cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții și fraze care au un caracter interogativ sau care reprezintă întrebări directe, precum și după titlurile care au caracter interogativ, ca de exemplu în titlul poeziei „Ce e amorul?”, de Mihai Eminescu. este atribuit lui Flaccus Albinus Alcuinus și a fost inventat la sfârșitul secolului al VIII-lea. Pe atunci, "punctus interrogativus" era compus dintr-un punct și o formă
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
există dovezi ale folosirii notației lui "Q" deasupra "o" în manuscrisele medievale, ba chiar dimpotrivă, din manuscrisele medievale pare că semnul evoluează către un q. În unele limbi, ca spaniola, galiciana și leoneza, pe lângă semnul de întrebare normal, înaintea propozițiilor interogative se folosește un semn de întrebare inversat vertical (¿), astfel încât toate expresiile interogative se scriu între două semne de întrebare, exemplu: („Ce va fi?”). În limba franceză se pune un spațiu înaintea semnului de întrebare (de exemplu, "Que voulez-vous boire ?"). În
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
ba chiar dimpotrivă, din manuscrisele medievale pare că semnul evoluează către un q. În unele limbi, ca spaniola, galiciana și leoneza, pe lângă semnul de întrebare normal, înaintea propozițiilor interogative se folosește un semn de întrebare inversat vertical (¿), astfel încât toate expresiile interogative se scriu între două semne de întrebare, exemplu: („Ce va fi?”). În limba franceză se pune un spațiu înaintea semnului de întrebare (de exemplu, "Que voulez-vous boire ?"). În limbile greacă și slavonă bisericească în locul semnului de întrebare normal se folosește
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
de exemplu, "Que voulez-vous boire ?"). În limbile greacă și slavonă bisericească în locul semnului de întrebare normal se folosește punctul și virgula („;”) În limba armeană semnul de întrebare (՞) are forma unui cerc deschis plasat pe ultima vocală a cuvântului din propoziția interogativă. În limbile arabă și persană, în care se scrie de la dreapta la stânga, este folosit un semn de întrebare inversat orizontal „؟”. Limba ebraică se scrie de asemenea de la dreapta la stânga dar folosește un semn de întrebare normal „?”. Semnul de întrebare se
Semnul întrebării () [Corola-website/Science/316307_a_317636]
-
încercări este de a o defini prin enumerarea cuvintelor care fac parte din ea: "altul", "fiecare", "oricine" etc. Alta este prin a spune ce fel de pronume nu sunt aceste cuvinte: nici personale, nici posesive, nici demonstrative, nici relative, nici interogative. Pronumele nehotărât se mai definește și ca un „pronume care înlocuiește un substantiv dând indicații foarte vagi asupra obiectului denumit de acesta”. Problema o constituie cuvintele care nu sunt acoperite de definițiile existente. De exemplu, de fapt unele nu sunt
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
în aceeași clasă pronumele nehotărâte și cele numite generale (ex. "valamennyi" „toți, toate”), fără ca acestea din urmă să fie considerate o subclasă a primelor. În mai multe limbi există un sistem asemănător de formare a unor pronume nehotărâte din pronume interogative combinate cu anumite elemente de compunere specifice: Împreună cu pronumele nehotărâte sunt tratate și adjectivele pronominale nehotărâte, folosite ca atribut al substantivului, care pot coincide sau nu ca formă cu pronumele. În română există foarte multe pronume nehotărâte, cu diverse specializări
Pronume nehotărât () [Corola-website/Science/316315_a_317644]
-
aparte în arta secolului XX: în ciuda unei opere restrânse (circa 150 de tablouri în perioada sa cea mai fertilă, 1925-1935), tablourile sale sunt cel mai adesea chemate să ilustreze "lumea nebună" a anilor interbelici. Modelele sale se caracterizează prin priviri interogative și senzuale, buze cărnoase la femei și ascuțite la bărbați,culori puține dar vii, puse în valoare de fondurile gri sau negre. În spatele unui aspect neo-cubist care le încadrează perfect în epocă, tablourile sale respectă întrutotul rețetele magistrale de compoziție
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
particulă, "lám", provine de la verbul "lássam" „să văd”: Lám, hát mégis eljött" „Uite că a venit totuși”. În fine, există și particule modale cărora nu li se cunoaște corespondent în altă clasă. Astfel este, în diasistemul slav de centru-sud, particula interogativă "li", moștenită din limba proto-slavă. Lingvista maghiară Nóra Kugler clasifică particulele modale, pe care le numește modal-pragmatice, în două subclase. Particulele din ambele se caracterizează prin faptul că nu reprezintă realități, prin urmare, deși pot apărea în propoziții interogative, nu
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
particula interogativă "li", moștenită din limba proto-slavă. Lingvista maghiară Nóra Kugler clasifică particulele modale, pe care le numește modal-pragmatice, în două subclase. Particulele din ambele se caracterizează prin faptul că nu reprezintă realități, prin urmare, deși pot apărea în propoziții interogative, nu pot răspunde la nicio întrebare și nu pot fi negate. Una dintre categoriile de particule modal-pragmatice este cea a indicatoarelor de valori modale de bază. Acestea sunt: Această categorie de particule poate apărea numai în anumite tipuri de propoziții
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
nu pot răspunde la nicio întrebare și nu pot fi negate. Una dintre categoriile de particule modal-pragmatice este cea a indicatoarelor de valori modale de bază. Acestea sunt: Această categorie de particule poate apărea numai în anumite tipuri de propoziții: interogative (prima subcategorie), respectiv exclamative (ultimele două subcategorii). Cealaltă categorie de particule modal-pragmatice cuprinde unele numite „de nuanțare”, care indică valori modale suplimentare, uneori întrepătrunse: Astfel de particule pot fi și reacții directe la situația de comunicare. Sensul lor este identic
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
uneori întrepătrunse: Astfel de particule pot fi și reacții directe la situația de comunicare. Sensul lor este identic cu funcția pragmatică, depinzând de situație: Particulele de nuanțare se pot găsi în toate tipurile de propoziții, dar cel mai frecvent în interogative, exclamative și volitive, putându-se referi la toată propoziția sau numai la un element al ei. Uneori într-o propoziție sunt folosite două sau chiar trei particule modale: În unele gramatici sunt incluse printre particulele modale și elemente pe care
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
acțiune, o întâmplare sau o stare prezentată de vorbitor ca un fapt realizat în trecut, care se realizează în momentul vorbirii sau care se va realiza în viitor, dacă apare într-o propoziție enunțiativă. Dacă este folosit într-o propoziție interogativă, exprimă un fapt a cărui realizare rămâne de verificat. Verbul la indicativ poate fi și negat. Exemplu cu verb la indicativ: "Cântă într-un cor". Conjunctivul exprimă în general o acțiune virtuală, adică realizabilă sau posibilă. Astfel, poate fi vorba
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]
-
acțiune, o întâmplare sau o stare prezentată de vorbitor ca un fapt realizat în trecut, care se realizează în momentul vorbirii sau care se va realiza în viitor, dacă apare într-o propoziție enunțiativă. Dacă este folosit într-o propoziție interogativă, exprimă un fapt a cărui realizare rămâne de verificat. Verbul la indicativ poate fi și negat. ul poate fi definit și negativ, ca modul care în general nu exprimă o acțiune dorită, poruncită, eventuală sau ipotetică. Acest mod se găsește
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
o formă, mai puțin folosită: "oi, ăi, o, om, ăți, or". Verbul la modul indicativ poate fi predicatul multor tipuri de propoziții. Considerându-se propozițiile în sine, indicativul se poate găsi cu valoarea sa specifică în propozițiile reale enunțiative sau interogative, exclamative sau neexclamative, pozitive sau negative: "Vin", "Vii?", "Nu vin", "Nu vii?", "Nu vin!" În mod nespecific, luând valoarea altor moduri, indicativul poate fi predicat în propoziții enunțiative potențiale ("Mai bine plecam atunci" = "Mai bine aș fi plecat atunci") și
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]
-
Verb și Subiect (He, she, it) + Verb(s/es) pentru persoana a treia singular. La negativ, se adăuga formă do not sau don't în fața verbului și does not sau doesn't la persoana a treia singular. La forma de interogativ, "present simple" se formează după modelul Do + Subiect + Verb? și Does + he/she/it + Verb? pentru persoana a treia. Folosire~~ De obicei, "present simple" este folosit pentru a exprima: 1. Acțiuni generale care au loc într-un interval de timp
Prezentul simplu în limba engleză () [Corola-website/Science/324281_a_325610]
-
a ocupat de toate ramurile tradiționale ale astrologiei și, dacă excludem "Brihat Samhita" în care tratează mai multe discipline științifice ale timpului său, a compus opt lucrări asupra divinației, două dintre acestea fiind astăzi pierdute. Astfel, a scris despre astrologia interogativă și militară în lucrările "Brihatyatra", "Yogayatra" și "Tikanikayatra", despre astrologia mariajului în "Vivahapatala", din nou despre astrologia interogativă în "Daivajna Vallabha" și a redactat asupra astrologiei natale două lucrări majore: "Brihat Jataka" (Marele tratat de astrologie natală) și "Laghu Jataka
Varāhamihira () [Corola-website/Science/326386_a_327715]
-
discipline științifice ale timpului său, a compus opt lucrări asupra divinației, două dintre acestea fiind astăzi pierdute. Astfel, a scris despre astrologia interogativă și militară în lucrările "Brihatyatra", "Yogayatra" și "Tikanikayatra", despre astrologia mariajului în "Vivahapatala", din nou despre astrologia interogativă în "Daivajna Vallabha" și a redactat asupra astrologiei natale două lucrări majore: "Brihat Jataka" (Marele tratat de astrologie natală) și "Laghu Jataka" (Micul tratat de astrologie natală).
Varāhamihira () [Corola-website/Science/326386_a_327715]
-
se folosea shall) Formă negativă I won’ț be sleeping* (will not) you will not be sleeping. he/she/it won’ț be sleeping. we won’ț be sleeping.* you won’ț be sleeping. they won’ț be sleeping. Formă interogativa
Viitorul continuu în limba engleză () [Corola-website/Science/327598_a_328927]
-
încurajează. Caricaturile reduc natura politică a unei țări într-o singură individualitate, susține Iraq sau Statele Unite ale Americii: Saddam Hussein, Bush sau într-o femeie care simbolizează acea țară. Tot la acea vreme, imaginea grafică acorda o dimensiune speculativă și interogativa. În contrast cu aceasta, televiziunea descurajează meditarea asupra unor probleme complexe de context, istorie, gen, cultura și relații internaționale Caricaturiștii arabi acționează în cadrul regimurilor de cenzură și stabilesc controlul. Caricaturizarea regelui,a conducătorilor politici sau a miniștrilor este adesea pedepsită cu închisoare
Caricaturile politice arabe () [Corola-website/Science/329444_a_330773]
-
în general așa va rămâne și în franceza standard actuală. Încă se mai folosește pronumele demonstrativ neutru "ce" în propoziție incidentă, în construcții care în secolul următor vor fi proscrise: "ce m’a-t-il dit" „mi-a zis el”. În ceea ce privește pronumele interogative, în acest secol impun lingviștii folosirea lui "qui ?" „cine?” ca substitut numai pentru nume de persoane. "Quel ?" „care?” poate fi încă folosit nu numai ca adjectiv, ci și ca pronume, în loc de "lequel": "Quel des trois [...] faut-il que je préfère ?" „Pe
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
Acest articol prezintă succint determinanții abstracți (articolul hotărât, articolul nehotărât, articolul partitiv, numeralul că determinant și adjectivele pronominale), precum și părțile de vorbire nominale ale limbii franceze: substantivul, adjectivul calificativ, numeralul nedeterminant și pronumele (personal, posesiv, demonstrativ, interogativ, relativ și nehotărât). Că în limbile romanice în general, majoritatea cuvintelor din aceste categorii gramaticale se caracterizează prin gen gramatical (masculin și feminin), precum și prin număr (singular și plural), deși aceste trăsături nu sunt totdeauna reprezentate de forma sonoră a
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
folosite aproape exclusiv că determinanți abstracți: articolele hotărât, nehotărât și partitiv, precum și adjectivele pronominale posesiv și demonstrativ. În afara acestora mai sunt și cuvinte care funcționează uneori că determinanți abstracți, alteori că pronume sau că substantive. Astfel sunt numeralele, adjectivul/pronume interogativ și adjectivele/pronume nehotărâte. În această secțiune se tratează cuvintele folosite numai că determinanți abstracți, iar celelalte sunt tratate în secțiunile dedicate ultimelor trei categorii. În franceză numai unul dintre determinanții hotărât, nehotărât, partitiv, posesiv sau demonstrativ poate fi folosit
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]