3,605 matches
-
rotunde cu pickhammerul, sperând să se dărâme și casa era cu buline, nedărâmată, iar omul Înnebunise de draci. Și, În timp ce se lucra la case, ei stăteau la cârciumă, cu apă până la glezne și beau, răcnind și mustind de draci și invidie”. În timpul emisiunii - se transmitea În direct - o femeie mai vârstnică, care avea doi copii În străinătate, un băiat În America, despre care spunea că-i trimisese bani, a luat microfonul și a Început să urle În transă: „thanks America! I
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
m-am Întâlnit cu societatea românească de acum mai bine de o jumătate de veac, o lume În care se trăia Într-o frică permanentă, În suspiciune, nesiguranță, compromisuri și cedări, un context psihosocial În care caracterele trăiau În vecinătatea invidiei și delațiunii. O lume schizoidă, care nu putea naște decât ceea ce a produs epoca: o personalitate modală fracturată, un tip de om care Încerca să se articuleze la noul context, care a Învățat știința și arta disimulării, a comportamentului dublu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
satului ca Întreg, la relațiile interpersonale care macină din interior, dezvăluie frământările, speranțele, fricile și disperările, disputele pe care le stârnesc amintirea și faptele de atunci. Pe cei de astăzi mitul nu-i prea atinge, Elisabeta Rizea e privită cu invidie - aceasta a fost impresia mea când am citit cartea, atunci când a apărut. Satul a uitat contextul, poporul român e invincibil când e vorba de uitare, cu asta am rămas eu. Recentul volum, Prin perdea (Polirom, 2009), nu e o carte
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
seama despre universul Închis, Înăbușitor, acaparator, dureros. Un coleg, acum departe, peste ocean, profesorul Cătălin Mamali, Îmi scrie: „Mă bucur de premiul unei valori literare de excepție și a unei conștiințe morale puternice: Herta Müller. Mai există unii amețiți de invidie care pun tot felul de pseudoîntrebări despre autoarea al cărei har se simte În largul lui și În germană și În română. Câți autori se pot mișca cu aceeași strălucire În două limbi? Poetica ei este În același timp și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
fie neapărat printre premianți. Exagerările în acest sens pot duce la sentimente negative de concurență față de colegii consideraț i rivali. Mai bine este să stimulăm o întrecere de sine, dorința de a obține rezultate din ce în ce mai bune, fără a privi cu invidie la performanțele altora. În domeniul motivației intrinseci găsim: a) Curiozitatea, dorința de a afla mai multe are la bază un impuls nativ și este prezentă, mai ales, în primii ani de școală. Menținerea ei trează este în funcție de măiestria educatorului și
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
În același context, structurarea personalității psihopatice este considerată ca tributară dominanței principiului plăcerii (după Friedlander, 1945Ă sau principiului puterii, al succesului, al omnipotenței (conform lui Eissler, 1949Ă. Acestea favorizează developarea, la vârsta tinereții, a neîncrederii și egosimului, a superficialității și invidiei, a tendinței de a trăi emoții intense și de a obține câștiguri facile (Fromm, 1942; Horney, 1939Ă. Psihologia eului va continua să influențeze descrierea și sistematizarea tulburărilor personalității, îndeosebi pe terenul conduitelor iraționale și imprevizibile. Personalitățile narcisiste, de tip borderline
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acele profesii care îi cultivă dominantele structurale, iar comportamentul este constant hiperpragmatic, cu intoleranță la critică. Narcisicul mimează aderența la normele și valorile comunitare, având o moralitate conjuncturală, iar plictiseala și detașarea de cei din jur, întreținute de sentimentele de invidie și ostilitate, îl caracterizează și în situațiile cele mai favorabile. Tendințele de a simpatiza, de a se apropia de persoane importante sau de a agresa și domina în mod selectiv persoanele considerate lipsite de valoare sunt expresia trăsăturilor dezavantajante: nesiguranța
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
nesiguranța și lașitatea. Sunt descrise două stiluri narcisice: unul hipervigil și cu tenacitate scăzută, ca expresie a unui eu fragil și empatic, respectiv unul dominator și tenace, corespunzător unui eu bine structurat, care nu este vulnerabil decât la manifestări de invidie și sfidare (Gabbard, 1983Ă. În ICD-10, tulburarea de personalitate narcisică nu are corespondent. Principalele repere etiopatogenetice le regăsim în teoria psihanalitică (Freud, 1914Ă. Pornind de la cele două subtipuri structurale narcisice - pasiv-astenic, respectiv activ-hiperstenic, descrise de Millon și Davis (1998Ă -, ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să adere la regulile și metodele stabilitate de elă. Negativist (Pasiv-Agresivă Contradictoriu (de exemplu, își asumă roluri opuse și schimbătoare în relațiile sociale; este în mod particular dependent, contrazice frecvent, este asertiv și de o independență agresivă; manifestă pică și invidie față de cei mai norocoși; acționează opozându-se manifest sau treptat obstructiv sau intolerant față de ceilalți, exprimând atitudini fie negative, fie incompatibileă. Auto-defetist (Masochistă Deferențial (de exemplu, se distanțează de cei care îl susțin constant, relaționând cu cei care îi cer să
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
acordarea de finanțare. Trebuie aflate metode eficiente de mobilizare, interesul comun care poate reuni interesele speciale, împărțind riscurile. Într-o comunitate rurală în care toată lumea se cunoaște, asumarea riscurilor poate duce la pierderea prestigiului în caz de eșec, și la invidie în caz de succes... Se poate începe cu apelul la simțul responsabilității al proprietarilor cu terenuri lăsate în paragină, cu clădiri degradate etc. Concertarea nu înseamnă ca toți să fie întrutotul de accord, ci crearea și consolidarea unei culturi locale
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
trăi mai prost decît vecinul tău" care desemnează în societățile occidentale faptul că indivizii ar trebui să-și exploateze propriul potențial într-o societate competitivă, prin respectarea unor reguli sociale clare, legitime și acceptate combină în Rusia ostilitatea, resentimentul și invidia față de cei care au mai mult. Această reacție poate fi considerată o atitudine negativă angajantă, pe care mulți cetățeni o au față de cei mai bogați, cunoscuți sub numele de "noii ruși", dar care nu se exteriorizează într-o revoltă publică
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
căpitanului, mă desfăt cu Inelul Marghioliței. Apoi vine timpul să scriu. Oh, Doamne, „treacă de la Mine paharul acesta!” Mă cuprinde ca întotdeauna aceeași neputință în fața colii albe (acum a monitorului alb al computerului). Mă sucesc, mă-nvârtesc, câr-mâr... Mă apucă invidia: cum dracu’ fac unii texte cum fată s ervitoar ele în șanț? Colac peste pupăză îmi pică și niște neamuri și o fac em lată. Mă trezesc luni dimineața, când se îngână ziua cu noaptea, având capul ca o baniță
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
printr-o putere covârșitoare, recurge fie la artificiile formale ale tuturor lozincilor abracadabrante ce bântuie arta, fie la pornografie, fericit că a provocat o celebritate de scandal sau a cucerit astfel grația gustului vulgar. În artă, mai mult ca oriunde, invidia, orgoliul și setea de glorie inventează cele mai mizerabile mijloace de exhibiție pentru a cuceri atenția publică. Și nu e metodă mai practicată pentru a o cuceri decât tocmai simularea disprețului față de vulg și izolarea ostentativă în turnul de ivoriu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de activitate bine organizată: munca școlară. Dar mediul școlar nu este scutit de unele influențe psihopedagogice negative care pot deforma conduita elevilor. Sunt ilustrative în această privință relațiile nejuste care se stabilesc uneori între elevii aceleiași clase sau licee (porecle, invidii, bătăi etc.), precum și unele greșeli pe care le pot comite cadrele didactice în raporturile cu elevii(de la micile neatenții și plictiseli în timpul lecției și până la comiterea de nedreptăți, adresarea de epitete necorespunzătoare, admonestări eronate etc.). Copiii caracteriali din școli sau
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
F. Ștefănescu-Goangă și Al. Roșca apud V.Preda Profilaxia delincvenței și reintegrarea socială, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981 footnote> Stăpânirea de sine este o latură caracteristică esențială a personalității morale. Impulsivitatea, precum și brutalitatea și violența, mania necontrolată, ura și invidia dar și toate manifestările care mărturisesc lipsa manierelor, a rafinamentului produc daune și suferințe, atmosferă incomodă ori jenantă. Manifestările puternic condamnabile ale nestăpânirii de sine sunt pornirile individualiste, abuzurile și violențele, tot ceea ce în popor se blamează.Cauzele originare ale
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
relațiilor. Oricât ne-am zbate (la un moment dat și într-o anumită conjunctură) pentru clădirea/zidirea unei idei, nu putem substitui această zbatere zbaterii ideii înseși de a se zidi. Există o zbatere provocată (pentru că orgoliul, complexul de superioritate, invidia ne împing la această provocare) și o zbatere intrinsecă (ideii înseși de a se zidi, de a prinde viață, de a fi). De cele mai multe ori, cei care-și provoacă zbaterile zidirii ideii pretind că ele sunt intrinsece (genezei și înfloririi
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
de a prinde viață, de a fi). De cele mai multe ori, cei care-și provoacă zbaterile zidirii ideii pretind că ele sunt intrinsece (genezei și înfloririi acesteia). Așa își pot ei întreține (mai departe) - neafectate - orgoliul, complexul de superioritate, își justifică invidia. Iar, de cele mai multe ori, protejându-se astfel, nu vor reuși să descopere această dezolantă și (auto) mincinoasă substituție. Poate de aceea, între altele, sunt puțini cei care trec prin zbaterile intrinsece (ale ideii de a se zămisli și de a
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
urmă, că viața înseamnă iubire, atunci n-am înțeles decât foarte puțin din ea. În general, frica (ne) complică viața! Dacă tot răul spre bine, înseamnă că și tot binele spre rău? Cei mai mulți și pentru mult timp, trăim gâtuiți de invidie. Lumea funcționează cu impostori, ariviști, îngâmfați, trufași pentru că impostorii, ariviștii, îngâmfații și trufașii fac lumea. Ce păcat că pe lumea asta nu putem citi după pofta inimii! Cred că învățământul/educația nu se (poate) face cu oameni îngâmfați... În cunoaștere
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
de rușinea de sine, de îndrăzneală sau de timiditate... A fost întotdeauna greu să ne recunoaștem - la un moment dat - propriile neputinți? Permanenta preocupare pentru adaptarea la schimbările externe nu ne permite să trăim în profunzime. Trăirile negative - egoismul, ura, invidia, gelozia - sunt (doar) niște poveri. Când îl evaluăm, omul nu se mai mișcă liber. Caută să se miște conform criteriilor. Experiența de viață este nu pentru a da lecții altora, ci pentru a-i înțelege. Numai acolo unde este motivație
[Corola-publishinghouse/Science/84934_a_85719]
-
însă aceiași interlocutori nu concep apoi ca banii să primeze asupra legăturilor genealogice (43). Ceilalți trei itemi (11, 12, 20) dau, în general, măsura „individualității” locale, ca opțiune ce contrastează cu subordonarea față de rețelele rubedeniilor locale. Dacă opinia după care invidia este mai frecventă decât întrajutorarea rudelor nu are totuși o susținere numeroasă (11), foarte mulți dintre cei intervievați (inclusiv cei sub 40 de ani) consideră că nu atât „vița” sau renumele neamului contează, cât „faptele”, conduita personală (12). În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
genere, de activism și civism etnic. P. este și autorul unei exegeze critice, Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian (1942). Foarte înzestrat, dispărut în plină tinerețe, poetul e comparat aici cu miticul cântăreț Linos, ucis în zorii vieții, din invidie, de zeul Apollo. SCRIERI: Plecarea spre legendă, Mediaș, 1936; Literatura ardeleană de azi, Mediaș, 1939; Poetul Ion Moldoveanu și destinul său linosian, Sibiu, 1942; Mâhniri lângă leagăn, îngr. și pref. V. Fanache, București, 1972. Repere bibliografice: V. Copilu-Cheatră, Oameni: George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288908_a_290237]
-
oportunist și lipsit de scrupule"285, ceea ce și explică antipatia ereticilor față de el. Descoperindu-i asemenea defecte, Ioan Botezătorul și-a schimbat atitudinea față de Iisus, încredințându-i lui Simon Magul misiunea de a-i fi succesor, ceea ce i-a atras invidia și ura, încât facțiunea lui Iisus din Galileea, în frunte cu Iosif din Arimateea, a pus la cale uciderea Botezătorului prin intrigile Salomeei, care era ucenică a lui Hristos. Posibil ca lucrurile să se fi petrecut fără știrea lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ea păstrează amintirea că nu i-a fost înțeleasă tristețea. A început să-și disprețuiască jucăriile și jocurile de fetiță, interesându-se de jucăriile fratelui și a devenit, puțin câte puțin, „un băiat ratat” spune ea, dezvoltând un sentiment de invidie în legătură cu fratele său. Între 6 și 13 ani aproximativ ea nu se va juca decât cu băieții și va avea conflicte frecvente cu mama sa care ar fi dorit-o mai feminină, mai ales la începutul adolescenței; - în strânsă legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dar nu trebuie uitat că și disperarea famelică tot în indiferență culminează. În ochii nomazilor, domnia și ușurința de a fi mergeau mână în mână, ceea ce le trezea sentimente contrarii - dispreț pentru slăbiciunea la care domnii erau condamnați, dar și invidie pentru felul optim cum se poziționau de obicei în raport cu situația, ce evolua cel mai ades în favoarea lor. Numai o indiferență bântuită de zvârcoliri palia anemic sfâșierea dintre cele două trăiri. Oricâtă solicitudine ar fi arătat aducătorii săi, ajutorul comunitar rămânea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
în absența intervențiilor exterioare era praf în ochi - veridic, dar superficial - aruncat hoțește de chiar devenirea lor spre a opera netulburată dincolo de el; în miezul oricărei aparente "stări" lucra finissim o mână de maestru, responsabilă de un trafic ce trezea invidia nedemnului său ucenic. Îl speria cât era ea de liberă: i-ar fi putut lua nu numai mințile, dar chiar și posibilitatea de a-și da seama de asta. Nu reușea defel să priceapă unde se aduna grosul strălucirii dosite
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]