1,453 matches
-
Îmi puteți da un bilet până la stația următoare? CASIERUL: Până la stația următoare? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da. CASIERUL: Stația următoare e foarte lungă, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu-i nimic... CASIERUL: E mult prea lungă pentru noi, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Iritat.): Și ce? Și ce? CASIERUL: Nimic. Eu nu vreau decât să vă previn. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: N-am nevoie! CASIERUL: Și apoi... biletele... sunt foarte scumpe... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Fericit.): Plătesc! CASIERUL: Nu știu dacă pot fi plătite, domnule... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
părea să se grăbească -, numărul bagajelor se Împuțina văzând cu ochii, dar nici urmă de frumoasele mele geamantane. Valiza roșie fusese și ea Între timp ridicată. Am mai stat o tură, ca să am până la capăt sentimentul datoriei Împlinite, după care, iritat, am mers la un ghișeu să reclam incidentul. Funcționara m-a asigurat, zâmbind profesional, că se rezolvă imediat. Peste câteva minute, fizionomia ei exprima o dezolare la fel de profesională: geamantanele mele nu au ajuns la Paris, verificase prin stație la magazia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cel mai relativ dintre lucrurile eterne... - Acesta este un aforism? m-am interesat cu o Îndrăzneală vecină cu impertinența. - Nu, acesta este un enunț - relativ și el, firește. O să vă convingeți curând... De ce anume să mă conving?, m-am Întrebat, iritat, când am revenit În cameră. Tipul insinua În chip evident ceva, era Însă mult prea subtil pentru starea mea de agregare interioară ca să mă prind ce anume. Și, oricum, nu considerațiile lui constipate despre relativitatea timpului reprezentau cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
creștină tradițională. Admirabilă imagine, dar și realistă În context istoric? De discutat... Mă Întreb uneori dacă nu cumva, În judecarea faptelor lui Alexandru, spiritul nostru critic nu ne joacă feste. În fața unei opere ce frizează supranaturalul, ne simțim copleșiți și iritați, iar raționalismul excesiv din noi se revoltă și refuză să admită că ea ar fi fost posibilă. Iar atunci când o admitem, totuși, o facem sărind În cealaltă exremă, respectiv, cerându-i eroului să se comporte și să acționeze conform viziunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la limită, Centrul ar putea chiar să-i distrugă pe Ceilalți, livrându-le informații false și tendențioase? - Nu cred că e cazul să reluăm această problemă care am impresia că Îl cam obsedează pe domnul Zoran, a replicat cu voce iritată Eveline Fontaine. Am mai discutat și altă dată, ce rost are...? Distrugerea Lor ar Însemna implicit și distrugerea noastră! - Poate da, poate nu, a insistat Zoran. Depinde În ce punct al evoluției Lor ne aflăm și care este decalajul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mic politica mondială, că va manevra cum dorește guverne, organizații, blocuri militare și tot restul, că va trasa coordonatele lumii și va decide asupra vieții a șase miliarde de oameni?! Nici așa să n-o luăm, am mormăit mai mult iritat decât convins, banii nu sunt chiar totul, mai există legi, principii, criterii morale, În fine... Dacă soarta omenirii s-ar fi redus la bani și numai la bani, de mult se alegea praful. - I-auzi! Dar știi de ce? Fiindcă nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
răspunderea pentru existența lui. Strategie infantilă, de acord, dar numai dacă o privești din afară sau cu detașarea pe care o Împrumută trecerea timpului. Eveline nu părea deloc dispusă să bage În seamă tribulațiile mele interioare. Era, pur și simplu, iritată că trebuie să enunțe explicit ceva ce ținea de evidența cea mai elementară. - Zoran vrea să fie stăpânul lumii, asta-i tot, a spus ea cu dispreț câtuși de puțin mascat. Controlul istoriei, manevrarea evenimentelor - vorbe, vorbe, vorbe. Insul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să mi-o Împrumute pe-a ei, iar să apelez la altcineva fără să trezesc suspiciuni era destul de improbabil. Și, de fapt, cui ar fi trebuit să mă adresez: lui Roger, unui bodyguard, doctorului Wagner, Soniei Anderson? Să fim serioși... Iritat că un gest atât de temerar risca să fie compromis dintr-un motiv complet idiot, mi-am aprins cu mișcări mecanice o țigară: refugiul tuturor fumătorilor când sunt În Încurcătură și caută o ieșire. Inhalarea norișorilor de tabac nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Între altele, putea să Însemne că, În sinea ei, păstra speranța că totuși nu m-a dus mintea să deduc ce era de dedus, iar asta Îmi părea o insultă de neiertat la adresa inteligenței mele. Am admirat Încă o dată - destul de iritat, Între noi fie vorba - teribila stăpânire de sine a acestei Eveline Fontaine, indiferent ce era În realitate: un psiholog redutabil sau un agent Interpol bine antrenat. Nimic din figura ori din comportamentul ei nu trăda nici cea mai ușoară neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mi-o Împinsese provocator și demonstrativ În față. - În primul rând, nu mă refeream la mine, ci la tine când am spus ce-am spus. În al doilea rând, nu Înțeleg ce ai Împotriva mea și de ce ești așa de iritată și de pornită pe scandal. - Sunt pornită Împotriva lumii Întregi, dacă vrei să știi. I-aș face felul ca mușețelul de i-ar sări toate piulițele! M-am abținut cu greu să nu pufnesc În râs. Nu era prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ridicase ținând în mână poșeta deschisă din care ieșea capul lui Mirciulică. ― Ei și? ― Aș vrea, declară senină, să mă duc acasă. A fost o zi obositoare, cred că sînteți de acord cu mine. M-am gândit... Scarlat o întrerupse iritat. ― La ce v-ați gîndit? ― De vreme ce domnul șofer este aici, iar mașina se află în strada, alături, m-ar putea conduce pe mine până acasă. După aceea s-ar întoarce... Ionescu izbucni în râs. ― Și asta-i întreagă! Ce casă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un Fragonard mic. Dascălu behăia: ― Ai văzut că i-am venit de hac? Să știi că fotografia a fost destul de bună. Mi-au dat nițel de furcă dinții de jos. O declanșare simultană pe două sisteme care... Inginerul îi întrerupse iritat: ― Degeaba îmi explici că tot nu înțeleg. Chestia e ce facem acum? ― Păi ce să facem?! Strângem pozele de pe pereți și o întindem. Ce credeai? ― Uite, băiete, cum stă treaba! Tot circul ăsta a fost inventat pentru două tablouri. Un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu ajunge să citească atâtea cărți. Am văzut odată o statistică. Cei mai deștepți nu sar peste 8-10 mii. ― Dacă ar avea ceva despre fluturi m-ar interesa. Apucă la întîmplare un volum și-l deschise. Raul Ionescu îl măsură iritat. ― Sper că nu te apuci acum să răsfoiești toată biblioteca! N-are nimic despre fluturi. ― De unde știi? ― Armeanul era astrolog, inventă inginerul. Citea în stele și ghicea în palmă... N-avea treabă cu insectele. ― Fluturele nu-i insectă! ― Elicopter sau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spre doamna Miga și buzele îi zvâcniră a plâns. O chemă încet, cu un glas pe care nu i-l auzise nimeni, niciodată: ― Florence... * ― Încă zece pași, calculă maiorul. Azimioară trase piedica pistolului și întinse brațul. * ― Florence! Bătrâna își ridică iritată privirea. Colțul gurii tremura. ― Ce vrei? Profesorul surâse fluturîndu-și pleoapele. ― Adio, draga mea... Cu o mișcare neașteptată sări peste Scarlat lovindu-i mâna beteagă. Căruntul se prăbuși ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a mai venit? Înseamnă că a găsit altceva împotriva ta. Ce poate fi acest alt-ce-va?" Își șterse lacrimile cu o batistă mică, evitând privirea maiorului. Cristescu se simți brusc obosit. Dintr-o dată jocul nu-i mai făcea plăcere, se simțea iritat, iritat împotriva lui însuși. Știa cine-i Melania, avea impresia că poate să străvadă până în cele mai ascunse pliuri ale sufletului ei și totuși încerca o ciudată părere de rău. Parcă ar fi sfâșiat cu degete grosolane o țesătură scumpă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o hartă udă își lățea contururile. Un firicel de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre mijlocul odăii. ― Inundație! țipă bătând cu pumnii în prima ușă. Ne inundă! Popa deschise prudent rostogolindu-și ochii mici. Părea că adulmecă. ― Ce-i? mârâi iritat, hotărîndu-se în sfârșit să iasă. Prin ușa întredeschisă se vedea patul neatins. ― Ne inundă! repetă Valerica Scurtu. Se repezi apoi la scrin încercînd inutil să-l împingă. ― Ce s-a întîmplat? se interesă Panaitescu. Omul se mișca ușor. Nu-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
drageuri mici de ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă iritat sculptorul. Nemâncați, nedormiți, plus pleașca asta cu înmormîntarea lui Panaitescu. Popa își suflă nasul. ― Eu n-am să merg. Sânt răcit. În capelă e frig, trebuie să stai cu capul gol. ― Ești deștept, papa, dar nu ține! Ori mergem toți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de idee: Uite, să jucăm tabinet! ― De ce nu "Lapte gros"? E un joc de societate... ― Cretin! ― Totul c să treacă noaptea. Ziua e altfel. Depinde numai de noi... ― De unul din noi! Dacă e cuminte... Grigore Popa dădu din mână iritat: ― Lasă-mă să vorbesc! Sculptorul îi privea fix. Se calmase, dar umerii încă îi tremurau. ― Ce presimțire mai ai? ― Hm, poate că nu-i presimțire. Ceva ciudat, oricum... Melania Lupu strânse din pleoape și-și duse ostentativ mâinile mici la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
auditive și vizualizabile disponibile, fie subordonate, fie concurente, trebuiau să convingă populația capitalei că, din nenorocire, era din nou oarbă. Când, după câteva zile, ploaia se opri și cerul se înveșmântă din nou în albastru, numai încăpățânata și, în sfârșit, iritata insistență a președintelui republicii pe lângă șeful său de guvern reuși să facă să fie adusă la îndeplinire amânata primă parte a planului, Dragul meu prim-ministru, spuse președintele, luați aminte bine că n-am renunțat și nici nu mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ar fi să ne imaginăm, pe deasupra, că sunt ingenioși, atât de excepțional de ingenioși încât să le poată veni ideea că, dacă ei au ajuns să fie obiectul atenției poliției, însemna că și acei prieteni erau, În afară de asta, se gândea iritat comisarul, e clar, e evident că acestea nu sunt singurele relații pe care le au și, așa fiind, pe câți prieteni ar trebui să sune fiecare dintre ei, pe câți, pe câți. Nu se mai limita să gândească în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
comisarul îl întrerupse, Ce am spus sau n-am spus nu interesează acum, Iar mâine venim toți trei, Inspectore, întrebarea e impertinentă, deciziile mele sunt luate întotdeauna la locul potrivit și la momentul potrivit, veți afla la timpul cuvenit, răspunse iritat comisarul. Se întoarse către soția medicului și spuse, Mâine, așa cum ați cerut, nu voi pierde timpul cu ocolișuri, voi merge direct la subiect, iar ceea ce am să vă întreb nu trebuie să vă pară mai extraordinar decât îmi pare mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
devenit chiar stresantă... toată chestia asta... să fii căsătorită, adică. Păi, știu că mâine ne Întâlnim noi cu el. —Noi? —Sophia a aranjat Întâlnirea. Sophia. Tipa cu picioare lungi care era Harajuku-bară-aproape-regina-Franței. —De ce a „aranjat-o“ Sophia? am Întrebat, ușor iritată. — Mergem cu toții la un restaurant din rue Oberkampf. Cred că ea a făcut rost de masă. Luni a fost o zi proastă. Hunter tot nu a sunat, eu nu am putut să dau de el și, picătura care a umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
am Întrebat-o. — Ia cina cu Pierre, zise. O vor lua și pe Sophia D’Arlan și o să vină mai târziu... Dar eu n-am invitat-o pe Sophia D’Arlan aici În seara asta, am Întrerupt-o, un pic iritată. —Pierre nu merge nicăieri fără Sophia. —Dar Sophia nu mai e cu Pierre... mă luă gura pe dinainte. Exact În momentul acela am văzut-o pe Marci strecurându-se prin mulțime În celălalt capăt al camerei. Părea Îmbujorată și plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Se duse Întins pe urmele ei. —Fetelor! Este aici! zise Salome, pe neașteptate. Dădu din cap discret către un separeu din cealaltă parte a Încăperii În care se vedeau siluetele lui Sophia D’Arlan și Giles. Stau de... vorbă. Părea iritată. Este revoltător. A flirta pe marginea unui mormânt este de neiertat. —Sophia are paiete pe șifonul ăla? Întrebă Marci cu un ușor dispreț. Își Întinse gâtul să-i vadă mai bine vestimentația. — Asta este o femeie interesată numaide perpetuarea mitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
îl urmăresc cum o linge pe Lucy pe față, rămân aproape de Tom, pentru eventualitatea în care voi fi chemat să-i spun câteva cuvinte Pamelei. Nu sunt, dar ascult jumătatea de conversație care îi aparține lui Tom, surprins de reacția iritată a surorii lui vitrege față de vestea că sosirea noastră la Burlington se va face cu întârziere. Ca și cum faptul că s-a stricat mașina e din vina noastră. Ca și cum nu ar avea loc tot timpul întâmplări neașteptate. Dar Pamela tocmai și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]