9,120 matches
-
Fără a cădea în capcana sentimentalismului ca un englez bine educat - scenariul este semnat Ronald Harwood -, britanicul Mike încearcă să trateze povestea în manieră victoriană, unde prejudecățile și educația acționează frenatoriu și orice pasiune trebuie să-și găsească respectabilitatea. Este ironie și în romanul márquezian, dar cînd de subtil filtrată printr-o tandrețe desuetă, ori filmul pare să ofere explicații acolo unde ar trebui să avem doar intuiții. Pe deasupra, regizorul a avut ideea neinspirată de a recupera culoarea locală și prin intermediul
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului. Textele Desperado care par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy. Nice Work (David Lodge) e salvat de ironie. The Fifth Child (Doris Lessing) oscilează între nevoia de afecțiune și cea de mit. The Magus (John Fowles) amețește lectorul și nu izbutește să-l lămurească. Lanark (Alasdair Gray) e un coșmar seducător (distopie). Julian Barnes își îndulcește uscăciunea afectivă
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Lectura, concentrată - cum e și firesc - asupra prezentului, care nu duce nicăieri, e insuficientă. Relectura nu e o repetiție a primei lecturi, ci adevăratul început al textului în mintea lectorului. Starea de spririt a romanului Desperado e un amestec între: ironie (prezentul), lirism (trecutul) și dorința de a amâna distopia (viitor). Implicarea afectivă a lectorului nu se produce, prin urmare, nici în prezent, nici în viitor, ci în trecut. Prezentul e alb, neutru. Oare aici se gândea Virginia Woolf că va
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
sfârșește numai o dată, ci sistematic, prin câte o prăbușire a decorurilor la fiecare lentă coborâre a cortinei. Primele patru secțiuni sunt digerabile și chiar - după gust - remarcabile. E drept că naratorii se schimbă cam des și că subsolurile mustesc de ironii la adresa lui Gerard Genette, e drept că mâna care scrie capitolul secund aparține unui autoproclamat Narator Omniscient Anonim (prescurtat jucăuș NOA), însă umorul alert amortizează la timp fiecare asemenea eventual șoc. Tânărul asistent universitar Tristan Paul e torturat de eternele seminare
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
de importanți, pe atât de necunoscuți, ca Luca Stroici, Eustatie Logofătul, Hieronymus Megisser, Neacșu din Câmpulung, șeful statului își dorește mai mult ca orice să participe, alături de Tristan, la o conferință centrată - în pas cu moda - pe valorie culturale europene. Ironie vag protocronică? Se poate. Contaminare din zona fotbalului, atât de populară între președinți? E la fel de plauzibil. Numai că din acest punct al poveștii, totul se rupe. Intervine un vis haotic - conceput cam în felul animațiilor muzicale - din care Tristan se
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
scriitorul a continuat să servească serviciile secrete din Germania. La zi cu tot ce se întâmplă în spațiul literaturii, Cornel Ungureanu nu omite să comenteze și manifestele literarare postate pe internet (Boierismul este unul dintre ele). Scrisă cu jovialitate și ironie, Istoria secretă a literaturii române este o carte de învățătură care își captivează cititorii de la prima pagină. Comparațiile cu actualitatea imediată (fostul ministru al educației Hârdău este pomenit, ironic, în contextul Școlii Ardelene, despre Neagu Djuvara se spune că se
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
tovarăș de la ASCR, ci - intrînd șovăielnic, într-o misiune pentru care nu era pregătit - decanul nostru de an: Liviu Petrescu. Nu mai știu ce ne-a spus, știu doar că ne-a vorbit cu voce caldă, fără urmă din marca ironiei sale, că era mai speriat decît noi de ce-ar putea să iasă și c-a reușit să ne readucă între oale și farfurii. Da, nu se găsea mai nimic, dar noi eram tineri, speriați și, în același timp, nepăsători
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
este o alienare a imposturii. Critica însăși e mama mea după ce m-a născut și după ce m-a înțărcat. Soldatul din pricina luptei și poezia datorită criticii nu se lasă la vatră". Elogiul poate fi privit cu neîncredere ori chiar cu ironie sfidătoare. Dreptatea e de partea lui Nichita Stănescu și a multor oameni cu oarecare skepsis: "O literatură fără critică literară este o literatură oarbă. Critica literară reprezintă, mai ales, ideea de comunicare. Faptul că opera literară comunică este adeverit de
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
date indigenismului politizat din nou, în chip surprinzător, sub umbrela marxist-leninistă, se vedeau filtrate prin cenzură, lăsîndu-se și cu hărțuirea, prin diverse mijloace, a celor ce cutezau a le articula. E, negreșit, un capitol de "istorie glorioasă", cum punctează cu ironie cercetătoarea chiar în titlul monografiei d-sale, din care se poate extrage "morala" că absorbirea producției culturale în sfera "valorilor de întrebuințare" politice e nefastă, o eroare de conștiință care, mai devreme ori mai tîrziu, e implacabil sancționată. Pentru a
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
lui Juno, fie el și second hand sau filtrat prin lecturile sale. Aici se află partitura cea mai delicată a filmului, sondarea psihologiei nubilei, în plus, una cu o personalitate puternică care afișează nu o dată provocator o pipă ca o ironie la adresa senectuții și persiflează cu fiecare replică totul și pe toți și nimic mai convingător decît faptul că Juno cu burtica plină în luna a opta șofează o mașină zdravănă fără niciun fel de complex, încît te poți întreba foarte
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
se celebrează pe sine, ca pe un ales al zeilor. Primește de la ei totul, cu totul: bucurii, suferințe - genialitate. Thomas Mann, foarte orgolios de felul lui, aderă discret la acest maximalism; deși, în romanul său târziu, Alesul, îl tratează cu ironie, cu autoironie: cunoaște măsura în nemăsurare! Nu ne comparăm cu asemenea "aleși". Îmi cunosc locul umil sub soare, atâta vreme cât mai exist.
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
au aceeași temă: moartea. Pe o scenă goală, cu elemente minime de recuzită și de decor, în costume din pînză de sac, cîțiva adulți - ce actori excepționali! - povestesc despre ei, despre viață și despre moarte. Cu disperare, cu teamă, cu ironie și autoironie, cu frică, cu umor negru, cu un firesc paralizant. Cu o emoție răvășitoare. Un comentariu fin, demn, asumat, despre nimicnicia omului pe pămînt, despre derizoriul existenței, despre șansa pe care apropierea morții o poate da, uneori, ca să descoperim
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
ca scriitura oculară a lui Bauby să privilegieze imaginea în locul literaturii, însă adesea literatura și imaginea reușesc să dedramatizeze filmul, dînd impresia unei lecturi ambientale, a unei poezii însoțite de imagine, într-o relație aproape simbiotică. Este loc și pentru ironia subtilă, de conținut, audiind propria producție literară, Bauby conchide, "Nu e Balzac"; prietenul Laurent îi citește din Graham Greene, Consulul onorific, fostului redactor-șef specialist în evenimente mondene, care se pregătea să scrie o variantă cu erou feminin al romanului
Fluturele din acvariu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8638_a_9963]
-
preferînd să scrie Moarte la Veneția. Agresiv, cronicarul cotidianului "Die Tageszeitung" consideră atît ultimul roman al lui Philipp Roth Exit Ghost cît și romanul lui Walser, simtpome literare ale unei "degenerescențe" datorate vîrstei, scrieri jalnice, penibile dar - printr-o tragică ironie - reușite din chiar pricina acestor defecte...
Început de primăvară literară by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8640_a_9965]
-
aproape/ de Dumnezeu./ Chelnerițele sunt îngeri/ chiar și la mesele goale,/ ele aprind lumânări/ lângă creștetul meu./ În timp ce eu, lovind/ cu palma în speteaza scaunului,/ comand încă un substantiv./ Ceva,/ acolo..." Nu este mai puțin adevărat că o adiere de ironie planează postmodern peste spleen-ul poetului. Aceste poeme sunt tipice pentru influența pe care o are biografia asupra poeziei. Completând, inevitabil, realitatea textuală propriu-zisă cu ceea ce știm noi astăzi despre poet, ajungem, practic, să găsim în poeme sensuri diferite. În
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
să găsim în poeme sensuri diferite. În cazul în care viața lui Ion Chichere nu s-ar fi curmat în anul 2004, cu totul alta ar fi fost astăzi lectura acestor poeme. Puse în contextul dramei, ele dobândesc alte semne, ironia, atâta câtă este, se transformă în gravitate, tensiune existențială și spirit premonitoriu. Să încercăm să recitim aceleași poeme imaginându-ne că Ion Chichere este bine-merci, un poet din generația lui Florin Iaru, Mircea Cărtărescu sau Alexandru Mușina. Ironia sare în
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
alte semne, ironia, atâta câtă este, se transformă în gravitate, tensiune existențială și spirit premonitoriu. Să încercăm să recitim aceleași poeme imaginându-ne că Ion Chichere este bine-merci, un poet din generația lui Florin Iaru, Mircea Cărtărescu sau Alexandru Mușina. Ironia sare în ochi, intențiile ludice devin evidente. Nu l-am cunoscut niciodată pe Ion Chichere, dar portretul pe care i-l face în postfață Gheorghe Jurma mă îndeamnă mai degrabă spre o astfel de lectură: "... Ce personaj bizar. Venea, cel
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
cea mai importantă a existenței acestui personaj boem și teribilist. Nimic din ce ținea de arta versurilor nu îi era străin. De la haiku-uri la poemele ample cu rezonanțe epice, de la sonurile romantice și simboliste la intertextualitatea, aluziile livrești și ironia specifice liricii postmoderne, de la dulceața versului popular la ciudatele asocieri suprarealiste, totul îi era la îndemână acestui "poet excepțional", în poezia căruia "cântă simultan privighetoarea și cucuveaua" (Ștefan Augustin Doinaș). Ion Chichere este fără îndoială unul dintre poeții foarte reprezentativi
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
Zaleski, în chestia tratatului sovieto-lituanian. Ratificarea din partea senatului a tratatului de garanție între România și Polonia a fost amânată, fără ca această amânare să stârnească vreo discuție în presa polonă. Presa A fost grav atinsă libertatea ei prin decretul numit în ironie "lex Zaratustra", pentru tendințele ei dictatoriale. Se pare însă că zilele viitoare vor aduce schimbarea decretului, care de altfel până acum nu a fost aplicat decât în cazul unor excese de zel ale ziarelor din provincie. În ce privește atitudinea presei polone
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
-i etajele de roze - care nu sînt neapărat florile reginei, precum crinul, sau violeta, însă intră în logica locului, și marea de dincolo de zidul temeinic, de cetate, îți spui că asocierea lor e, fără umbră de ezitare, decorul care - tristă ironie! - i-ar fi plăcut lui Macedonski. Rar o combinație care să se desprindă mai clar din cutele cărților decît această întîlnire dintre trandafiri și Thalassa. Manierismele lui Macedonski, aflîndu-și longevitatea în anecdote solemne despre esența de roze, lasă, totuși, să
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
componisticii noastre. Sara Hammarstrom, George Kentros, Mats Olofsson și Marten Landstrom ne-au făcut să credem că tânărul creator român preferă să-și exercite talentul în muzica de atmosferă a unor închipuite tablouri pitorești ori în parodierea fără prea multă ironie a unor opere imaginate ca fiind vetuste, ceea ce concordă cu setea lui enormă, pantagruelică de forme care vizează atât geografia cât și istoria artei sunetelor, îndemnându-l (prin analogie) să înghită marea muzică împreună cu arhitecturile și bibliotecile acesteia. În acest
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
A doua, caricatură a eroului sovietic: "Pe drumeagul din cătun/ Ieri venea un rus și-un tun:/ Tunul - rus/ Și rusul - tun!" Schimbarea de atitudine după moartea lui Stalin, la Congresul al XX-lea al PCUS, e privită cu o ironie defăimătoare a servilismului politic: "La Kremlin s-a dat semnalul/ Și-am văzut c-așa stă treaba:/ Ani și ani pe Ťgenialulť/ L-am pupat în cur degeaba!" Toate aceste epigrame anticomuniste l-au costat pe autor cel puțin patru
A existat disidență înainte de Paul Goma? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8401_a_9726]
-
I. Funeriu a moștenit de la magistrul sau G. I. Tohăneanu o anumita ceremonie a discursului. El știe să-și țină interlocutorii (fie ei studenți sau cititori) aproape, chiar și atunci când teoretizează teme aparent minore sau a priori terne. Umorul și ironia nu îl părăsesc niciodată, demonstrațiile au o gradație detectivistica, referințele culturale și limbajul foarte nuanțat țin permanent treaza atenția cititorului. Reflecții filologice de I. Funeriu este o carte scrisă cu inteligență și hâr, plină de învățăminte chiar și pentru cei
Cu tunul după muște? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8402_a_9727]
-
în seara aceea cartea de vizită a lui Aron Cavassi, care a prezentat-o ca pe o serie de portete sonore expresive, elocvente, de mare sinceritate. Tumultoasa Fantezie “Carmen” i s-a potrivit cel mai bine, a avut vigoare, lascivitate, ironie, energie, exuberanță! Aron Cavassi a avut succes, a fost iubit, a dăruit! Succesul să-i fie dat și în această vară, când va da examenul de bacalaureat și apoi admiterea în învățământul superior. Va trece un prag important și aproape
În Salonul de muzică al Muzeului Național ”George Enescu” by Ecaterina Stan () [Corola-journal/Journalistic/84104_a_85429]
-
la viață și-i țin deasupra cerul fără nori, cu soare pentru înțelepciunea din zori. Îndrăznind visul, el dă răspuns celor care i-au ordonat calea către centrul ființei, cu rafinamentul spiritului, cu grația umorului și a inteligenței, cu subtilitatea ironiei, cu eleganța gândului și prin forța cuvântului, construindu-i un portret îmbunătățit pe care să îl ia în lume, odată despărțit de o vârstă de aur. De pe culmi, liceanul se uită încrezător sau temător spre o zare aleasă, asumându-și
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]