1,876 matches
-
locuri necunoscute, peisaje insolite... Omul, conștiința lui, e acest peisaj. Ori tu îl refuzi." "Ioane, caii mei sunt păscuți de un om care are abia douăzeci de ani. Marile aventuri încă n-au venit pentru mine. Voi, ca poeți, sunteți ispitiți de ele de timpuriu și din pricina asta nu o dată o pățiți. De ce te grăbești?" "Ai dreptate", spunea deodată cu o voce tărăgănată, visătoare și obosită. Primul obiect al nemulțumirii lui ascunse era corectura. Nu venise din Buzău în capitală ca să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
caută să afli ce s-a întîmplat. Scriind și spunând tot despre el și despre acea amintire, o să găsești răspunsul. Și dacă n-o să-l găsești, nu te neliniști. O să lași istoria cu o enigmă." Nu m-am lăsat însă ispitit de acest gând, deși îl purtasem în conștiința mea, ca o nebuloasă, atâția ani. Mi-am continuat drumul spre București chemat de iluziile și dramele propriei mele vieți... Am revenit după câteva zile și din nou, în tren, la întoarcere
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe catarg ca un imn. Te-am închis în templul credinței mele; te nasc într-o primăvară cu multe catedrale și-un singur altar te cheamă să te boteze, poduri de flori îți ilumină noaptea cărarea. Gura ta nevăzută mă ispitește și-n legea nescrisă, ascunsul învinge orice rugăciune ce tremură pe buze. Nu mă lăsa cu mâna întinsă ca o cerșetoare, vreau să fii al meu să-mi mistui setea de viață. Chiar dacă ar fi să dansez ultimul tangou al
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
porumbel și venind peste El. 17. Și din ceruri s-a auzit un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea." $4 1. Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. 2. Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămînzit. 3. Ispititorul s-a apropiat de El, și i-a zis: "Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
căci este scris: El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta și ei Te vor lua pe mîini, ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră." 7. "De asemenea este scris", a zis Isus: "Să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău." 8. Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și i-a zis: 9. "Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mii de bărbați, afară de femei și de copii. 39. În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie, și a trecut în ținutul Magdalei. $16 1. Fariseii și Saducheii s-au apropiat de Isus, și, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer. 2. Drept răspuns, Isus le-a zis: Cînd se înserează, voi ziceți: Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roș." 3. Și dimineața, ziceți: "Astăzi are să fie furtună, căci cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
a sfîrșit Isus cuvîntările acestea, a plecat din Galilea și a venit în ținutul Iudeii, dincolo de Iordan. 2. După El au mers multe gloate, și acolo a vindecat pe cei bolnavi. 3. Fariseii au venit la El, și, ca să-L ispitească, I-au zis: Oare este îngăduit unui bărbat să-și lase nevasta pentru orice pricină?" 4. Drept răspuns, El le-a zis: " Oare n-ați citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească și parte femeiască, 5. și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?" 18. Isus, care le cunoștea vicleșugul a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19. Arătați-Mi banul birului." Și ei I-au adus un ban. 20. El i-a întrebat: "Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?" 21. "Ale Cezarului", I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
vii." 33. Noroadele, care ascultau, au rămas uimite de învățătura lui Isus. 34. Cînd au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strîns la un loc. 35. Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: 36. "Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" 37. Isus i-a răspuns: "Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, și cu tot cugetul tău." 38
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Vezi, dragul mamei, îi zise doamna Bologa, îngrijorată, dacă ne ascultai pe noi și te duceai la teologie, azi ai fi preot și nici capul nu te-ar durea de războiul lor... Pe când acuma, Dumnezeu știe... Mai mult ca să se ispitească pe sine însuși, Apostol răspunse: ― Zilele acestea am să plec și eu la datorie... Doamna Bologa, speriată și revoltată, întrebă: ― Să-ți primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce? ― Pentru patrie, murmură studentul cu un zâmbet nehotărât. ― Noi n-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
false și nesincere îi sunt vorbele. Frica aceasta îl chinuia neîncetat, îi sfâșia sufletul, fără să i se poată împotrivi. Avea impresia că se află pe marginea unei prăpăstii și nu cutează să se uite în adâncimea care totuși îl ispitește din ce în ce mai stăruitor. ― Izbânda trebuie să vie! glăsui Gross, patetic, gesticulând și cu niște ochi tremurători de emoție. O crimă monstruoasă trebuie să nască o pornire uriașă de răzvrătire universală... Trebuie! Și atunci, peste tranșeele pline de sânge, peste granițele brăzdate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe urmă mormăi rugător: ― A fost vinovat... Domnule căpitan, a fost vinovat... Sosiră în colțul ulicioarei, spre locuința locotenentului. Lumina albă chiar atunci răsări iarăși în văzduh, mai aproape, mai limpede, urmărită îndată de bubuituri mai furioase. ― Lumina! suspină Bologa. Ispitește, mereu ispitește lumina!... Parcă toate tunurile din lume n-ar mai fi în stare s-o înăbușe... Dar arătarea albă se topi iarăși, și întunericul îi strânse iar în brațe, ca niște clește reci. Numai în sufletele lor buimăcite mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mormăi rugător: ― A fost vinovat... Domnule căpitan, a fost vinovat... Sosiră în colțul ulicioarei, spre locuința locotenentului. Lumina albă chiar atunci răsări iarăși în văzduh, mai aproape, mai limpede, urmărită îndată de bubuituri mai furioase. ― Lumina! suspină Bologa. Ispitește, mereu ispitește lumina!... Parcă toate tunurile din lume n-ar mai fi în stare s-o înăbușe... Dar arătarea albă se topi iarăși, și întunericul îi strânse iar în brațe, ca niște clește reci. Numai în sufletele lor buimăcite mai stăruiau scântei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vibra o sinceritate caldă: ― Ești o inimă de aur, Bologa!... Da, da, o inimă... De aceea mi-ești drag ca un frate! Locotenentul avu o tresărire nervoasă. Nu înțelegea ce vrea Klapka și un moment i se păru că-l ispitește. În ureche însă îi răsunau cuvintele blânde, tulburătoare, care totuși îl spăimântau, ca și când l-ar fi târât spre o primejdie. ― Te-am văzut aseară cum te-ai chinuit, urmă căpitanul. Toată seara și toată noaptea. Și te-am înțeles. Poate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Ori poate că numai groaza m-a făcut să-mi pară mai mulți?... Atunci am închis ochii, gîndindu-mă cu mirare stupidă: "Asta-i pădurea spînzuraților..." Un maior ungur, înalt și cu profil de păsare, mi-a șoptit, poate ca să mă ispitească: "Toți sunt cehi... și ofițerii, și soldații... numai cehi!" Am tăcut, parcă mi-ar fi făcut o mustrare. Apoi i-au spânzurat pe toți trei deodată și pe același copac, un fag bătrân, cu tulpina scorburoasă. Când le-au pus
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vorbit de revoluția rusească, dar nici atunci și nici acuma, nici barem n-a tresărit. Răspunse mai nervos: ― Ce mă interesează pe mine ce se petrece acolo?... Nu vreau să știu și nici n-am încercat niciodată. Tocmai necunoscutul mă ispitește, necunoscutul în care locuiesc toate posibilitățile... Ș-apoi eu nu caut în lume, aici ori dincolo, decât mântuirea sufletului meu... ― Nu te-ai lăsat de visuri, Bologa, deloc... deloc... ― D-tale ți se par visuri goale, pe când pentru mine în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tot cuprinsul infinitului... Cine n-o simte nu trăiește aievea; cine o simte trăiește în eternitate... Cu iubirea în suflet poți trece pragul morții, căci ea stăpânește și dincolo, pretutindeni, în toate lumile existente și inexistente... Poate să mă mai ispitească viața, poate să mai sufăr, dar... Klapka îl asculta nerăbdător, îngrijorat. Cuvintele lui i se păreau rodul fricii de moarte. În cele din urmă îl întrerupse: ― Dragul meu, nu-ți dai seama oare că aiurezi?... Asemenea fantasmagorii poate să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dovedește un statornic iubitor al baștinii sale adoptive, care este misteriosul și generosul Iași, dar și un pasionat „nevindecabil” al Istoriei, în toate componenetele acesteia. Poate că unii dintre cei care îl cunosc mai puțin pe autor ar fi fost ispitiți să creadă că prin cărțile publicate până în prezent acesta a cam epuizat „materia primă” și că nici Iașul și nici împrejurimile urbei nu ar mai avea resurse care să constituie conținutul unei noi cărți. Uite, însă, că Vasile Ilucă e
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
culcare. Nelămurit lui îi veni iarăși poftă de ea, însă ei, îi era somn și numai îl amână răsfățându-l cu promisiuni, - Mi-ajunge dragule.... Sunt extenuată.. mâine dimineață! Cedă bucuros... și repetă confuz, - Ce are muierea asta deosebit de mă ispitește ? Se trezi dimineață în mirosul cafelei care-i plăcea atât de mult. Privatizarea Luna ascunsă parțial intrase în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
erau buni de urnit stânci. Și aproape tot timpul, cu capul ușor dat pe spate, se uita la cer. Soldații se țineau destul de vioi, dar Iahuben nici nu băgă în seamă drumul sau oboseala, înviorat de vraja cu care-i ispitea sclavul privirea. Stelele nu dădeau lumină. Cu sau fără ele, cerul era tot negru. Lumină palidă răsfrângeau numai torțele purtate de robi. Dar nu lipsa de lumină era piedică pe drum. Deșertul n-avea nici mlaștini sau bolovani și pietre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Cu el se măsoară doar regretul nostru și poate o anume revoltă Împotriva atitudinii miloage În care ne complacem În fața frumuseții, care, cum spune Blaga, " Îndeamnă la un jaf imposibil": "Socot că orice frumsețe prilej de amăgire statornică este. Te ispitește. Vrea-n stăpânire s-o iei. Deși e departe de tine ca o poveste." Toată tensiunea și Încrîncenarea poemului este prinsă În tristețea remarcii: doar o monedă, tristețe asemănătoare cu aceea din altă strofă alegorică a poetului amintit: "Aceasta-i
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
margini a rătăcitorului. De ziua muncii Calitatea textului unui haiku este simplitatea, naturalețea, faptul că nu ține În niciun fel să atragă atenția asupra lui sau să creeze o (altă) lume construită din cuvinte sofisticat articulate cu care să ne ispitească și În care să ne atragă. Din acest punct de vedere, textul său este foarte aproape de exprimarea banală și prozaică, de gradul zero al unei formulări fără relief ornamental sau fiorituri sforăitoare. Din punctul de vedere al celor care gustă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
o altă confruntare deschisă și susținută, după ce-și justifică fără echivoc atitudinea prin enunțul performativ: "Cer scuze cititorilor mei că o dată mai mult sînt adus să scot reaua credință a domnului Banu, în relief." Autorul glisează în planul ficțional, ispitit de ludicul unui scenariu hilar, plasticizant: "angajasem cu domnia sa o spadă de vârful căreia neîncetat a fugit și, de câte ori am căutat să-l opresc, urmărindu-l prin colțuri, pe subt paturi, pe după sobă, prin toate obscuritățile în care se ascundea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ani de gazetărie, în articolul manifest Vers și poezie, dar și în alte texte de presă: "Poeții care devin jurnaliști nu-s poeți, ci copii spălăcite. Jurnalismul e numai o supapă trecătoare a stomacului strâns în chinga sărăciei; nu-l ispitește decât în treacăt pe adevăratul scriitor"83 sau: "A fi scriitor și gazetar în același timp, se plătește cu jertfa mediocrizării, sau cel puțin cu o gravă amărăciune"84). Totodată, afirmația la unison a congenerilor preocupați de scrisul său, după
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că ne-am îndoit de rezultatele planului cincinal sau de durabilitatea cauciucului Prowodnik și ne-ar fi împușcat, încă de la apariția volumului de versuri Cuvinte potrivite". Folosirea condiționalului traduce o notă de prudență în discursul polemic al unui scriitor mereu ispitit de transcenderea realului-evenimențial și plonjarea în imaginar. Altfel spus, enunțul condițional permite fictivizarea relativă a obiectului prin verosimilul parabolei și totodată exprimă perspectiva lucidă a enunțiatorului în raport cu obiectul polemicii. Exegeza argheziană de până acum a fost preocupată, atunci când s-a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]