145,625 matches
-
frecventat cenzura textele călinesciene se poate scrie o carte. Eliminarea unor paragrafe esențiale din romanele Bietul Ioanide (demonstrate de Nicolae Mecu tot în paginile revistei România literară) și în Scrinul negru, (textele acestea au fost publicate parțial în Revista de istorie și teoria literară). G. Ivașcu și-a recunoscut, în calitate de director al unei publicații cum a fost Contemporanul, la vremea când G. Călinescu semna Cronica optimistului, amestecul în texte, la solicitarea expresă a cenzurii. În caz contrar, nu ar mai fi
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
generalizate/ O acumulare a liniilor de forță,/ Un loc, la drept vorbind, puțin nebun,/ Grație lui Călinescu." 1) G. Călinescu - Viața lui Mihai Eminescu. Introducere de Eugen Simion. Ediție îngrijită de Ileana Mihăilă. Editura Academiei Române, București, 2002. Academia Română. Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu". 2) Șt. Cazimir - G. Călinescu și cenzura în: România literară, nr. 37, 20-26 septembrie 2000, p. 12-13; nr. 39, 4-10 octombrie 2000, (cu reproduceri de șpalturi), p. 10.
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
Mirajul occidentului european a Început pentru cărturarii români Într-un mod legat, susținut și oficial, după mișcările pașoptiste, postnapoleoniene, descătușând istoria și drepturile de afirmare a libertății. Mutația valorilor culturale a devenit dinamică și pilduitoare după cele două războaie mondiale. Cum țările române nu puteau rămâne În afara istoriei, tot mai trepidante, nici inteligențele unor oameni de carte nu s-au retras
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
români Într-un mod legat, susținut și oficial, după mișcările pașoptiste, postnapoleoniene, descătușând istoria și drepturile de afirmare a libertății. Mutația valorilor culturale a devenit dinamică și pilduitoare după cele două războaie mondiale. Cum țările române nu puteau rămâne În afara istoriei, tot mai trepidante, nici inteligențele unor oameni de carte nu s-au retras Într-o pasivitate ademenitoare, ci au purces pe drumul spinos al cunoașterii În lumea largă. Lângă atâtea nume românești de prestigiu ale secolului al XX-lea, impuse
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
despletită și răstălmăcită politic, chiar din timpul vieții savantului (pe când locuia la Chicago). După popasuri diplomatice (oficiale), la Londra și Lisabona, vocația scriitorului și-a multiplicat sporul narativ, Început În România, alternând fericit cu a Profesorului ex cathedra, pentru care istoria religiilor a deschis un capitol fundamental În cultura universală a popoarelor. Primii pași au fost făcuți În Franța, ulterior, și pentru totdeauna, În USA. De acum Încolo, În aceeași ființă sălășluiesc armonios savantul (gândind și scriind În limbile franceză și
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
pentru a fi În cunoștință de cauză, a căutării rădăcinilor (Roots) românești, cercetătorul american a venit, În 1981, la Biblioteca Academiei Române, citind și răsfoind presa vremii interbelice, cu precădere, pentru a face studiu de caz, În privința lui Mircea Eliade, a istoriei În care a crescut și din care a ieșit din 1940. În expozeul său, eliadistul american se arată sincer interesat de dezbaterile medicului român canadian, deoarece polemicile sale nu sunt cu morile de vânt, ci cu detractori plătiți sau rău
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Italia, ca să Împiedice oficialitățile de la Stockholm să-i ofere savantului Premiul Nobel, se explică pilduitor de către noul cercetător al biografiei omului Mircea Eliade. Și cum acesta nu scrie sub impulsul vârstei juvenile sau adolescentine, ori a unor factori conjuncturali de istorie sau geografie, ci atunci când timpul pare să limpezească toate Întrebările vieții - adică la 78 de ani, medicul Francisc Ion Dworschak merită a fi luat În seamă pentru cauza nobilă ce vrea s-o slujească - apărarea lui Mircea Eliade. Pentru indivizii
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
orientarea celor care vor să se apropie de țărm - sunt concepute târziu de către cercetătorul de la Ottawa, ele pot fi socotite unitare, ca un dosar de existențe, supus unei finalități, deloc anticipate. De aceea, Francisc Ion Dworschak apelează admirabil la datele istoriei, cu precădere a României, dar și ale celorlalte țări din Europa, ori din America de Nord. Se remarcă printr-o bogăție de informații și printr-o pertinentă analiză capitolul intitulat Al doilea război mondial. Câteva precizări. Panorama unei Europe cuprinsă de neliniștile
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
un comentator obiectiv al operei științifice eliadiste, inclusiv al Jurnalului portughez: „În orizontul iudeo-creștin al cercetărilor lui Eliade nu regăsim urme nici ale antiiudaismului, nici ale anticreștinismului... Eliade a valorizat rolul profetismului și mesianismului În iudaism... a insistat asupra valorizării istoriei În iudeo-creștinism, ajungând la o teologie a istoriei... Departe de a fi un arhetip păgân, conceptul de homo religiosus este fundamental pentru știința religiilor”. O afirmație mărturisitoare pe deplin privind trei termeni- naționalism, legionar și antisemitism -, intrați În referințele sale
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
al Jurnalului portughez: „În orizontul iudeo-creștin al cercetărilor lui Eliade nu regăsim urme nici ale antiiudaismului, nici ale anticreștinismului... Eliade a valorizat rolul profetismului și mesianismului În iudaism... a insistat asupra valorizării istoriei În iudeo-creștinism, ajungând la o teologie a istoriei... Departe de a fi un arhetip păgân, conceptul de homo religiosus este fundamental pentru știința religiilor”. O afirmație mărturisitoare pe deplin privind trei termeni- naționalism, legionar și antisemitism -, intrați În referințele sale biografice, identificăm În Jurnal, la data de 9
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
Iulia Popovici Bucureștiul a făcut obiectul, mai ales după 1989, unor serii întregi de studii de arhitectură, istorie, literatură comparată, sociologie, pe lîngă reeditarea Bucureștilor de altădată de Bacalbașa sau a multor altor cărți cu și despre Capitală, într-un justificat efort recuperator. S-ar putea spune astfel că volumul lui Zoltán Rostás, Chipurile orașului. Istorii de viață
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
de arhitectură, istorie, literatură comparată, sociologie, pe lîngă reeditarea Bucureștilor de altădată de Bacalbașa sau a multor altor cărți cu și despre Capitală, într-un justificat efort recuperator. S-ar putea spune astfel că volumul lui Zoltán Rostás, Chipurile orașului. Istorii de viață din București. Secolul XX, e o urmare mai mult sau mai puțin naturală a interesului crescut față de acest spațiu, însă asta numai dacă uităm condițiile speciale în care a fost construită cartea. Avem de-a face cu o
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
luate de autor, pe bandă de magnetofon, la mijlocul deceniului nouă, unor persoane considerate reprezentative, fiecare, pentru unul din chipurile Bucureștiului începutului și mijlocului secolului abia încheiat, interviuri rămase nepublicate pînă la fericita întîlnire dintre autor și Institutul Român pentru studiul Istoriei Recente, condus de Andrei Pippidi, de altfel și semnatarul prefeței. Fețele orașului reconstituit de Zoltán Rostás ar mai putea fi cu greu găsite în Capitala zilelor noastre: aristocrația și burghezia de tradiție, meșteșugarii și comercianții evrei, armeni, greci, servitoarele unguroaice
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
a rusoaicei Maria Roth). Este evident că, pornit în căutarea vechilor minorități ale Bucureștiului, sociologul Zoltán Rostás stăpînește și tehnica interviului - pe care și-o rafinează în timp - și metoda poveștii de viață/ life story/ récit de vie, ținînd de istoria orală, undeva la întrepătrunderea dintre sociologie, psihologie, istorie, care în 1980 era doar experimentată în România pe căi neoficiale. Foarte multe lucruri ar putea fi discutate despre aceste Chipuri ale orașului, doar asupra unuia ne-am mai opri, și anume
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
în căutarea vechilor minorități ale Bucureștiului, sociologul Zoltán Rostás stăpînește și tehnica interviului - pe care și-o rafinează în timp - și metoda poveștii de viață/ life story/ récit de vie, ținînd de istoria orală, undeva la întrepătrunderea dintre sociologie, psihologie, istorie, care în 1980 era doar experimentată în România pe căi neoficiale. Foarte multe lucruri ar putea fi discutate despre aceste Chipuri ale orașului, doar asupra unuia ne-am mai opri, și anume uimitoarea libertate cu care acești oameni vorbesc despre
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
cît ea nu pune în pericol ordinea socială, adică atît timp cît e privată, de unde iluzia unei oarecare libertăți de expresie. Un document extrem de interesant din partea celui care oferise deja cititorilor minunatele dialoguri cu Henri Stahl. Zoltán Rostás, Chipurile orașului. Istorii de viață în București. Secolul XX, prefață de Andrei Pippidi, Iași, Polirom, 2002, 400 pag., 169.000 lei
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
literatură pune pe critic în dificultăți serioase, fiind obligat de împrejurări să citească tot ce apare nou și să-și spună părerea la modul cel mai obiectiv posibil. De unde nevoia scrierii, într-o țară în deplină desfășurare culturală, a unei istorii a literaturii române. Iar pentru a aduce la îndeplinire acest deziderat este nevoie de cunoașterea monografică a celui mai mare poet al ei. Pentru a fi de real folos progresului culturii orice formă ar lua critica literară, ea trebuie făcută
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
celui mai mare poet al ei. Pentru a fi de real folos progresului culturii orice formă ar lua critica literară, ea trebuie făcută cu desăvîrșită bună credință și cu indiscutabilă competență. Asemenea opinie atrage după sine lămurirea noțiunilor literare de istorie și critică. Am văzut cum autorul monografiei Opera lui Mihai Eminescu nu pregetă să modifice propriile texte, să verifice manuscrisele, chiar și cele editate, eliminînd "multe inexactități", să cerceteze mereu, dar să și recunoască meritele cercetărilor anterioare: "O altă redacțiune
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
studiu, care trebuiește să fie citit de la un capăt la altul, fiindcă intenția critică este infuzată peste tot și o pagină se bizuie pe alta, în valuri variate, nu identice." Iar în Prefața din 1947: "...și astfel puteam acum cu ajutorul istoriei literaturii să-mi rotunjesc monografia, și cu sprijinul acesteia din urmă să adîncesc pe cea dintîi." Un amănunt poate scăpa ochiului încă nedeprins cu scrisul lui G. Călinescu. Etalîndu-și atît de atent modul de lucru, el afirmă, la un moment
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
care avea să-l scrie în 1964, despre valoarea universală și caracterul național al poeziei eminesciene. 1) G. Călinescu - Opera lui Mihai Eminescu. Ediție îngrijită de Ileana Mihăilă. Editura Academiei Române, București, vol. I, 1999; vol. II, 2000. Academia Română. Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu".
O carte rescrisă by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15174_a_16499]
-
cele mai clare și mai convingătoare dintre cîte s-au scris la noi. Vladimir Streinu a făcut, ca și Pompiliu Constantinescu, Cioculescu, Călinescu, Perpessicius, atît cronică literară (adunată în cele cinci volume ale Paginilor..., din care trei postume), cît și istorie literară (Clasicii noștri este cartea lui capitală, dar micile studii despre Creangă și Hogaș nu sînt deloc de disprețuit). În cronică, n-a avut nici răbdarea lui Perpessicius, nici obiectivitatea lui Pompiliu Constantinescu. A scris relativ mult (în orice caz
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
lui Perpessicius, nici obiectivitatea lui Pompiliu Constantinescu. A scris relativ mult (în orice caz mult mai mult decît se păstrase în memoria noastră pînă la republicarea tuturor cronicilor în volum, după moartea autorului), dar oarecum capricios. Abia în studiile de istorie literară este cu adevărat excepțional, deși meritele i s-au recunoscut destul de greu (În Istorie, G. Călinescu nici nu-l bagă în seamă decît ca poet). Cîteva dintre relecturile lui din clasici sînt uimitoare. De exemplu, aceea despre Coșbuc, care
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
mai mult decît se păstrase în memoria noastră pînă la republicarea tuturor cronicilor în volum, după moartea autorului), dar oarecum capricios. Abia în studiile de istorie literară este cu adevărat excepțional, deși meritele i s-au recunoscut destul de greu (În Istorie, G. Călinescu nici nu-l bagă în seamă decît ca poet). Cîteva dintre relecturile lui din clasici sînt uimitoare. De exemplu, aceea despre Coșbuc, care pune capăt clișeului gherist al "poetului țărănimii", sugerînd în autorul Baladelor și idilelor un poet
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
față cu G. Călinescu, dintr-un unghi mult mai puțin mitizant și din care dimensiunile fabulos homerice ale humuleșteanului, așa cum le măsurase Călinescu, devin aproape normale, dacă nu de-a binelea realiste. În sfîrșit, în capitolul ce-i revine din Istoria literaturii române moderne, rod al colaborării cu Ș. Cioculescu și Tudor Vianu, și anume acela despre sfîrșitul secolului XIX și începutul secolului XX, privește literatura postjunimistă ca pe un debut al estetismului, dîndu-i lui Macedonski primul loc, în detrimentul neoromanticilor și
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
în literatură, în personajele create. Destul ca să-l identifici pe Julien Sorel, câteva secole mai târziu, pe tânărul cinic dezbărat de orice morală, numai spre a intra în grațiile doamnei de Rênal, în eroii destrăbălați ai vremii lui Machiavelli... În Istoria literaturii italiene, Francesco De Sanctis definește acest stil reflectând întreaga filosofie a autorului Prințului: Proza aceasta uscată, precisă și concisă, numai gândire și numai fapte, vestește un intelect adult, emancipat de elementele mistice, etice și poetice și care a devenit
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]