3,057 matches
-
pe ambițioșii puterii. Dincolo de tăcerile lui, se aude mereu glasul vieții, adică al muncii, suferinței și bucuriei noastre. Cronica, II (9 februarie 1990), p. 1, 3 ORDINEA ISTORICĂ, ORDINEA MEDICALĂ Direcția antropologică e una dintre cele mai fertile astăzi în istoriografie, pe de o parte ca tentativă de a găsi rezolvări de ansamblu, paradigmatice, iar pe de alta ca interes subliniat pentru aspectele concrete ale existenței umane. Evident, extremele se ating. Ultimul congres mondial de științe istorice a relevat, nu fără
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Studiul societății preeminent la un moment dat, se complinește acum cu studiul individual în cele mai diverse ipostaze și aspecte, preferința pentru concret, empiric, verificabil e caracteristica unei prestigioase școli de gândire istorică. În efortul ei spre un discurs global, istoriografia pune la lucru achizițiile oricărei discipline antropologice, de la care împrumută și metode specializate. Ea își extinde astfel interogația și evocă mai nuanțat devenirea omului în timp. Dialogul cu alte zone ale cunoașterii i-a stimulat, fără îndoială, voința de a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de pancreatită, Hitler era un maniac, Goering un morfinoman. S-ar putea spune că bolnavii fac adesea istoria, deturnând-o de la destinul ei firesc și că puterea e fratele geamăn al maladiei. Dar atunci nu trebuie să pună la lucru istoriografia resursele ei terapeutice? Este ceea ce sugerează Pierre Rentchnick pe seama unei ample anchete, în care medicul e mereu dublat de un istoric scrupulos și pertinent. Vatra, XX. 1 (ianuarie 1990), p. 17 DIN NOU BOLNAVII ISTORIEI La un bun număr de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de numeroase date, însă și un dezavantaj, fiindcă autorii au fost puși în situația de a se rosti asupra unor personaje care nu și-au încheiat opera. Interesul e totuși legitim și e nutrit fără îndoială de sugestiile antropologice ale istoriografiei. Frederick Cartwright punea declinul puterii grecești pe seama unei epidemii grozave care a răvășit Attica. Epidemii repetate în Imperiul roman au ușurat considerabil, în etapa finală, sarcina invaziilor. Istoria e plină de asemenea fenomene, al căror studiu e departe de a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Lévy, pentru care "istoria nu (mai) există"? O speculație abuzivă extinde postmodernismul asupra istoriei și se crede chiar îndrituită să o numească post-istorie. Nu mai există oameni, interese, structuri sociale, instituții, conduite civice? S-a terminat cu ideile și mentalitățile? Istoriografia se interesează demult de toate astea și va continua să o facă cu atât mai vârtos într-un viitor cu, să zicem, mai puține evenimente de tip clasic. Deplasarea interesului unor istorici, de felul lui Braudel, spre lunga durată, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
spunea P. Chaunu, atent și el la imaginea pe care istoria o poate da astăzi despre condiția umană. Nici un tabu, nici o rezervă, nici o restricție programată. Tot ce privește existența cronotopică a omului interesează și la recuperarea ei sistematică, anevoioasă, nedeplină, istoriografia participă cu instrumente proprii, alături de alte discipline antropologice. E un teren de reflecție inepuizabil care ar merita să ne rețină luarea-aminte. Text transmis radiofonic la 12 februarie 1990 O STRATEGIE CULTURALĂ Capitol mereu deschis, fiindcă deschisă rămâne dilema pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care l-a condus multă vreme. În adevăr, o anume continuitate e sesizabilă în mișcarea de la materie la spirit, de la mentalitatea primitivă la gândirea modernă, de la religie și metafizică la știință. Cu atât mai mult ea se remarcă în eforturile istoriografiei de a propune o înțelegere coerentă a trecutului. Istorie universală, istorie globală, istorie totală, iată formule sub care trebuie să recunoaștem căutările secolului nostru în direcția sintezei. Acea "Mar der Weltgeschichte" a lui Ranke nu voia să fie altceva, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
timp, sub zodia sintezei istorice, înțeleasă ca fundament al oricărei reflecții asupra devenirii, ca sursă a bucuriei de a înțelege temporalitatea, de a plasa individul în omenire și omenirea însăși în cuprinsul realului 1. O triplă expansiune are loc în istoriografie, angajând esențial destinul sintezei: în timp, prin abolirea oricărei limite cronologice, istoricul fiind interesat să cuprindă pe cât posibil întreaga durată; în spațiu, prin extinderea anchetei asupra continentului întreg; în sfera documentării, prin extensia nelimitată a noșiunii de fapt istoric (J.
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
comunist și a altor fenomene, au alimentat reflecția privitoare la destinul diverselor culturi. Unitatea europeană a devenit o temă la modă, prezentă nu doar pe agenda diplomaților, în programe politice, presă, în amfiteatre, ci și last but not least în istoriografie. Un grup de istorici, în frunte cu Georges Duby, și-au asumat de pildă sarcina de a regândi pentru cititorul de azi problemele puse de civilizația latină 1. Este un concept pentru definirea căruia au curs deja râuri de cerneală
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Spinelli, M. Richonnier etc.) noile eseuri strânse laolaltă de G. Duby invită stăruitor la definirea unei identități. N-am făcut decât să atrag luarea-aminte asupra lor. Text transmis radiofonic, februarie 1990 NOSTALGIA SIGURANȚEI Cine se interesează de noile teme ale istoriografiei află în palmaresul lui Jean Delumeau, profesor la Collège de France și membru al Institutului, indicații dintre cele mai semnificative. Modernist ca formație, el a aruncat sonde mai ales în secolele XVI XVIII, abordând teme de un interes eminent în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
află în palmaresul lui Jean Delumeau, profesor la Collège de France și membru al Institutului, indicații dintre cele mai semnificative. Modernist ca formație, el a aruncat sonde mai ales în secolele XVI XVIII, abordând teme de un interes eminent în istoriografia de azi. A început prin a urmări viața economică și socială la Roma în a doua parte a secolului XVI, cu intenția clară de a fixa un cadru structural pentru o întreagă serie de teme1. Un pas mai departe, în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tema unei cărți separate 3. Italiei, de la Botticelli la Bonaparte, i-a dedicat un alt studiu, ca și Romei pe calea modernității. A coborât și sub această limită cronologică, mai ales în două lucrări ce aparțin deja fondului clasic al istoriografiei: La Peur en Occident, VVIe XVIIIe siècle (1978) și Le Péché et la Peur. La culpabilisation en Occident, XIIIe XVIIIe siècle (1983). Istoria creștinismului l-a preocupat mereu, suscitându-i reflecții demne de tot interesul 4, nu o dată pline de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a nu mai aminti de colecția Les temps et les hommes îngrijită de el la Hachette. În peisajul atât de vast și policrom al "noii istorii", Delumeau deține un loc proeminent 7, ca unul care a deschis căi noi în istoriografia vieții spirituale. Le Christianisme va-t-il mourir?, una dintre lucrările sale, continuă să fie un text la fel de incitant pe cât de riguros în definirea unei atitudini. "Istoricul în căutarea fricii" e tema studiului introductiv la celebra sinteză deja amintită. Orice studiu temeinic
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
greu de închipuit această ipoteză și totuși există momente când oamenii par a ignora cu totul istoria. Rezultatul e tragic. Dictatura a sperat să obțină controlul asupra societății infantilizând-o mai ales pe seama rupturii de trecut sau a răstălmăcirii acestuia. Istoriografia a fost supusă de aceea la mari presiuni și nu o dată ea a consimțit să facă jocul puterii. Tăcerea a putut fi atunci o soluție de supraviețuire morală, dacă nu și sub unghiul profesiei. Li se reproșează istoricilor, deschis sau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cenzor fără oțărâre și clevetire, să n-aibă nici duh de partidă, nici însuși duh național". Exigență înaltă, greu de atins într-o profesie atât de supusă contingenței, însă demnă de a fi reamintită mereu, îndeosebi atunci când se uită că istoriografia e datoare a spune la nevoie și lucruri neplăcute. Sub pana transilvăneanului Georg Kraus, istoria apărea de aceea ca o sursă de stimulare a spiritului critic, una ce "ne învață cum să ne purtăm pe drept și așa cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu temei, sacrificarea nuanței de dragul culorii tari, a analizei sistematice în favoarea speculației șocante. De atunci, discursul istoric n-a contenit să fie una dintre marile teme de reflecție, adesea neliniștită, deoarece nimeni nu poate susține că între uz și abuz istoriografia a știut să afle întotdeauna justa măsură. Eticheta de istorism, adăugată la atâtea isme care au copleșit veacul nostru, era și un mod de a incrimina. De la K. Heussi și F. Meineke la K.R. Popper și analiștii mai noi, fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din alchimia spiritului uman. La antipod, se pot aminti atâția gânditori, mai ales din sfera atinsă de ideologia marxistă, care vedeau în istorie un instrument de cunoaștere și un mijloc de a înrâuri masele pe linia unui militantism de clasă. Istoriografia romantică făcuse din cunoașterea trecutului (o știm de la Michelet, însă și de la Karamzin, Palacky, Kogălniceanu etc.) un mijloc esențial de autodefinire și un instrument regenerativ. Kogălniceanu, de pildă, recunoștea în demersul istoriografic o necesitate inexorabilă, căci fără el omenirea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Ideea venea de la Cicero, din care istoricul nostru reproducea chiar un pasaj esențial, unde memoria faptelor noastre e chemată a se uni cu veacurile de mai nainte. Nu e prea mult să spunem că el a intuit valoarea eminentă a istoriografiei atunci când o plasa "după priveliștea lumii, după minunile naturii" și după Biblie, declarând-o "carte de căpetenie", una de integrare a oricui în economia și destinul umanității ca tot. Fără ea, perspectiva fiecăruia nu poate fi decât falsă, de neînțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
important decât doctrinele pe care le prezentase într-o serie de prelegeri și conferințe publice. Cum altfel și-ar putea omul defini corect poziția sa în lume? Știință și artă în același timp (Ranke folosea însă termenii în ordine inversă), istoriografia pune uneori accent pe al doilea termen, mai ales când e vorba de istorici cu mari disponibilități lirico-filosofice, precum Carlyle, Michelet, Pârvan, ș.a. "Orice artă reprezintă o luptă împotriva destinului, o luptă împotriva pământului și a morții, nota Malraux. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Orice artă reprezintă o luptă împotriva destinului, o luptă împotriva pământului și a morții, nota Malraux. Această luptă este sinonimă cu căutarea identității și solidarității, ceea ce reprezintă obiectul central al psihologiei moderne." Remarca eseistului poate fi extinsă fără abuz asupra istoriografiei, ca disciplină capabilă să ne propună acea integrare cronotopică și socio-umană. Prin ea se poate obține acea armonie a întregului care determină în fond sănătatea părților. Istoria globală (Iorga, Braudel etc.) răspundea cel mai bine acestui scop, asigurând maxima coerență
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
înșelăciune? În spațiul impur al istoriei se regăsesc totuși, idealurile umanității, valorile pe care a știut să le dureze, sacrificiile pe care a consimțit să și le asume. Evocarea lor ține de ceea ce s-ar putea numi rostul terapeutic al istoriografiei. Cronica, XXV, 20 (18 mai 1990), p. 1, 4 CARPATOLATINII Într-un moment când interesul general pentru România cunoștea un dramatic recul, cauzat de superficiala concluzie că aici nu se mai putea întâlni decât dictatură și obediență, lumea savantă înregistra
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
REVOLUȚIA ÎN STUDIU: VARIAȚIUNI PE ACEEAȘI TEMĂ Împlinirea a două secole de la Revoluția franceză a resuscitat, ani în șir, o problemă asupra căreia s-a scris deja enorm. Prin amploarea consecințelor produse, practic inepuizabile, ea a continuat să focalizeze interesul istoriografiei, dând loc la revelații și interpretări noi. Se admite acum că revoluția în cauză constituie doar manifestarea locală cea mai spectaculoasă a unui fenomen de anvergură mondială, ale cărui reverberații, active și fecunde, le resimțim încă. Inventarul preocupărilor din ultimii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
bune), trebuie să constatăm o tendință de a se democratiza istoria prin deplasarea interesului de la eveniment și erou la viața anonimă, la masele care asigură partea submersă a Icebergului. E o tendință legitimă, dar ea nu va putea cuprinde toată istoriografia. Se vorbește de "întoarcerea la eveniment", narațiunea se vrea repusă în drepturi, eroii intră din nou în scenă, gata să-și reia rolul. Dincolo de perspectiva justițiară a istoriei și a culturii, subminată evident de complexe, există și o alta de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
1940. Această ultimă perioadă, cea mai dramatică, face obiectul unor analize întreprinse de istoricii din Chișinău într-un patetic Îndemn la înălțare înălțare în istorie 1. Este o culegere de texte, a căror finalitate e să definească starea actuală a istoriografiei moldovene, să discute chestiuni legate de contextul originilor, ca temă esențială a istoriografiei în cauză, să caute a defini apoi câteva "probleme mai vechi și mai noi" de larg interes public. Îngrijitorul volumului e E. Bulat, iar textele cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
istoricii din Chișinău într-un patetic Îndemn la înălțare înălțare în istorie 1. Este o culegere de texte, a căror finalitate e să definească starea actuală a istoriografiei moldovene, să discute chestiuni legate de contextul originilor, ca temă esențială a istoriografiei în cauză, să caute a defini apoi câteva "probleme mai vechi și mai noi" de larg interes public. Îngrijitorul volumului e E. Bulat, iar textele cele mai numeroase și mai bogate în idei generatoare de perspective sunt scrise de Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]