72,571 matches
-
cum o numesc Părinții, adică iubirea trupească și egoistă de sine. Celor opt păcate capitale trebuie să le opunem cele opt virtuți creștine: înfrânarea, cumpătarea, sărăcia de bunăvoie, bucuria, îndelunga răbdare, modestia și smerita cugetare. La rândul ei, filavtia sau iubirea trupească de sine, catalogată de Sfinții Părinți drept izvorul tuturor patimilor, este nimicită de iubirea duhovnicească de toți și de toate. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind înșiruite în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
trebuie să le opunem cele opt virtuți creștine: înfrânarea, cumpătarea, sărăcia de bunăvoie, bucuria, îndelunga răbdare, modestia și smerita cugetare. La rândul ei, filavtia sau iubirea trupească de sine, catalogată de Sfinții Părinți drept izvorul tuturor patimilor, este nimicită de iubirea duhovnicească de toți și de toate. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind înșiruite în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care dă naștere desfrânării; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
și de toate. La Sfântul Ioan Casian, păcatele sunt prezentate ca fiind înșiruite în lanț, începând de la trup, de la lăcomia pântecelui, care dă naștere desfrânării; ca să poată fi satisfăcute acestea două, este nevoie de bunuri materiale și se naște astfel iubirea de arginți și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Sfântul Paisie Velicikovski, referindu-se la multele și feluritele păcate și uneltiri ale demonilor, vorbește și despre
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
138-139. footnote>. Foarte interesant de notat este și faptul că, Părinții relevă remediile fiecărui păcat capital. Astfel, arată că lăcomia pântecelui este spulberată prin post și înfrânare; desfrânarea, prin disciplină trupească și sufletească, prin dor dumnezeiesc și dorința bunurilor viitoare; iubirea de arginți, prin compătimirea și ajutorarea celor săraci; mânia, prin dragoste de toți și prin bunătate; tristețea, prin bucurie duhovnicească; slava deșartă și mândria, prin lucrarea într-ascuns și cu smerita cugetare. Atunci când erau atacați de ispite puternice, Părinții obișnuiau
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
aducând multitudinea de catastrofe. Oricât ar vrea omul să ducă o viață pur simțuală, rezumându-se la trăirea ei doar la nivel animalic, totuși ceva arde în adâncurile inimii lui, înăbușit, dar arde, pentru că în om este scânteia din flacăra iubirii lui Dumnezeu, este dorul omului după Acesta, chiar dacă omul este despărțit de El prin păcat. Sfântul Grigorie Teologul spune în acest sens: „În calitate de pământ sunt legat de viața pământească; însă eu fiind și o părticică dumnezeiască, port în mine dorința
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
din 1862 de la Sankt Petersburg. O nouă și adevărată grand opéra propune tot pe scena pariziană Mayerbeer: Africana (aprilie 1865) pentru ca doar două luni mai târziu, în iunie același 1865, Hans von Bulow dirijează la München premiera genialului poem închinat iubirii, Tristan și Isolda de Wagner. Școlile naționale încep să-și contureze personalitatea: la Praga, în 1866 are loc premiera Mireasa vândută de Smetana. În același an 1866, la Paris, pe scena de la Opéra Comique, Ambroise Thomas prezintă delicata partitură Mignon
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
în Tosca lui G. Puccini și nu numai - după care, genialul italian care a privit poate la genialul său contemporan german, crează o altă dragoste nefericită (desigur, în alte circumstanțe) și introduce în pagina orchestrală - tot după model wagnerian - motivul iubirii tragice dintre Otello și Desdemona, scena sărutului. În ultima sa lucrare, Falstaff, G. Verdi renunță la uvertură sau preludiu. Dirijorul atacă partitura și cortina se ridică. Așa se va întâmpla în toate operele lui Puccini - în Boema, orchestra ne explică
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
dell’opera italiana, ed. Bruno Mandori, Pavia, 2000, p 510. footnote>. De fapt, Manon - ca și Madama Butterfly mai târziu- ia rețeta aplicată de Verdi în Otello - o primă jumătate de act dramatică și o a doua lirică, dominată de iubire. Agitația studenților și sosirea diligenței urmate de dialoguri și apoi, duetul între cei doi indrăgostiți, amintește de duetul dintre Elisabeta și Carlo, din primul act al lui Don Carlo<footnote Idem, Dorsi, Fabrizio / Rausa/Giuseppe - Storia dell’opera italiana, ed.
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Jacob nu credea în iubire. O considera o pierdere de timp și o inutilă sursă de suferință. Singurul lucru care avea sens era matematica. Credea că mate îi poate oferi toate răspunsurile. Visul lui era să ajungă un mare matematician. Să fie respectat si să
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
un bun care face totul în acel moment, ci din El curge harul mereu. Dar sfântul Grigorie nu nesocotește nici colaborarea voinței omului prin împlinirea poruncilor. Curgerea continuă a harului și colaborarea mereu sporită a omului sunt ca dialogul unei iubiri mereu sporite între Dumnezeu și om”. (notă explicativă nr. 13, PSB, vol. 29, p. 458) footnote>. De acest har umplându-se, sfinții apostoli au arătat Bisericilor lui Hristos, rodurile plinătății și ale adeveririi. Acest Duh rămâne sălășluit în cei ce
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
lui Hristos se restaurează deplin chipul, mai întâi în suflet și apoi în trup. Făcând referire la bunătățile de care a fost lipsită firea noastră, Sfântul Grigorie enumerându-le, scrie: libertatea, puritatea, fericirea, deschiderea cu care privea fața lui Dumnezeu, iubirea, îndepărtarea de orice rău, dreptatea în judecata morală, viața, rațiunea, înțelepciunea, mintea clară care înțelegea fără nici un voal etc<footnote Preot Dr. Vasile Răducă, Antropologia Sfântului Grigorie de Nyssa, Editura IBMBOR, București, 1996, p. 141. footnote>. În concepția Sfântului Grigorie
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
acțiune și personaje nu mi-a atras nici într-un fel atenția. Povestea lui Alexei - Aleoșa, personajul central al romanului Frații Karamazov de Dostoievski, este ușor de intuit, chiar plictisitoare. Aleoșa pare fascinant prin sinceritatea sa debordantă, prin modestia și iubirea necondiționată față de oameni, dar aceste trăsături de caracter, care îi dictează fiecare acțiune, îl transformă intrun personaj previzibil. Aleoșa emană simplitate, dicursurile sale sunt scurte, adevărul este esența. Nu este un personaj misterios, spune și aplică ceea ce gândește. Spre deosebire de celelalte
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
era bună foarte (Facere 1, 31). Starea primordială a primului om era așadar o stare de fericire. Omul era în armonie cu Dumnezeu, cu sine, și cu natura externă. În rai, Adam vedea cu o minte care era plină de iubire, cu un suflet umplut de puterea Duhului dumnezeiesc, nu numai pentru că el însuși era deplin unificat, ci și pentru că trăia într-o creație plină de Duhul dumnezeiesc. Nu era nici o separație între creație și lumea energiilor divine, nici o contradicție între
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
o folosi împotriva a tot ce ar fi încercat să-l îndepărteze de Creatorul Său; i-a dăruit libertate ca să Îl aleagă pe El; memorie ca să nu înceteze să-și amintească de Dumnezeu care l-a creat și care este Iubire și să rămână mereu unit cu El prin legătura dragostei; aducerea-aminte de Dumnezeu i-a fost dăruită omului, ca amintindu-și porunca s-o împlinească și aducându-și aminte de binefacerile dăruite de Bunul Creator, să-L slăvească neîncetat; imaginația
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
limpede izvorâtă dintr-un izvor curat era viața lor în rai, împodobită cu fecioria<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, op. cit., p. 26. footnote>. Tot ceea ce exista întru început în Eden era bun. Adam își îndrepta toată puterea lui de iubire spre Creatorul Său și bucuria lui cea mai mare era împărtășirea de dragostea lui Dumnezeu. El se bucura de realitățile sensibile ale Edenului doar pentru că le vedea în relația lor cu Dumnezeu. Atâta timp cât omul s-a bucurat de o viață
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
prin cădere, împreună cu toți urmașii. Prin păcat, oamenii au fost readuși la moartea care era și nu era proprie naturii lor. Când au fost creați, oamenii erau ca îngerii din ceruri; deși aveau trup, acesta era însă transfigurat în lumina iubirii dumnezeiești. Deci, omul nu a fost creat precis nici pentru nemurire, nici pentru moarte, iar Dumnezeu, lăsându-l să aleagă singur calea pe care va merge, l-a înzestrat cu tot ce avea nevoie ca să ajungă în final tot la
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
ușoare, iar văzând-o preamărește îndată pe Dumnezeu și dă slavă Lui, el a cunoscut în ființa ei coruptă frumusețea întocmită de El în așa fel, că contemplarea ei îl duce până la străpungerea inimii și-l face să înainteze până la iubirea lui Dumnezeu care a zidit-o pe ea, ba chiar intră în convorbire cu ea. Iar prin aceasta preschimbă reaua ei deprindere în deprinderea virtuții și prin pocăință o aduce la Hristos, făcând-o din necurată curată prin învățătura cuvântului
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
ei, e un izvor al vieții. Deci pomul vieții este fie aceeași lume sesizată prin minte, fie Dumnezeu care se vede prin lumea astfel sesizată. Un pom al vieții e orice persoană a altuia, care este sursa vieții mele, prin iubirea ei față de mine; iar Pomul Vieții prin excelență și atotcuprinzător e Persoana absolută, ca sursă a iubirii nesfârșite față de toți și a iubirii tuturor persoanelor între ele<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., p. 326. footnote>. Unii dintre
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
Dumnezeu care se vede prin lumea astfel sesizată. Un pom al vieții e orice persoană a altuia, care este sursa vieții mele, prin iubirea ei față de mine; iar Pomul Vieții prin excelență și atotcuprinzător e Persoana absolută, ca sursă a iubirii nesfârșite față de toți și a iubirii tuturor persoanelor între ele<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., p. 326. footnote>. Unii dintre Sfinții Părinți acordă celor doi pomi o semnificație mistică. Aceasta nu contrazice cele relatate anterior, ci dimpotrivă
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
astfel sesizată. Un pom al vieții e orice persoană a altuia, care este sursa vieții mele, prin iubirea ei față de mine; iar Pomul Vieții prin excelență și atotcuprinzător e Persoana absolută, ca sursă a iubirii nesfârșite față de toți și a iubirii tuturor persoanelor între ele<footnote Preot Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă..., p. 326. footnote>. Unii dintre Sfinții Părinți acordă celor doi pomi o semnificație mistică. Aceasta nu contrazice cele relatate anterior, ci dimpotrivă, le încununează, căci este mai presus
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
A vorbi despre iubire înseamnă a vorbi despre Dumnezeu, iar acest lucru nu are limite, Dumnezeu fiind nemărginit. Majoritatea religiilor valorizează dragostea, compasiunea și empatia. Religia creștină este numită și religia iubirii de oameni, căci, într-adevăr, multe sunt cele care caracterizează creștinismul, dar
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
A vorbi despre iubire înseamnă a vorbi despre Dumnezeu, iar acest lucru nu are limite, Dumnezeu fiind nemărginit. Majoritatea religiilor valorizează dragostea, compasiunea și empatia. Religia creștină este numită și religia iubirii de oameni, căci, într-adevăr, multe sunt cele care caracterizează creștinismul, dar mai mult decât toate și mai puternică decât toate este dragostea reciprocă și pacea<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 31, 1, la Evrei, P.G., LXIII, col
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
adevăr, multe sunt cele care caracterizează creștinismul, dar mai mult decât toate și mai puternică decât toate este dragostea reciprocă și pacea<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 31, 1, la Evrei, P.G., LXIII, col. 213. footnote>. Creștinismul consideră iubirea ca avându-și rădăcinile în natura lui Dumnezeu<footnote William R. Clough, To be loved and to love, în Journal of Psychology and Theology, 2006, Vol. 34, No. 1, p. 29. footnote>. Sfântul Evanghelist Ioan, teologul dragostei dumnezeiești, exprimă plenitudinea
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
Dumnezeu<footnote William R. Clough, To be loved and to love, în Journal of Psychology and Theology, 2006, Vol. 34, No. 1, p. 29. footnote>. Sfântul Evanghelist Ioan, teologul dragostei dumnezeiești, exprimă plenitudinea ființei și prezenței lui Dumnezeu prin cuvântul iubire: Dumnezeu este iubire și cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el (I In., 4, 16). Dumnezeu este iubire în Sine nu numai în raport cu omul și cu întreaga lume; este iubire prin revărsarea Lui spre lume
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
R. Clough, To be loved and to love, în Journal of Psychology and Theology, 2006, Vol. 34, No. 1, p. 29. footnote>. Sfântul Evanghelist Ioan, teologul dragostei dumnezeiești, exprimă plenitudinea ființei și prezenței lui Dumnezeu prin cuvântul iubire: Dumnezeu este iubire și cine rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne în el (I In., 4, 16). Dumnezeu este iubire în Sine nu numai în raport cu omul și cu întreaga lume; este iubire prin revărsarea Lui spre lume, dar era iubire
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]