2,415 matches
-
romantică este, paradoxal, literală: ea nu consideră cuvântul doar un pretext pentru un sens care îl depășește, ci găsește acest sens tocmai în interiorul cuvântului, în felul în care știe să numească lucrul, în „densitatea“ revelației pe care o exprimă. Mistica iudaică, la rându-i, contribuie la conturarea figurii traducătorului în textul lui Benjamin. Este vorba, în principal, tot de afirmarea literalității ca principiu al limbii. Mai târziu, aceasta va corespunde materialismului istoric în descrierea expe rienței urbane. Steiner se referă la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
propun vizează, așadar, valențele epistemologice ale conceptului de „experiență“. Două elemente orientează înțelegerea lui Benjamin: pe de o parte, necesitatea reevaluării kantianismului, de la care este re ținută problema trascendentalului; pe de altă parte, „co rectivul“ teologic al kantianismului, de sorginte iudaică, dar „pus în concept“ odată cu prologul epistemo-critic. Experiența obiectului, în urma acestor două surse, este integrală, în sensul că ea face vizibilă, în fenomen, originea sa divină și, odată cu aceasta, posibilitățile nelimitate ale obiectului. Deconstrucția contextului istoric al obiectului, ca și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
politice ca formulă a legitimării comunității, nu a „conducătorului“ ei. Wolf-Daniel Hartwich, Aleida și Ian Assmann observă raportul dintre cei doi autori în postfața la prelegerile lui Taubes despre epistolele pauline. Comunitatea în discuție va fi, ulterior, fundamentată mesianic. Modul iudaic al legăturii între oameni intră, după cum afirmă Taubes, într-o „logică mesianică“. Sensul acesteia este profunda orientare a legii către ceea ce o depășește și o deconstruiește: sacrificiul christic, prin care credința transcende fapta, iar Împăratul intră în cetate în hainele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
divină. Două cazuri sunt analizate: Egiptul și Israelul: „Wie Ägypten als das Paradigma eines starken Staates, ja als der erste starke Staate der Weltgeschichte gelten kann, so liegt das Besondere der hebräischen Staatlichkeit in ihrer pro grammatischen Schwäche“. În istoria iudaică, Assmann iden tifică trei etape: antistatatală (a Judecătorilor), statală (corespunzătoare regatelor lui David și Solomon) și „sub-statală“ (sub-staatlichen), ulterioară. Prima etapă este o societate „anarhică“, „acefală“ și contrară ideii de stat dominante în epocă. Cea de-a doua este de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
treia etapă este marcată de împărțirea Iudeii în provincii autonome și culminează cu distrugerea celui de-al doilea templu, în anul 70 d.Ch. Această istorie schematică a evreilor îl face pe Assmann să conchidă asupra caracterului negativ al teologiei politice iudaice: „Nur einer kann herrschen: entweder Gott oder der König“. Decizia iudaică scoate din discuție opțiunea profană, mundană. Orientarea teologiei politice va fi una împotriva autorității și înclinată spre edificarea liantului comunității: cele două elemente definesc o „Gesellschaft gegen den Staat
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
culminează cu distrugerea celui de-al doilea templu, în anul 70 d.Ch. Această istorie schematică a evreilor îl face pe Assmann să conchidă asupra caracterului negativ al teologiei politice iudaice: „Nur einer kann herrschen: entweder Gott oder der König“. Decizia iudaică scoate din discuție opțiunea profană, mundană. Orientarea teologiei politice va fi una împotriva autorității și înclinată spre edificarea liantului comunității: cele două elemente definesc o „Gesellschaft gegen den Staat“ pentru care Mesia aduce o mântuire doar la sfârșitul vremii. Assmann
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
spre edificarea liantului comunității: cele două elemente definesc o „Gesellschaft gegen den Staat“ pentru care Mesia aduce o mântuire doar la sfârșitul vremii. Assmann vorbește tot aici, în opoziție cu C. Schmitt, despre o „teologizare“ a conceptelor politice. Astfel, teologia iudaică îi corespunde tipului de relație cu fenomenul puterii despre care am vorbit mai sus. Discursul despre mânia divină sau despre iubirea necondiționată și totală a omului pentru Domnul implică absența intermediarului în această relație. Statul nu mai este învestit cu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
discuție: cu adevărat doar Cel de Sus poate fi iubit, iar creștinismul primar va învăța bine acest lucru. Constantin cel Mare, arată Assmann, vede mai apoi lucrurile, în mod paradoxal, din nou ca un egiptean. Contrar unui înțeles comun, loialitatea iudaică față de lege înseamnă tocmai devotamentul față de comunitatea autonomă, lipsită de autoritatea statului (herrschaftsfreie). Această loialitate nu mai poate fi gândită în analogie cu loialitatea față de vreun centru mundan al puterii, precum Schmitt ar putea-o face. Dim potrivă, ideea de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
conduce la caracterul persistent deconstructiv înmagazinat în prima și, respectiv, la considerarea iubirii ca modalitate a apar tenenței comunitare, nu ca sentiment universal al raportării la celălalt. Ca o consecință, Taubes ajunge să numească Israelul „loc al revoluției“. Teologia politică iudaică, arată Taubes aici, este locul unde se manifestă plenar, pentru prima dată, istoria. Mitologiile orientale aveau mereu în fundal ideea cosmologică a eternei reîntoarceri. Poporul Domnului își primește însă revelația în pustiu, departe de neamuri, și, mai mult, știe că
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
metafizic, ci o voce personală. În acest fel, Israel se constituie ca opoziție față de lume și, arată Taubes, ca posesorul unui sens singular: „Iar faptul că Dum ne zeul lumii rămâne și Dumnezeul lui Israel dă un avânt eschatologic apocalipticii iudaice“. Fapta poporului ales este, în virtutea singularității revelației care i se dă, și ea singulară, având un final absolut, irepetabil. Ea are loc în orizontul unei temporalități inedite, liniare. Acțiunea este asumată deplin, cu responsa bilitatea care decurge din ea și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
încercat să arăt mai sus, nu cârmuiește prin reprezentanți. Teocrația capătă însă o importantă dimensiune critică și, arată autorul Eschatologiei occidentale, justifică pe de o parte acțiunea revoluționară și, pe de alta, își pune o am prentă decisivă pe concepția iudaică a eschatonului. Aceasta stă sub o presupoziție metafizică fundamentală, care va in-for ma apoi concepția asupra lui Mesia și va așeza spațiul iudaic în opoziție cu tradiția gândirii istorice a Europei: „În apocalipse nu acționează nimeni, aici totul se întâmplă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de o parte acțiunea revoluționară și, pe de alta, își pune o am prentă decisivă pe concepția iudaică a eschatonului. Aceasta stă sub o presupoziție metafizică fundamentală, care va in-for ma apoi concepția asupra lui Mesia și va așeza spațiul iudaic în opoziție cu tradiția gândirii istorice a Europei: „În apocalipse nu acționează nimeni, aici totul se întâmplă“. Nu este vorba de o desfășurare istorică a cărei logică să conducă dincolo de ea. Continuitatea este spartă decisiv de momentul sfârșitului, prin care
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aflat în con tinui tatea timpului. Abia materialismul isto ric este cel care, la sfâr șitul tradiției occidentale, eliberează realul de reduc ția anti ci pativă a logicului și așază în opoziție libertatea și necesitatea. Schematic, el corespunde tempoului mesianic iudaic: „Mântuitorul cheamă din afară. Acest altceva de dincolo, care nu se simte acasă în acest aici al lumii, este perceptibil în lume ca o chemare.“ Raportarea lumii la mesianic nu este în măsură să confere acesteia un scop sau un
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
continuității, ci, cum voi încerca să arăt în continuare, răspunsul chemării de dincolo de lume, semn al „nerăbdării“ timpului și formă a clipei iluminării (Jetzt der Erkennbarkeit). Teologia politică a lui Benjamin poate fi văzută ca o rescriere a scenariului eschatonului iudaic, având însă o importantă aplicație în orizontul criticii culturale. În acest punct se poate insera și intenția încercării de față: aceea de a identifica, între personajele lumii urbane, anumite exemple de „gesturi“ teologico politice. Experiența flaneurului va intra în discuție
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fordert Opfer, die zweite nimmt sie an.“ Raportul dintre cele două con cepte, viața și viul, este dificil de reprodus pe urmele lui Benjamin. Este suficient aici doar a indica traseul pe care textul îl parcurge spre această distincție: interpretarea iudaică a poruncii „Să nu ucizi“ nu interzice, în mod automat, uciderea. Riposta în legitimă apărare este un exemplu. Aceasta pentru că „simpla viață“, viața în genere, nu are valoare în fața vieții drepte, a vieții care abia devine sacră prin lupta pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
transcendentală este păstrată, dar „autoritatea“ rațiunii este în locuită cu un puternic impuls mesianic („impulse of an intense messianism“). Și de această dată, lectura textului Zur Kritik der Gewalt din punctul de vedere propus de autor, al conflictului dintre mesianismul iudaic și o noțiune secularizată, „capitalistă“ a dreptului îmi pare a fi secundară, dacă nu chiar problematică. Mai interesant este modul cum proiectul critic kantian se redescrie din perspectiva unei filozofii „iudaice“ a istoriei și cum critica violenței trimite la problema
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de vedere propus de autor, al conflictului dintre mesianismul iudaic și o noțiune secularizată, „capitalistă“ a dreptului îmi pare a fi secundară, dacă nu chiar problematică. Mai interesant este modul cum proiectul critic kantian se redescrie din perspectiva unei filozofii „iudaice“ a istoriei și cum critica violenței trimite la problema finalității fără scop din Critica facultății de judecare. În filozofia practică (a doua critică), Kant pune între paranteze viața din punct de vedere empiric, constituția mundană a subiectului și derivă principiile
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
decon structivă“ a eroului care păcălește destinul. A doua soluție este cea care a făcut posibilă construirea Zidului Chinezesc, organizarea ca destin („die Organisation als Schicksal“). În fine, a treia și cea mai elaborată în comentariul lui Benjamin este cea iudaică: tensiunea așteptării mesianice. Mai întâi, forma pe care Kafka o dă acestei așteptări este cea a parabolei (Gleichnis). Parabola nu transmite un înțeles anume, nu are un înțeles simbolic: „[die Gleichnisse] zur Lehre ähnlich wie die Haggadah zur Halacha stehen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
secularizări“ progresive a limbajului lui Bernjamin nu se pune. Este vorba, mai degrabă, de coexistența unor teme politice (anarhismul), teologice (mesianismul) sau filozofice (materialismul). Acestea funcționează împreună ca elemente ale discursului pe baza unor „afinități elective“ evidente în mediul intelectual iudaic al începutului de secol XX: „La surdétermination des textes de Benjamin, avec leur bipolarité théologique et matérialiste, ne permet pas d’attribuer à une seule de ces dimensions la signification d’une théme“. Printr-o astfel de lectură nu se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cărți, detalii geografico-administrative ale provinciilor romane est-mediteraneene. De asemenea, textele Bibliei - Vechiul Testament fac referire la organizarea internă a prosperelor regate arabe Sana, Main, Qataban și Hadramauth din sudul peninsulei arabe (pe teritoriul Yemenului actual) și la raporturile acestora cu regatul iudaic, menționând bogatele daruri pe care regina din Saba i le trimitea regelui Solomon în secolul al X-lea î.C. 2. Cunoașterea și situația spațiului arab în perioada expansiunii arabe (sec. VII - XIV) Procesul expansiunii arabe declanșat imediat după întemeierea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
46 de ani) din acest oraș, pentru faptul că astăzi, 10 februarie 1942, orele 12,20 a fost prins de gardianul public Munteanu Gheorghe, tăind 2 pui în curtea comunității evreiești de pe strada Ștefan cel Mare, nr. 91, în ritual iudaic pentru evreul Feldman Vigder din acest oraș, str. Gheorghe Lazăr. Puii confiscați s’au înaintat Primăriei Vaslui cu adresa nr. 32.850/ 10 februarie 1942. Rugăm dispuneți cele legale”. Ce-o fi făcut primarul Ion Rășcanu cu mortăciunile hahamului confiscate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Goethe, Marx, Nietzsche, Kafka, Freud, Berdiaev, Croce, Gasset, Shelley, Büchner, Hölderlin, Rimbaud, T.S. Eliot, Dickens, Tolstoi, Dostoievski, Mozart, Beethoven, Mussorgski, Mahler, Berg, alături de mulți alții, se află în inima identității noastre. Dialogica culturală În perioada Evului Mediu, creștinismul disimulează conținuturile iudaice, grecești, latine pe care le înglobase, însă încetează a le ține încremenite începînd cu secolul al XI-lea: gîndirea creștină se nutrește cu ideile aristotelice (prin intermediul traducerilor din Avicenna și Averroes), revine la lecturile antice, se raportează la dreptul roman
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
în înțelegerea realității. Se poate spune că "nominalismul" manifestă deja o raționalitate autocritică, mai cu seamă în cazul lui William Occam (1300-1344), care nu conferă realitate decît lucrurilor individuale. Renașterea va elibera antagonismele pînă atunci virtuale dintre contribuțiile culturale creștine, iudaice, grecești, romane. Se operează în mod răsunător o primă disociere între mesajul evanghelic, legat el însuși printr-un cordon ombilical de Vechiul Testament, și Dogma catolică. Revenirea la textele sfinte revitalizează mesajul lui Iisus și al apostolului Pavel privind întîietatea credinței
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
al apostolului Pavel privind întîietatea credinței, revigorează măreția Dumnezeului lui Abraham, pune sub semnul îndoielii divinizarea catolică a Fecioarei. Catolicismul medieval reușise să înăbușe și să suprime ca erezie orice nouă interpretare a surselor evanghelice. Însă reactivarea surselor evanghelice și iudaice devine de nestăvilit în secolul al XV-lea și, sub influența exacțiunilor papalității, în Germania izbucnește Reforma (1517), care se va propaga asemenea unei unde, sub diverse forme, în întreaga Europă. Din acest moment se dezlănțuie războiul religiilor, care de-clanșează
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
se va transforma în dialogică. În același fel în care Europa modernă se naște din punct de vedere politic într-un climat de ruptură și conflict, ea se naște din punct de vedere cultural în contextul izbucnirii antagonismelor dintre instanțele iudaică, creștină, greacă, latină. Renașterea, care apare în cetățile sau principatele din Italia și din Țările de Jos și care se va răspîndi în toată Europa, inaugurează o dialogică de acum înainte neîntreruptă și care implică schimburi și încorporări reciproce, fără
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]