5,195 matches
-
tirului executat de arbaletieri. Instinctiv, Îl apucă pe bargello de un umăr, trăgându-l sub o streașină de la ușa unei prăvălii. Căzură unul peste altul, În timp ce bucata imensă desprinsă din zid se prăbușea În fața lor și o ploaie de pietre izbea În jur. În piața Îngustă, nu toți asediatorii avuseseră posibilitatea de a se trage la adăpost. Strigăte și vaiete ieșeau din norul de praf și de moloz, ca dovadă că nu puțini fuseseră loviți. Poetul se ridică Îndurerat. - Eretici blestemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
afli aici? Întrebă Bonatti. Cu el, adăugă arătând spre trupul lui Arrigo fără să Îl privească. - Da. Are dreptul să vadă și el ceea ce voi vedea eu. Bătrânul se Încovoie sub acele cuvinte, ca și când un vânt impetuos l-ar fi izbit. - Și ce crezi că vei vedea? Întrebă el după o clipă, mânios. - Visul lui Frederic. Împărăția luminii. A chemat cele mai strălucite minți ale curții sale pentru a pregăti Încercarea. Pe Elia da Cortona ca să creeze, prin alchimie, un fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În sinea lui, grea ca o piatră de moară. Apoi, dintr-o dată, o sclipire, urmată de un talaz de lumină orbitoare, se revărsă prin fisură, explodându-i În față. Din instinct, ridică un braț, ferindu-se de străfulgerarea care Îi izbea retina dureros. În timp ce Încerca să reacționeze la orbirea momentană, auzi un geamăt sufocat. Nedeslușit, Îl Întrezări pe Bonatti, care se zgâia năucit la fața lui, iluminată de acea strălucire. - Lumina lui Dumnezeu! strigă Dante, continuând să se ferească de valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ascunse nimic: Marseieza scrisă cu fecale, imaginea de sfârșit de lume și ideea pe care o avuseseră mulți, dar mai ales el, de a o găzdui pe tânără în casa din parc. Tăcu, așteptă, părea o fiară care ar fi izbit cu o lovitură puternică gardul unui parc sau trunchiul unui stejar gros. Procurorul nu răspunse nimic. Privea prin vitraliul ușii de la intrare silueta ușoară care se plimba liniștită înainte și înapoi, apoi îi dădu de înțeles primarului că dorea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din pricina înfățișării sale, din cauza trupului lui ramolit care părea că de abia se mai ține în straniul lui înveliș. Am început să vorbesc cu el despre micuță și i-am spus ce i se întâmplase. Nici dacă l-aș fi izbit în moalele capului nu ar fi fost atât de uluit. A fost nevoit să se sprijine de tocul ușii și a mormăit tot felul de lucruri despre tinerețe, frumusețe, drame, război și despre sfârșit. Nu mai eram decât noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Un văduv înțelege un alt văduv, în fine, așa mi se pare. Multe lucruri ar fi putut să ne apropie. XXII Pe 27 septembrie ’21, când traversam strada Pressoirs, nu văzui venind un automobil care mă lovi. Fruntea mi se izbi de colțul trotuarului. Îmi amintesc că, în momentul șocului, m-am gândit la Clămence, și-mi amintesc că mă gândeam la ea ca la o femeie vie pe care cineva mergea să o anunțe că soțul ei tocmai avusese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
s-a ales oricum cu o pată vineție. Conte Del Monte a mâncat o dată o cutie de albăstreală, dar n-a pățit nimic. Totuși, după câtva timp a sărit de pe fix și s-a pornit să gonească nebunește pe stradă, izbindu-se de garduri, tăvălindu-se În șanțuri și urmând un traseu excentric care l-a scos din viața lui Amory. Amory s-a trântit pe pat și a plâns. — Sărmanul Conte! striga el. O, sămanul Conte mic! După câteva luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu disperare, efectuînd placaje imposibile, țipând semnalele cu o voce diminuată până la un șuier aspru, furios, găsind totuși timp să se delecteze cu bandajul pătat de sânge din jurul capului și cu eroismul Încordat, glorios, al plonjoanelor, al trupurilor ce se izbeau și al mădularelor dureroase. În minutele acelea curajul curgea ca vinul din asfințitul de noiembrie, iar el devenise eroul etern, identificându-se cu lupul de mare de la prova unei galere vikinge, cu Roland și Horațiu, cu Sir Nigel și Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pur mental. La alți oameni pe care-i considerase de calitate superioară Îl atrăsese În primul rând personalitatea lor, iar la Burne simțea lipsa magnetismului care-l Îndemna de regulă să jure credință. În seara aceea Însă Amory a fost izbit de seriozitatea intensă a lui Burne, calitate pe care se obișnuise s-o asocieze numai cu prostia jalnică, și de marele lui entuziasm, care făcea să vibreze În inima sa corzi socotite moarte. Burne simboliza, vag tărâmul spre care spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
explicația asemănării profunde dintre noi ar putea fi un strămoș comun și am descoperit că unica legătură de sânge dintre familiile Darcy și O’Hara este clanul O’Donahue... Numele strămoșului respectiv era, cred, Stephen... Când unul dintre noi este izbit de fulger, suntem izbiți amândoi: abia ai ajuns tu la portul de Îmbarcare, că mi-au și parvenit documentele pentru plecarea la Roma și aștept să mi se indice, dintr-un moment Într-altul, de unde să iau vaporul. Voi pluti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
noi ar putea fi un strămoș comun și am descoperit că unica legătură de sânge dintre familiile Darcy și O’Hara este clanul O’Donahue... Numele strămoșului respectiv era, cred, Stephen... Când unul dintre noi este izbit de fulger, suntem izbiți amândoi: abia ai ajuns tu la portul de Îmbarcare, că mi-au și parvenit documentele pentru plecarea la Roma și aștept să mi se indice, dintr-un moment Într-altul, de unde să iau vaporul. Voi pluti pe ocean Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
onoarea. Omul cel solid scoase un sunet care semăna a huo. - E treaba cea mai idioată pe care-ai spus-o până acum. - Ba nu, nu e idioată. E absolut plauzibilă. Dacă ați fi urmat un colegiu, v-ar fi izbit faptul că unii băieți de acolo muncesc de două ori mai mult pentru o sută de onoruri lipsite de importanță decât muncesc studenții care trebuie să-și plătească școlarizarea. - Puștime... jocă de copii, a pufnit secretarul. - Nici vorbă - decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avea niște ochi extraordinar de puternici, parcă tăiați în granit, teribil de tineri. M-a impresionat cerșetorul acela, încă mă urmăresc ochii lui. Cred că prin clasa a V-a am învățat despre Egipt la istoria universală și m-a izbit imaginea Scribului. Ochii lui, ațintiți asupra faraonului pentru a nu scăpa o vorbă de pe buzele acestuia mi s-au părut fabuloși. Parcă îi știam de undeva, parcă îi mai văzusem undeva: ceva straniu se petrecea cu mine ori de câte ori mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
respirând nervos, mi-a spus să mă duc acasă și să am grijă de copil. Nu m-a mai deranjat nimeni de atunci... Acum noaptea se lăbărța peste mine și cuvintele lui Silvestru îmi sunau în urechi ca un gong izbit cu un ciocan de fier. O pantomimă, ce fel de pantomimă, Doamne, eu care abia mă târâi pe picioare! A venit brusc o lumină și m-am liniștit. Am înțeles că Valentin era un fel de mesager, că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
zic, punem frânghia, montez dispozitivul de coborâre, dar nu controlez dacă era frânat și îmi dau drumul. O iau puternic la vale, încerc să frânez cu picioarele, dar adidașii iau foc instantaneu, trec la mustață de marginea scenei și mă izbesc cu fundul de decor, îl scot din cuie și-l arunc cât colo, cad pe spate, dispozitivul de coborâre pleacă din recul înapoi, eu mă ridic amețit în fund, dispozitivul vine înapoi și mă lovește în țeastă, iar aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acum marea greșeală, pe care o face de fiecare dată când fiul ei o scoate din sărite și nu se mai poate stăpâni: începe să povestească despre lagărele de concentrare, despre copilul care mânca un măr și care a fost izbit de perete până a murit, iar mărul a fost mâncat apoi de ucigașul său. Despre copiii care au fost aruncați de la etajul al doilea din pură cruzime. Despre mama trimisă la camera de gazare împreună cu copilul ei de două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de chei pe care mi-l dăduse pendulau și cheile unui Jaguar. Am zărit caroseria sexy a Ferrari-ului GTO, parcat cu un aer impozant exact În locul În care Îmi spusese compozitorul că se afla. Când am deschis ușa, m-a izbit un miros de piele. Înăuntru domnea un talmeș-balmeș de nedescris: mucuri de țigară, ghemotoace de hârtie, cutii goale de casete. M-am uitat mai atent și am observat că geamurile și caroseria nu erau prea curate. În toată dezordinea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îmbătasem și-mi plângeam de milă. Nu aveam ce face, nu aveam chef de tipul ăsta. Akemi se opri brusc, umerii Începură să-i fremete și izbucni În plâns; erau hohotele de plâns ale unui copil, pe care le simțeam izbindu-se de umărul meu. „Nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine, nu te am decât pe tine.“ — Pe tine, știi... m-am hotărât să te aștept, știi... pentru că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fac. Dar v-a trecut vreodată prin minte că e la fel de probabil ca binefăcătorul dumneavoastră să meargă să-și facă nevoile în grădina altcuiva la fel cum o face Streicher în a voastră? V-ați gândit vreodată la asta? Mă izbește cât de murdar e cartierul în care trăim și îmi dau seama că vom continua cu toții să găsim rahat pe pantofi până când cineva o să aibă destulă minte încât să-i bage pe toți câinii vagabonzi în adăposturi speciale. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fie? Sunt ciuperci! Roboții se uitară mai bine și văzură cu uimire că, într-adevăr, ceea ce păreau a fi copaci erau ciuperci uriașe, cu cupola sus de tot, la vreo 30-40 de metri de sol. Paznicul luă un topor și izbi în trunchiul unei ciuperci care sună sec, lemnos. — Vedeți? zise el. Dacă nu le culegi de mici, nu le mai poți opri, cresc până trebuie să le tai cu ferăstrăul, dar nici de mobilă nu-s bune, că fac viermi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tu sub cerul de fier și chinoros. Te-așteaptă mohorârea pustiului pietros! Nu șovăi, străbate-o... Și când - diamantine - Pădurile de ghețuri se vor ivi pe cline, Încrezător, azvârlă ciomagul de prisos: Din povârniș, în steiuri; din stânci, în văgăune Izbit de lespezi, ciotul va face să răsune Cu lung și mare vuiet tot hăul de granit. Dar sus, sub îngînata lumină-abia născândă, Lăsând să scape râsul din pieptul tău sporit, Acopere căderea cu hohot de izbândă. HIEROFANTUL În rândurile celor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poate fi pusă în paralelă cu genialitatea la fel de timpurie, cu radicalismul arzător și mai ales cu neconformismul unui alt mare francez: poetul Arthur Rimbaud, unul din incendiatorii Comunei, de la 1870. Ceea ce ne reține în Galois e alăturarea patetică, făcută să izbească imaginațiile, a unui mare matematician și revoluționar. Cu cât mai cuceritoare este această apariție, căreia finalul duelului îi adaugă un colorit romantic, decât figura celuilalt matematician, contemporan al lui Galois, la fel de stăpânit de patima politică, legitimistul Cauchy, a cărui esență
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
variantă sigură, totdeodată, de amendare a obtuzității individuale și lipsei de responsabilitate a așa-zișilor „stăpâni” de câini față de propriul lor animal, precum și a disprețului acestora față de întreaga comunitate umană privită în genere. Și câți dintre noi nu s-a izbit de așa ceva de-a lungul timpului?!... Pentru că a alunga complet volițional, din varii motive, un anumit patruped de pe bătătura personală reprezintă un act profund imoral și, desigur, perfect încadrabil în Codul penal autohton. După părerea mea, eutanasierea în masă a
ALEGERI ELECTORALE CU IZ DE GONADE PRĂJITE CÂINEŞTI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364379_a_365708]
-
ce-ți sunt bogate..! În ale clipelor tale decât să spun, Vorbe goale în coș să-ți adun, Mai bine încerc să mâzgălesc, Să-ți spun duios cât te îndrăgesc!! Cum barcă tot se ducea, De vâsla puternic tot zbătea, Izbind ghețarii rând pe rând, Barca săracă tot plângând.. Mi-am dat seama c-o să-i iasă zeama, iar după un ocol mare de lac și după o insulița artificială, realizând că nici spațiu pentru asta nu-i, plus că e
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
așez sub teiul Ce-nflorește an de an, Încrustând în veșnic steiul, Dulce stih de moldovean. Nu mai sărutăm iubita, Recitând din versul tău, Fiindcă străjuie orbita Îngeri fară Dumnezeu... Nu mai e cinstită slova, Izvorâtă din amor, Valul ne izbește prova Și poeții... ne tot mor! Referință Bibliografică: Te-a uitat, bădiță, lumea ... George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 379, Anul II, 14 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TE-A UITAT, BĂDIŢĂ, LUMEA ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361299_a_362628]