1,606 matches
-
un caz tipic al cotropirii pământurilor obștilor românești de către biserica catolică și statul feudal maghiar. Nu este exclus faptul ca tezaurul de argint de factură bizantină, descoperit la Streza Cârțișoara să fi fost îngropat în jurul anului 1150, chiar de românii izgoniți de aici mai târziu. Elementul băștinaș românesc nu dispare însă de pe hotarele mânăstirii Cârța. Deși lângă mânăstire, în satul Cârța sunt colonizați iobagi sași, în partea din spre munte a hotarului continuă să existe așezări românești, care ne sunt cunoscute
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
se diminuează în timp. Cele mai prețioase componente ale acestei bogății sufletești sunt amintirile din copilăria timpurie, despre care Jeune Hermite spunea că sunt „realitatea bătrânilor” sau, cum afirma Jean Paul, ele (amintirile) sunt „singurul rai de unde nu putem fi izgoniți”. Despre copilărie a scris ca nimeni altul învățătorul răspopit, Ion Creangă, ale cărui cărți cu povestiri au făcut deliciul primelor noastre lecturi. Promoția de absolvenți din anul 1950 a Școlii Normale „Al. Vlahuță” din Șendriceni-Dorohoi și-a dat întâlnire, poate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe Heracles să-l dezlege pe Prometeu ca recompensă pentru că l-a avertizat totuși, pretinde autorul Teogoniei, asupra pericolului de a se culca cu Tetis Întrucît copilul ce l-ar fi avut de la ea, potrivit prezicerilor oracolului, l-ar fi izgonit din Olimp. Cum Zeus jurase să nu-l dezlege pe titan, el Îi poruncește, pentru a nu-și viola jurămîntul, să poarte Întotdeauna la deget un inel de fier de care e atașat un fragment din stînca supliciului său. Prometeu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zbor, ca o descătușare, pînă cînd prin vii curge o lumină astenică și bate un vînt rece pustiind totul și, În locul laudelor aduse lui Apolo, nu se mai aud decît accentele ditirambului și istoria suferințelor lui Dionysos. Fiecare trezire Îl izgonește dintr-o pasiune secătuită. Acest suflet torențial și sălbatic a lăsat totuși În urmă destule renunțări. Dionysos dansează acolo unde Tezeu pleacă. Dansul său ajunge și el la un moment dat o formă de fugă. Și simt că plăcerea de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Ciorchinii albaștri de glicină atîrnă În gol... Și totuși cine-i va arde pe rug pe cei care declarînd că sînt nefericiți vor propovădui căutarea fericirii? Cine-i va lovi pe cei care se Încăpățînează să spere? Cine-i va izgoni pe cei ale căror mîini sîngerează? Foile pe care scriu se zbat pe genunchi. VÎntul spulberă nisipul; și Începe să plouă peste fantomele cailor ce Încep să danseze pe străzile unui oraș de nicăieri... Orfeu Orfeu face parte dintre cei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zei; adică nepăsarea lor, pentru că de acest cura) am nevoie. Uitînd cuvîntul „suferință” nu Înseamnă Însă că voi reuși să devin nepăsător... Am cel puțin dreptul să zic că nu zeii m-au părăsit pe mine, ci eu i-am izgonit. Cum am ucis Himera... Mereu Îmi aduc aminte de ea. CÎnd sînt treaz, toată noaptea numai la asta mă gîndesc.) Înaintînd melancolic prin deșert, Belerofon știe că acesta e, de fapt, trecutul său. Și dacă nu l-ar obseda ideea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai avea acea culoare frumoasă ca de obicei; și avu o cunoaștere limpede, cu un puternic consimțământ al voinței, că era diavolul. Și după aceea, o vreme, continua să-i mai apară deseori, dar el, în semn de dispreț, îl izgonea cu toiagul pe care îl avea de obicei în mână. În fața morții 32. Odată, în Manresa, se îmbolnăvi; o febră puternică îl aduse în pragul morții; îi era limpede că avea să-și dea curând duhul. În acel moment îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bărbat drept, gând care-l muncea vârtos și pe care el nu putea decât să-l respingă, punându-i înainte păcatele de odinioară. Acest gând îl muncea mai mult decât febra însăși. Dar oricât se strădui, nu reuși să-l izgonească. Când febra mai scăzu puțin și scăpă de pericolul morții, rugă fierbinte și cu glas puternic pe niște doamne care veniseră să-l viziteze ca, din dragoste pentru Dumnezeu, dacă l-ar mai vedea vreodată în pragul morții, să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în Câmpia Damascului 1 și așezat în raiul pământesc și după ce Eva a fost creată din coasta lui, fiindu-le oprit să mănânce din pomul cunoașterii- și mâncând ei, și păcătuind ei astfel, fură îmbrăcați cu tunici din piele și izgoniți din paradis -, au trăit fără dreptatea de la începuturi, pe care o pierduseră, toată viața lor cu multă trudă și pocăință; și așa mai departe, chibzuind cu înțelegerea mai în amănunt, folosindu-ne de voință, după cum s-a spus. 52. Al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
vinului, spunând: („N-au vin!”); și le-a poruncit slujitorilor: („Orice vă va spune, faceți!”). 3. (A prefăcut apa în vin și Și-a arătat slava Sa și au crezut în El ucenicii Săi.) 277. DESPRE CUM CRISTOS I-A IZGONIT DIN TEMPLU PE VÂNZĂTORI, SCRIE SFÂNTUL IOAN ÎN 2,13-22. 1. Primul. I-a izgonit afară din templu pe cei care vindeau, cu un bici făcut din funii. 2. A răsturnat tarabele și banii zarafilor bogați care erau în templu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
3. (A prefăcut apa în vin și Și-a arătat slava Sa și au crezut în El ucenicii Săi.) 277. DESPRE CUM CRISTOS I-A IZGONIT DIN TEMPLU PE VÂNZĂTORI, SCRIE SFÂNTUL IOAN ÎN 2,13-22. 1. Primul. I-a izgonit afară din templu pe cei care vindeau, cu un bici făcut din funii. 2. A răsturnat tarabele și banii zarafilor bogați care erau în templu. 3. Săracilor, care vindeau porumbei, le-a spus cu blândețe 2: („Luați acestea de aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ciondănit pentru fleacuri. Poate atunci s-ar fi sleit și s-ar fi făcut țăndări marea dragoste care ne leagă. Să acceptăm hotărârea destinului. M. 91/1948 III 18 decembrie [1948], sâmbătă [...] Fetița mea, fetița mea! De dragul meu, alungă deprimarea, izgonește-o spunându-ți: „O fac pentru mama. Suntem două luptătoare pe frontul viitorului, al viitorului nostru. Să avem curaj, să avem credință“. Și chiar dacă totul se prăbușește, cum cred pesimiștii, să fim alături în catacombe, precum creștinii de demult. Prin
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe o piatră, spre răsuflare, Nevinovatul s-a arătat, Dar cu cruzime, Întru turbare Și fără milă l-am depărtat. Zicându-i „Fugi de la lăcașu-mi, fugi, vinovate, Mergi la osânda-ți”, astfel Îi vorbii, Și cu cuvinte prea blestemate, Îl izgonii. „Însuți vei merge fără oprire”, Zice Mântuitorul, Și de atuncea, În rătăcire, Umblu necontenit prin lume ca călător. Nu e vreo apă, nu e pustie, Nu e vreun munte ce n-am trecut, Vecinic mă aflu-n călătorie, Și tot
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
termenilor acestei ecuații simple. în acest film nu există pic de gîndire proaspătă, pic de imaginație. Așa se face că, la final, cînd încearcă o modulație elegiacă, rezonanța e nulă. Amintirea e singurul paradis din care nimeni nu te poate izgoni, spune cineva. Așa e, numai că acest film impersonal nu are nimic dintr-o amintire. Nimic din el n-a fost simțit și imaginat îndeajuns de intens încît să pară trăit. Dilema Veche, aprilie 2008 Cinci scurte 5 succese mari
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
lungul timpului. În H.L.L.pag.255, E.G.White scria:,,Dar acum când prejudecățile lor fuseseră jignite, erau gata să facă o crimă. Adunarea s-a ridicat și punând mâna pe ISUS L-au dat afară din sinagogă, și L-au izgonit din oraș. Toți păreau grăbiți să L omoare. L-au dus în grabă la marginea unei prăpăstii, voind să-L arunce jos. Țipete și blesteme umpleau văzduhul. Unii aruncau cu pietre în El, când deodată a dispărut din mijlocul lor
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
să ducă traiul colhoznicilor sovietici... Mulți dintre colectiviștii forțați să se înscrie „benevol”, văzuseră cu ochii lor în timpul războiului ce trai și ce viață îndurau nefericiții din acea pare de lume!... M-am bucurat sincer pentru faptul că fusesem aproape izgonit din Priponești cu ani în urmă și că n-am fost forțat să spun minciuni consătenilor mei, îndemnându-i să intre în „raiul” pe care Tătucu’ Stalin ni-l pregătea spre nefericirea tuturor! Dacă în primii ani oamenii mai consumau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Să vină! Vom lupta! Ard de nerăbdare! Îl vom arde cu "focul grecesc", dar, mai cu seamă, cu "focul inimii mele"! Și-apoi, Europa nu va sta cu brațele încrucișate. Ne vom aduna într-o măreață cruciadă! Turcii vor fi izgoniți în pustiurile Anatoliei! Unchiule, continuă el cu trufie, fanatic, eu n-am pierdut nădejdea că într-o zi Constantinopolul a doua Romă, Bizanțul, Împărăția se va înălța în slava vremurilor de odinioară! O, Hellas, ca pasărea Phöenix, din cenușă vei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Greu de suportat. El, Domnul Iisus așa a suportat nemâncat și însetat. Și pe deasupra mai vine și diavolul să-L ispitească și-L încearcă de mai multe ori poate, poate L-o amăgi. Dar Domnul Iisus cu cuvântul l-a izgonit căci Cuvântul lui Dumnezeu e viața. Așa ne-a explicat părintele David cât am stat la poalele muntelui și am privit. Cină Cea de Taină Pe Muntele Sion, într-o biserică am văzut un loc deosebit. Era mai înalt cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
trăiesc, începe să mă obsedeze din nou. Ca și cum din străfunduri vin spre mine impulsuri din cuvinte simple, umplute de o energie siderală, ducând direct către acel Dumnezeu aprig pe care strămoșii mei l-au abandonat de frica de a fi izgoniți ca venetici din țara în care se născuseră. Sunt din nou golită de sens pentru prezent și vreau să fiu cu acei oameni vechi ale căror cuvinte au polisemia zonelor cerești. Acuma s-ar putea spune că am doi „tați
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
un restaurant românesc din inima Parisului. Domnul Vona, era frumos, cu pleoape mari, tăiate în semilună, melancolic, cu acel eter superb pe toată fața. În altă seară am fost la prietenii lui Miky și Alec, faimoase personalități din lumea științelor, izgoniți de prostia din România, universitari care au făcut cinste marilor catedre de învățământ superior din Franța. Am trăit pe viu drama națională a României care și-a asasinat inteligența în multe feluri, extrem de ingenioase. La întoarcere, plimbare pe străzile Parisului
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
să rămână doar în sfera privată, ca să asigure „legătura bărbaților cu natura” (Rousseau). În consecință, s-au abolit diferențele în fața legilor și normelor morale pe rând, între toate categoriile de bărbați. Dar jumătate din umanitate rămânea prizoniera „tradiției” și era izgonită din competiție, oricât de hulită era tradiția societăților care postulau inegalități din naștere și pledau doar pentru inegalități dobândite prin competiție și merit. Puțini bărbați luminați au devenit „colaboraționiști” ai femeilor (cum îi numea Nietzsche). Condorcet, Von Hippel, John Stuart
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de parvenire. Pastenague mă întrerupe: — Degeaba analizezi cauzele. Cum-necum, pe vremea aceea era rău pentru toată lumea. Și nu ai dreptul să exprimi regrete. Ori poate ai uitat? Ai uitat persecuțiile la care ai fost supus, ai uitat că ai fost izgonit din țară ca o slugă? Eu, în locul tău, decât să caut nod în papură capitalismului, aș da în judecată statul român și aș care și despăgubiri. Una n-o exclude pe cealaltă, am spus eu enigmatic. Cotidianul, 24-25 noiembrie 2001
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
se prefacă și chiar să strecoare pe ici, pe colo câte o notă falsă, câte un cuvințel mai deocheat ori vreo aluzie fină la vremea de dinainte, când puteai să cânți în libertate. La sfârșit, când asupritorii culturii au fost izgoniți - nu se știe exact cum -, ei bine, cântăreții, deși au băgat de seamă imediat că s-a schimbat ceva, unii au continuat să cânte. În canon. Un lucru e sigur: cei aruncați peste bord n-aveau cum să cânte și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
lovit, căldura m-au pălit, vânturile m-au negrit, drumurile m-au ostenit, zilele m-au vechit, anii m-au îmbătrînit, nopțile m-au schimosit și, decât toate mai cumplit, norocul m-au urgisit și din dragostele tale m-au izgonit; iară acesta nou, vios, ghizdav și frumos, ca soarele de luminos, ca luna de arătos și ca omătul de albicios este; ochii șoimului, pieptul leului, fața trandafirului, fruntea iasiminului, gura bujorului, dinții lăcrămioarelor, grumazii păunului, sprâncenele corbului, părul sobolului, mâinile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mult, în fine e primit la maistorul Tălpoane, om cumsecade și supus, cu nevastă arogantă. Lumea aceasta rea nu-i de Sandu. Ana, fata lui Tălpoane, îl privește cu ochi buni și-i dă vin fiert, iar maistorița înfuriată îl izgonește. În altă nuvelă asistăm la necazurile văduvei Lenca, maistorița, în luptă cu răutatea oamenilor, până ce își găsește în maistorul Vasi un soț și un ocrotitor pe potriva ei. Cu lugojanul Victor Vlad Delamarina (1870-1906) se schițează un început de poezie umoristică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]