1,650 matches
-
nu face decât gestul acela mic și necunoscut. Un ultim, nemotivat retuș al machiajului sau poate doar un salut, o urare pentru viața care va veni. Mă aplec să iau sacoșele, mă lasă, șoptește „Mulțumesc“ și merge să-și ia jacheta de mucilagine care e întinsă pe divan, cu mânecile desfăcute ca un crucifix în așteptarea brațelor ei. Ajunsă în prag, se întoarce să mai vadă o dată casa, umila ei casă. Nu mi se pare că există vreo urmă de nostalgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Un gard viu vă apără de ochi străini. Un mic fascicul de hârtie trece din buzunarul interior al paltonului lung al lui Anatoli în buzunarul interior al pardesiului tău scurt. Anatoli Anatolin scoate alte foi dintr-un buzunar interior al jachetei. — A trebuit să împart paginile între diferitele buzunare, pentru ca să nu atragă atenția, spune scoțând un sul de pagini dintr-un buzunar interior al vestei. Vântul îi ia o foaie dintre degete; se aruncă s-o culeagă. Încearcă să scoată alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
spuse ea lui Henry pe un ton cântat. Presupuse că bărbatul care stătea în fața lui, cu spatele la ea, avea în jur de patruzeci de ani. Deși afară era o vreme de vară timpurie, el purta o cămașă bleu deschis și o jachetă din velur de culoare oliv, cu petice la coate. Părul de un blond spălăcit — șaten deschis, de fapt, acum că se uită mai bine — era zbârlit atât cât trebuie și îi ajungea până la guler, căzându-i ușor peste urechi. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
roșie a unui coș din frunte pe care nu avea cum să-l mascheze cu bretonul sau cu puțin fond de ten. Uitase că mai demult Russell glumise cu ea și-i spusese că arată ca o “ lesbiană șic” în jacheta pe care o purta, dar, cu toate că ei îi plăcuse întotdeauna croiala aceea strămtă, lanțurile groase aurii și faptul că era marca Chanel —singura piesă de haute couture pe care o avea în garderobă — nu remarcase niciodată până atunci că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și ridurile adânci de pe frunte, din jurul gurii și al ochilor — îți dădeau impresia de înțelepciune și experiență de viață, nicidecum că ar fi o problemă ce trebuie rezolvată la chirurgul estetician cu prima ocazie. Până și puloverul de pe el — o jachetă bleumarin veche de treizeci de ani, cu petece din piele la coate și nasturi din lemn — părea cumva mai inteligent decât puloverele pe care le poartă majoritatea bărbaților în ziua de azi. Stătea în prag, lângă pian, și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cod, așa ziseră ăștia de la inemehașu’ zglobiu, o ținem din cod În cod, ba penal, ba de ploaie, codu’ cu volanu’, ăla de maniere pierdute și regăsite, al lu’ davinci... De codu’ lu’ morse nu mai vorbește nimeni... Ehe, alea jacheta est, sic tranzitează gloria mondenă, că eram tare la latină-n școală! Hai să mai bem, fraților, și să vărsăm o lacrimă și pentru Geoană, tot ceseateul Îl regretă... O, tempera, o morses!!! Tii, numai zece luam la latină, urlă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
drăguț. Speram ca Julie să-l prețuiască cum se cuvine. Julie termină, în sfârșit, de vorbit la telefonul ei Nokia cu carcasă de camuflaj - care, după părerea mea, e încă la modă, chiar dacă fetele Vandonbilt susțin contrariul - înșfăcă geanta și jacheta și ne anunță: —Trebuie să iau ceva. Continuați voi fără mine? și o zbughi pe ușă. Nu m-am mirat deloc. După cum am mai spus, Julie are maniere care lasă de dorit până peste poate, iar eu trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de mostre sunt atât de pline de primejdii încât, pe lângă ele, Fâșia Gaza pare un loc liniștit. Pe cuvânt, am văzut cum o dată K.K. aproape și-a omorât verișoara la o vânzare de mostre TSE, fiindcă amândouă doreau aceeași minunată jachetă de cașmir și nu era decât o singură bucată la vânzare. Nici nu-i de mirare că, în astfel de ocazii, Jolene Morgan își pune la punct din timp toate „loviturile pe frontul cumpărăturilor“. A organizat o „întâlnire strategică“ pre-Chanel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
preajmă soți drăguți. Gemenele locuiau într-un fost atelier unde se muncea la negru, hăt departe pe Mulberry Street. Toată lumea se tolănise pe niște perne de podea imense, de la Moss, și bea ceai antioxidant. Veronica și Violet Vandonbilt purtau amândouă jachete făcute la comandă, personalizate, cu inscripția ESTE LUMEA NOASTRĂ, TU DOAR TRĂIEȘTI ÎN EA imprimată pe spate. Când ne văzură, își înclinară mult capul și-mi spuseră: —Aaaaah. Ne pare atâââât de răăăăuuu pentru tine. L-am adus pe acupuncturistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
inima că n-ai făcut nimic nesăbuit, iubito. Presupun că e-mail-ul a fost o glumă. Nu-mi plac șuvițele la modă în New York și nici cardurile de discount. Dar, dacă tot azvârli cu lucruri în stânga și în dreapta, mi-ar plăcea jacheta de nurcă împletită de la John Galliano. E doar o idee. Cu drag, mami. Din nefericire, testamentul fusese, nu știu cum, transmis. Nu m-am descurcat niciodată prea bine cu comenzile speciale ale computerului. Aveam mai multe e-mail-uri primite în in-box, dar le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să spun, trebuie să afle prin ce mi-e dat să trec. Ne-am plimbat pe jos până în sătucul din apropiere, să cumpărăm câte ceva. Când am ieșit din casă, au apărut doi italieni bronzați înfricoșător. Erau îmbrăcați la fel, cu jachete de aviatori bleumarin, pantaloni închiși la culoare și ochelari de soare. Amândoi aveau în urechi căști miniaturale. Păreau atât de antrenați, încât aș fi putut să jur că și-au petrecut toată viața în sala de gimnastică Crunch de pe East
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
asta din Rândul Întâi, Jazz Conassey - moștenitoarea afacerii cu cherestea Conassey din Wisconsin, al cărei nume era pe buzele tuturor, sosise de curând la New York. Se îmbrăca tot timpul până peste poate de uimitor, în fustițe foarte, foarte scurte, cu jachete micuțe haute couture și purta ochelari de soare ca o Twiggy a noului mileniu. Trebuie să fi studiat moda la Paris, pentru că nu devii expertă în eleganță stând într-o pădure din Wisconsin. Oricum, redactorul acela minunat, care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pentru eleganța ei, iar acum toate mondenele de pe Lista celor Mai Bine Îmbrăcate erau îngrozite că următoarea țintă va fi șifonierul lor personal. Am avut doar câteva minute la dispoziție să mă schimb pentru prânz. Am aruncat pe mine o jachetă franjurată și o fustă de dantelă unicat, și pe la unu fără un sfert eram într-un taxi, gonind spre York Avenue, la Sotheby’s. Așa cum am bănuit, m-a năpădit neliniștea rău de tot de-ndată ce am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
britanic în spatele meu. Am tresărit și am scăpat receptorul. Un bătrân cocârjat îmi apăru în fața ochilor. Chipul lui era atât de brăzdat de riduri că ai fi zis că-i mai în vârstă decât orice altceva din casă. Purta o jachetă neagră, ponosită, și pantaloni dungați. E bine de știut că mai sunt încă oameni pe care J. Crew n-o să-i îmbrace niciodată. N-am vrut să mă prindă cu cutiuța în mână. Am strecurat-o în buzunar. Puteam s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iar Trish un costum alb de mătase cu ape, și cel mai mare corsaj de trandafiri artificiali roșii pe care l-am văzut în viața mea. Și pare să fi avut o mică dificultate în a se încheia la nasturii jachetei. În cele din urmă reușește să bage ultimul nasture în gaură și se dă înapoi pentru a se privi în oglindă, gâfâind ușor. Acum pare că nu-și mai poate mișca deloc brațele. Ce zici ? îi spune lui Eddie. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
poate mișca deloc brațele. Ce zici ? îi spune lui Eddie. Da, foarte frumos, zice el, uitându-se încruntat la Harta rutieră a Marii Britanii, 1994. Care o fi ? A347 ? Sau A367 ? — Îhm... cred că v-ar sta foarte bine și cu jacheta deschisă, mă încumet. V-ar da un aer mai... lejer. Trish mă săgetează cu ochii întredeschiși, de parcă m-ar bănui că vreau să-i sabotez înfățișarea în mod deliberat. — Da, zice într-un final. Poate că ai dreptate. Dă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să știu niciodată. Pot foarte bine să vorbesc cu Arnold. Pot să-mi țin capul sus. După ce sună de trei ori, Lara ridică receptorul. — Biroul lui Arnold Saville. Mi-o închipui instantaneu stând la biroul ei de lemn pal, în jacheta grena pe care o poartă în permanență, scriind de zor la computer. Toate astea par că se află la un milion de kilometri distanță de mine. — Bună, Lara, spun. Sunt... Samantha. Samantha Sweeting. — Samantha ? Lara zici că mai are puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
tava cu mini-tarte și încep să le împart pe farfurioare încălzite. — Să te ajut și eu, spune Guy, venind lângă mine. Nu poți să mă ajuți. Îmi dau ochii peste cap. — Ba sigur că pot. Spre uimirea mea, își scoate jacheta, își suflecă mânecile și-și pune un șorț cu imprimeu cu cireșe. Zi-mi doar ce să fac. Nu-mi pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
linia de plutire. Poate că am să încetez să mă mai simt ca într-un vis urât. Înghesuit în colțul din fața mea se află cameramanul care face documentarul pentru știri, împreună cu producătorul lui, Dominic, un tip cu ochelari trendy și jachetă denim. Simt obiectivul camerei fixat asupra mea, urmărindu-mi fiece mișcare, apropiindu-se și depărtându-se, prinzându-mi fiecare expresie. E tot ce-mi lipsea în momentul ăsta. — Așadar, avocata Samantha Sweeting părăsește satul în care a fost cunoscută exclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
haine trebuie să porți în emisiune? — Păi, zic defensiv. Am nevoie și de câteva de rezervă. Suze, e vorba de cariera mea. Cariera mea. Da, zice Suze în cele din urmă. Probabil că așa e. Se uită la noua mea jachetă de mătase roșie. E drăguță. — Știu, zic radioasă. Am cumpărat‑o s‑o port la emisiunea specială din ianuarie. — Ai o emisiune specială în ianuarie? zice Suze. Și despre ce e vorba? — O să se numească Principiile financiare fundamentale ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aici, la doar câțiva... Atunci se întoarce - și e doar un tip oarecare, în hanorac și cu ochelari. La naiba. Și totuși, a fost cât pe‑aci să fie Elton John. Suntem deja la recepție și un recepționer cu o jachetă Nehru foarte șic ne zâmbește. — Bună ziua, domnule Brandon, zice. Și domnișoară Bloomwood. Bine ați venit la Blakeley Hall. Ne știe numele! Nu a trebuit să zicem nimic! Nici nu mă mir că celebritățile vin aici. — V‑am dat camera 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui. — Nu știu, zic vag. Poate. — Vezi? Și Becky e de acord cu mine. Ia să te văd. Lasă cuțitul jos și mă studiază atentă, iar eu radiez de încântare, pentru că știu că arăt bine. Port o rochie și o jachetă roz de mare efect, o pălărie cu pană Philip Treacy și cei mai frumoși pantofi negri de satin, brodați cu câte un fluture foarte fin. — O, Becky, spune mama în cele din urmă. Ești foarte frumoasă. Ai s‑o eclipsezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
lui Tom. Apoi ea coboară vocea și începe să mă pună la curent cu ultimele bârfe de la birou. Îmi spune despre cele două secretare care nu‑și mai vorbesc din clipa în care au venit amândouă la birou cu aceeași jachetă Next și nici una din ele n‑a acceptat să și‑o dea jos pe a ei, și despre fata de la contabilitate care tocmai s‑a întors din concediul de maternitate și vomită în fiecare dimineață, dar nu vrea să recunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Bună ziua, zic stresată. Vreți niște pește? — Pot să știu și eu ce faci? zice furioasă, coborându‑și vocea. — A! Înghit în sec. Păi, am zis să‑i ajut cu... — Eu vreau niște somon afumat, vă rog, zice o femeie cu jachetă aurie. Aveți și sos franțuzesc fără grăsime? — Ăă... păi, știți, eu nu sunt de fapt... — Rebecca - vocea lui Elinor șuieră ca un glonț din gura abia deschisă - lasă‑l jos! Și... stai jos! Da. Sigur. Mă uit șovăitoare la plataou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pot stăpâni să nu le apuc, să nu le ating, să nu le pipăi. Dar nu‑mi pot petrece toată ziua minunându‑mă. Trebuie să fiu practică și să mă hotărăsc la o îmbrăcăminte pentru mâine. Mă gândesc la o jachetă, ca să am autoritate - dar trebuie să fie jacheta potrivită. Nu prea sportivă, dar nici prea rigidă... însă vreau o croială simplă. Și poate o fustă. Sau ia uite la pantalonii ăia. Mi‑ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]