2,169 matches
-
II, când doi nefericiți au fost săltați de organe din ordinul intempestiv al premierului, trecând prin polemica nocturnă a șefului Guvernului României, la OTV, cu masonul-fantomă Olimpian Ungherea, trecând peste nenumăratele glumițe stupide și improprietăți de limbaj și sfârșind cu jalnicul circ al anticipatelor și remanierii, e tocmai faptul, pentru mine limpede, că dl Năstase e un prost politician. Esența prizei sale actuale la mase constă în aparițiile spilcuite, în ștaiful afișat continuu, în cravata sa sugerând că e crescută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Saddam. Iată de ce nu mă tem de vreun atentat irakian. Iată de ce hăituirea și expulzarea, de către poliția vigilentă, a periculoșilor irakieni de prin angrouri, care vindeau și ei o măslină, niște papuci și o basma, mi se pare un spectacol jalnic. Pe plan local, în schimb, pot să apară, prin fenomenul de rezonanță psihotică, de care vorbeam în cazul Liceului „Jean Monnet”, feluriți teroriști mioritici cu grenadă, cărora le intră creierii în vibrație după atâtea avertismente ale apărării civile. Dar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
degeaba. Frumusețea cruciitc "Frumuse]ea crucii" La Săpânța, nu numai timpul face gloria kitschului. De regulă, timpul e considerat un judecător nemilos și drept în artă. Se spune că impostura ține cât contemporaneitatea „artistului” în chestie, apoi o înlătură valoarea. Jalnică diversiune. Impostura poate străbate veacurile, în vreme ce valoarea poate muri necunoscută într-un colț. Mai mult, timpul poate naște artă din nimic. În crucile colorate, împodobite cu versuri, din Cimitirul Vesel, e tot atâta artă cât în ștergarele, puse pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fagure. Își făcu vânt și proiectă halba-n tavan. O ploaie de cristale se revărsă peste mese. În aceeași clipă, ultimul lucru pe care-l mai înregistră înainte de a se prăbuși, amintindu-și de asta în stradă auzi un țipăt jalnic, ca un schelălăit de câine. Ceva negru i se puse în fața ochilor. Căzu peste-o masă. Masa peste el. Totul se-nvălmăși, se întunecă, apoi se limpezi și se legănă înnegrindu-se din nou. Urechile-i vâjâiau. Un compresor gonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sătui care se amuză văzând calicimea târgului înghesuită la pomană. Peste tot, chipuri uscate: ochi împăienjeniți, expresii disperate. Multe muieri venite de la țară, speriate, buimăcite, având aerul că se-ntreabă ce caută acolo, ce se va întâmpla cu ele. Ceva jalnic, dezumanizant, ca expresia tâmpă și resemnată din ochii vitelor duse la tăiere. Nu mai credeau în nimic, nu se mai așteptau la nici un bine. Veniseră și așteptau, pentru că tot târgul alergase încoace și aștepta, dar nimeni nu știa și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dinspre politică, religie, estetică, urbanism, ONG-ism, ecologism, naționalism și ecumenism, dinspre stânga și dreapta. Totul degeaba. Casele „lui“ Mincu se tot dărâmă, iau foc spontan (adică temeinic deliberat), orice și oricât ar scrie în Dilema Andrei Pippidi, fiind înlocuite de jalnice cimenturi cu trei și patru etaje, ori de huidume de sticlă, aluminiu, beton, gazon la metru și iederă artificială. Centrul istoric e-o sumă de pubele plină de cafenele improvizate, cu pavaj nesigur. Oazele conservatoare, din Armenească-n Cotroceni, stau
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fascinat în 1969-70, când l-am văzut tunând, whitmanian și esenian, la cenaclul Luceafărul, unde știa să-i laude deopotrivă pe Emil Botta, Ion Alexandru, Ion Gheorghe și Dimitrie Stelaru, pentru ca, după ani, să ajungă să-și dea mâna cu jalnica-i sosie caricată C.V. Tudor. M-a fascinat, apoi, când a făcut să izbucnească acel folk vindecător de netrebnicia dezumanizantă a ceaușismului maoist, cu Dorin Liviu Zaharia, Marcela Saftiuc și Mircea Florian, cu Doru Stănculescu, Vali Sterian, Bodolan, Min ghiat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
trufași, ori suflete harponate de inerentele puseuri bovarizante ale provinciei. Dacă voi folosi formula „contact anteic“, mi se va râde-n nas: pardon de clișeu. Dacă voi opta pentru bolșevica „legătură nemijlocită cu masele“, voi fi acuzat de stân gism jalnic, deși, în cazul de față, e vorba de o necesitate vitală pentru toate forțele angajate. Dacă voi încerca să glosez pe seama păguboasei incomunicări dintre scriitorime, corpul profesoral și mass-media, incomunicare din pricina căreia predomină disjuncția și se amână indefinit și ucigător
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
perpetuează, în lumea noastră literară, tipul de dispreț găunos și invidios în esență al academismului față de exuberanta productivitate a foiletonismului și jurnalismului cultural? De ce sunt acuzate și astăzi, cu aceleași pseudoargumente ale culturnicilor de altădată, culegerile de articole, ca fiind jalnice dovezi de amatorism? Cine cultivă așteptări de mare sinteză la o antologie de cronici literare este fie neavenit în domeniu, fie maschează o rea-credință de frustrat. Sau castrat. Ce s-ar fi întâm plat, de pildă, cu zecile, sutele de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pasiunea distrugerii, frenezia fărădelegii, sictirul misofil, indiferența față de continuitate și omogenitate arhitecturală, drăceasca fervoare cu care ne-am făcut pulbere, ori ne-am topit, puținele în făp tuiri de piatră și bronz, cale de aproape două veacuri, adaugă încă o jalnică dovadă la dosarul netrebniciei valahe. Cea care-i isteriza pe Eminescu și Cioran, îl amuza sarcastic pe Caragiale, îi agasa pe Eliade și Mircea Vulcănescu și-l făcea până și pe Noica să înjure. Am rătăcit năuc o după-amiază întreagă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Răzvan Theodorescu, Fănuș Neagu, Marin Sorescu, Augustin Buzura, Paul Everac, Sergiu Nicolaescu, Petre Sălcudeanu ș.cl.), după scindarea prosau anti Monica Lovinescu, Noica, Marino, Liiceanu, Patapievici și Cu lia nu a pieții (și vieții) literare, după eșecurile Goma, Botez, Tudoran și jalnicele triumfuri pe nume Pacepa, Pleșiță, Merce... a fost cam greu să mai convingi un douămiist de șansele și dreptatea onestității întru posteritate sau de rostul angajării civice, fie și în postura de spectateur à la Raymond Aron. Și totuși. Ce
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Kordonsky, 161 UMILIRE ȘI INDIGNARE LA OPERĂ derutant-captivantul Ivanov al lui Andrei Șerban și inconfor tabila Purificare a lui Petr Zelenka, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu. Mă rog, eu nu judecăți estetice aveam de făcut, ci doar o plângere privind jalnicul context administrativ. Altfel, rămân cu încântarea produsă (minus reticența primei jumătăți de oră) de Cehovul lui Andrei Șerban din Unchiul Vania (atașant amestec de entuziasm și depresie, de nebunie și resemnare, de tezism autopersiflat și damnare fără leac), cu savoarea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
grei de închisoare, fără vreo vină!) pentru șansa pe care i-a dat-o, de-a se bucura de viață: " Din firimiturile rămase se învrednicesc și câinii, iar din firimiturile Harului se pot împărtăși, pe urmele cananeiencii, și cele mai jalnice dintre făpturi. De ce n-aș recunoaște și n-aș spune? De fericirea aceasta necuprinsă am avut parte și eu - ca și de o anumită liniște, o anumită neîncetată voioșie, o anumită zâmbitoare nepăsare, o anumită semeață nesimțire, o anumită copilăroasă
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
a intrat la propriu în underground, regăsindu-se prin pivnițe editoriale, reducându-se nu categorial, dar printr-o tristă împuținare a mijloacelor de propagare. Volume remarcabile apărute în ultimii ani au fost editate în condiții inacceptabile, și totuși acceptate. Tirajele jalnice, achiziția hârtiei sau obținerea subvenției de către autorul însuși, rețelele de inexistentă difuzare: toate acestea pot transforma o carte într-un soi de mort viu, o apariție spectrală, care dispare pe măsură ce apare... Cronicarul literar se transformă atunci, de voie-de nevoie, într-
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
și un singur rând, la excelenta editură bucureșteană! A doua afirmație, ce se vrea un argument puternic în susținerea aceleiași teorii, potrivit căreia aș fi parte a rețelei de "elitiști" ce practică pe scară largă "întrajutorarea", îmi arată cât de jalnică e poziția pe care s-a cantonat dl Gavrilescu. Trecând în revistă îngrijitorii de colecții care au și prostul gust de a-și publica acolo propriile opuscule, îmi lipește pe frunte din nou eticheta de "precupeț", scriind negru pe alb
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
se toarnă, oricum, găleata cu rahatul celorlați, a lipsei de sistem, a dezastrului absolut în care s-a ajuns, nu din vina ta. Dacă ești profesor bun, ești halit pe pîine de profesorii făcuți pe puncte, dar tupeiști, de profesorii jalnici, care duc demnitatea acestei profesiuni extraordinare în iad. Ești halit și de elevii recenți, pe care nu-i interesează decît fițele, că ele te fac mare și tare. Dacă ești dirijor bun, te mănîncă orchestra mediocră. Dacă ești arhitect bun
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
început să se ridice la nivelul firului ierbii, transformând Convenția Democratică într-un corp contondent împotriva a tot ceea ce reprezenta valoare, bună-credință și competență; vezi felul în care au manevrat pentru a-l impune la candidatura pentru președinție pe sub-mediocrul, jalnicul ucenic al călugărului Vasile; vezi minciuna de a pretinde că interesele de grup ale câtorva deținuți politici repreztintă adevăratele interese ale țării, și tot așa, la infinit - ei sunt o apă și-un pământ. Lacomi, vanitoși, corupți, incapabili să sesizeze
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
iluzia că dacă ar fi fost ei aleși, altele ar fi fost și rezultatele de la urne. Lupta oarbă pentru putere i-a împins pe țărăniști la adevărate salturi mortale. Să-l susții la candidatură pe un neica-nimeni precum Virgil Petrescu (jalnică marionetă, care se scremea să explice pe un post de televiziune că suta de dolari cu care e plătit astăzi un profesor universitar e cât se poate de mulțumitoare...) și să-l ignori ciocoiește pe singurul reformator din acest partid
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
greoi, ce încâlciți sunt, ce bolboroseală pe dumnealor când vin să explice, să transmită ceva. Nu impozite pe cutare mărfuri sau acțiuni, câteodată exagerate, ci biruri grele ar trebui să se așeze pe atentatele la corectitudinea limbii, pe prestațiile agramate, jalnice, ale inșilor primitivi și votați de o țară întreagă. Luni, 16 mai 1994 se va ține discret Adunarea scriitorimii noastre. Guvernului, luat cu altele, puțin îi pasă. În șaișpe al lui Mai, însă, noi să luăm în dinți, de probă
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
lor, precum și deasupra acoperișurilor de trestie ale acestora. Și chiar dacă în Mehala sărăcia trebuia să fi fost mare, din acest sat sârbesc mereu se auzeau cântece. Floarea de salcâm venise în acel an atâta de pe neașteptate că acoperise aceste căsuțe jalnice ca un fel de ploaie de flori, albă și parfumată. Și până se acopereau noaptea oamenii în Mehala cu sumane și pături, satul era acoperit cu cilimuri din flori albe și parfumate. Ca o broderie cerească”. Fântâna pașei Mehala era
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
stînga, platforma se curba în depărtare de parcă ar fi înconjurat un bazin uriaș, însă cu toate că reflectoarele de pe tavanul negru aruncau raze în bazin, Lanark nu zărea cealaltă margine. De foarte sus, de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un disc cu muzică de dans, pus la viteză mică, iar din adîncurile de dincolo de balustradă se auzea un șuierat lunecos. Lanark rămase în ușa liftului și zise cutremurat: — De ce-am venit aici? Munro privi în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
C. A. Rosetti. Și-a dat demisia din Adunare, a depus mandatul său în mâna alegătorilor și, cu inima plină de amărăciune, a părăsit țara, pentru a mânca din nou pînea neagră a exilului, udată cu lacrimi. Un alai de jalnici patrioți l-au petrecut până la marginea târgului, unde, luîndu-și toiagul în mână și scuturând de pe încălțăminte praful unei patrii ingrate, au plecat spre depărtatele deșerturi ale Galiei, unde cu post și în pustnicie să-și petreacă rămășița zilelor, scârbită de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nici a fost vodată vorba și suntem autorizați a nega hotărâtor afirmarea ziarului menționat mai sus. [12 noiembrie 1882] 220 {EminescuOpXIII 221} ["CÎTE ACTE ARE FARSA... "] Câte acte are farsa și al câtelea s-a jucat alaltăieri în Adunare? După jalnica plecare a d-lui C. A. Rosetti la Paris lumea credea a fi scăpat pentru câtva timp de d-sa și de proiectele d-sale; unii aveau chiar naivitatea de-a atribui d-lui I. Brătianu puțin simț de om
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
străină. Abia atunci înțelese ce se-ntîmpla, și o frică, și o repulsie, și o ură de sine, împletite de neînțeles în coșul pieptului ei, ținând loc de gândire și luciditate, o-mpinseră să fugă. Hainele ei erau într-o stare jalnică, totuși le îmbrăcă, într-un fel de frenezie, și deschise dulapul ca să caute un șal sau altceva care să acopere nasturii rupți ai bluziței. Dar dulapul nu adăpostea decât uniforme! Erau uniforme negre, de ofițeri SS, din cei pe care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
galbene sau albe, ca pe cerul nopții, ci sclipeau în mii de culori: violete, roze, verzi ca jadul, ciclam, acaju... Îmi zicea că așa sânt ele-n realitate, dar noaptea ochiul nostru nu mai distinge culorile, așa că le vedem anemice, jalnice, despuiate de frumusețe. Așa mi-am explicat atunci paloarea tristă a ruinelor ce ne-au ieșit în față. Era ca și când secole trecuseră peste clădirile din tablou. Nici un perete al lor, subțire și fragil ca hârtia, nu mai era-ntreg. Ferestrele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]