2,068 matches
-
altă lume cu dispreț, iar noi, pentru a nu cădea victime ale dezgustului său, ne justificăm prin gesturi, vorbe și fapte. Nădăjduim astfel să obținem îndurarea sa, iertarea curiozității de a fi. - Iar când acel cineva e botezat Dumnezeu, împodobim jalnicul nostru spectacol, ca și cum acesta ar fi altceva decât oglinda Marelui Amărât. Totul mă rănește și raiul îmi pare prea brutal. Orice atingere-i o rostogolire de stânci și răsfrângerea stelelor în ochi visători de fecioară mă doare, ca materie. Florile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cea spirituală. Mai cu seamă la aceasta. Resturile, scursurile, cangrena morală, imbecilități ale instinctului, orizont imediat - determină, toate, o fizionomie caraghioasă și tristă, de un grotesc deprimant. Balcanul în esența lui reprezintă o zvârcolire ratată, un dinamism închis, o sterilitate jalnică. Ce înseamnă astăzi România, Bulgaria, Iugoslavia, Grecia? - Oricât aș fi de pesimist cu privire la trecutul și la prezentul României și oricât - din dorință de obiectivitate - aș încerca s-o depreciez, îmi este imposibil să nu recunosc că ea este singura țară
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
specifică ce separă conducătorul de omul obișnuit? În mod cert nu darurile oratorice, forța fizică, inteligența, frumusețea sau tinerețea. Mulți conducători sînt cu totul lipsiți de aceste calități. Da, ei domină și fascinează în ciuda unui fizic disgrațios, a unui discurs jalnic, a unei inteligențe mediocre. Trebuie să existe un semn al aleșilor, un stigmat aparte care să facă dintr-un om banal, un stăpîn al mulțimilor. Elementul care depășește în strălucire credința și curajul, trăsătura indefinibilă, dar eficientă, se numește prestigiu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
represiune fizică, nici a sa, nici a vreunui aliat. Și avem pilda lui de Gaulle în fața rebeliunii soldaților rătăciți din Algeria. Le Bon însuși nu își ascunde atracția pentru Robespierre, omul care, prin farmecul, pasiunea și energia sa și în ciuda jalnicelor sale daruri oratorice, domina și înfricoșa adunările. "Îmi place să cred că el avea, scrie Le Bon, un fel de fascinație personală care astăzi ne scapă. În sprijinul acestei ipoteze am putea aduce succesele sale la femei"203. (Și aici
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de indivizi, aservite capriciilor mediului fizic, sfîșiate între accese de furie și accese de entuziasm, ele pot face, desigur, impresie. Dar oricît de admirabile s-ar fi dovedit a fi în momentele de fuziune, de surescitare colectivă, pe atît de jalnice redevin cînd sună ceasul destrămării, al depresiei, cînd în preajma lor nu află nici o structură stabilă pentru a le primi fragmentele, pentru a le conserva experiența și asigura continuitatea. O vedem a doua zi de după răzmeriță, de după manifestațiile violente sau eroice
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cu toții, în mintea noastră, că asemenea personaje există, este confirmat de propria experiență. Din nefericire nu mai este vorba de toți, de mame și de frați, locul acestora este luat de șefi. Rolul lor despotic îl făcea pe sinistrul și jalnicul Göring să spună: "Nu am conștiință, conștiința mea este Führerl". Nici măcar n-aș putea spune că această afirmație mă uluiește. Nu este recentă și a fost adesea repetată de-a lungul istoriei. A avea un supraeu ar însemna, după o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
imago al echivalențelor lor, reconstituit de mintea noastră. Dînd deoparte ceea ce este neplăcut, negativ, nesuferit, avem tendința de a reține aspectele plăcute, pozitive, valorizante. Și chiar atunci cînd este vorba de cei mai sîngeroși tirani din istorie sau de episoade jalnice din viața noastră, facem din ele mereu amintiri mai mulțumitoare și mai conforme cu dorințele noastre. Cel mai adesea, seducția nostalgiei înlătură virulența conflictelor din trecut din copilăria noastră, din istoria patriei. Ea face compatibile lucruri incompatibile și plauzibile cele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
năzbâtie ridicolă și, totodată, descalificantă, de a pretinde să se insinueze despre posibilitatea agresiunii uneia împotriva celeilalte ori să se vorbească despre prietenie și respect reciproc între entitățile unei populații care aparțin aceleiași națiuni (vremelnic și nevolnic separată), reprezintă o jalnică ultragiere a logicii și bunului simț de la care nu se poate abdica. Un Tratat inutil Bucureștiul insistă, însă, conștient fiind că bate la o ușă ce conduce într-o lume vetustă, marcată la Chișinău de dezechilibre, o lume alimentată de
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Îl Întrebai...”, Poezia nu este, În aceste condiții, o cuprindere, o asumare (ceea ce ar presupune o modificare), ci doar o tînguire. A scrie este pentru CÎrlova a plînge: „Ființă naltă, lungă vedere Dă ascultare, nu-și fie silă, Unui glas jalnic ce cere milă, Ce a se plînge are cuvînt”, iar glasul este dinainte pregătit pentru jeluire. Nu contactul cu universul din afară determină, așadar, tonurile coborîte ale versului, ci o realitate interioară preexistentă experienței. În Ruinurile TÎrgoviștei, poetul lasă să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de stingere. Fuga dintr-un cerc de durere se Încheie cu intrarea În alt cerc al durerii. Obiectul liric a devenit o capcană, adăpostul este o Închisoare mai mare, salvarea este o sursă nouă de suferință. Glasul interior ascultă acum „jalnicul glas” al lucrurilor ce pier, ochiul descoperă vederea „cea tristă” a pietrelor În ruină. Ocrotirea este, În fapt, o instalare Într-o durere mîngîietoare, adăpostul ia Înfățișarea unui mormînt: „Să viu spre mîngîiere să plîng p’acest mormînt.” Există la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
versurile sensibilului CÎrlova cu o plîngere măruntă, eliberatoare: „De multă nemișcare, ce face piste toate, Vederea Împrejuru-i se’ntoarce cu fiori, Pămîntul În somn dulce geamăt parcă scoate Și cerul ni s’arată acum mai cu răcori. Dar ăstui suflet jalnic, lipsit de mîngîiere Odihnă, mulțumire nu-i poci găsi deloc; Oriunde veselia din inimă Îi piere, Și de aceea umblă fugar din loc În loc. Ce caută nu știe, dar simte că lipsește Ființa care poate să-l facă fericit, Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
TÎrgoviștii) cînd ochiul se deschide cu milă spre semnele unui trecut glorios șl griului se uimește În fața acestor ruine scumpe. Minutul prielnic nu ține mult, noaptea pătrunde repede și acoperă peisajul, mărind, În același timp, misterul lui. Întunericul este stimulator: „jalnicul glas” al zidurilor se aude mai clar, tot astfel tînguirea lucrurilor omenești. O Întunecare progresivă, corespunzînd accelerării reflecției, poate fi percepută În versurile din Rumurile TÎrgoviștei. Cu cît obiectele Își pierd contururile reale și plonjează Într-un mister grav, cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o ascensiune ratată. În versurile lui Grigore Alexandrescu, turnul simbolizează o evaziune, dar În trecut, o desprindere de concret spre a accede la o istorie grandioasă. Este simbolul unui zbor În amintire. Turnul este ruinat, părăsit și, În starea lui jalnică, veghează la perpetuarea unui trecut mare. „Privit de departe” sugerează poetului un simbol literar celebru: palatul osianic. Trebuie să intervină, neapărat, distanța pentru ca imaginația să găsească obiectului (mănăstirea Învechită) un corespondent de preț, „măreț”, Înalt (În chip cultural și moral
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dar, Încă o dată, pînă să ajungă aici: „CÎte munci, cîte năcazuri și cît plîns cu suspinare!” Conachi concentrează, aici, romanul lui de dragoste cu Zulnia din care face simbolul unei mari pasiuni. Au existat, Încredințează poetul, momente dramatice de ezitare („jalnică stînjenire”) Între două sentimente: „Ori a fi prietin și să mă trag de Zulnia, Ori să-i descopăr amoriul ce cu-atîta tiranie M-au cuprins și mă-mpilează...” Însă Ikanok decide să prefacă sfînta legătură Într-o pasiune strașnică și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
romantic curent. Din sfera micilor viețuitoare, Conachi dă atenție fluturelui, iar dintre arbori alege fagul („copaciul mare”), sub crengile căruia are Ioc mistica Întîlnire și se desfășoară marele ceremonial. 18. Dintre instrumentele muzicale, Conachi găsește o afinitate cu scripca: „scripca jalnică, duioasă, răspunde la ahtul meu / Și spune În lume toate cele ce pătimesc eu...”. SÎntem În faza lăutărească a mesajului erotic. Poezia este spusă, simpla lectură nu-i suficientă. Trebuie un spectacol al rostirii și taraful este interpretul cîntecului suspinător
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu vor vrea să îi însoțească oriunde merg. Oamenii cu agorafobie pot depune eforturi mari să ia parte la situații care îi umple de groază. Anxietatea persistentă și intensă pe care ei o simt în aceste situații poate fi însă jalnică, și asemeni Lianei, mulți renunță și rămân închiși în casă. Unii dintre ei recurg la alcool sau alte substanțe pentru a-și potoli simptomele de anxietate. Agorafobia se declanșează încă din tinerețe. Într-un studiu mai amplu, mai mult de
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
în capul nostru un grăunte de rațiune. Statul are misiunea de a lumina, de a dezvolta, de a mări, de a fortifica, de a spiritualiza și de a sanctifica sufletul popoarelor. "Eh! Domnilor, puțină răbdare", răspunde statul cu un aer jalnic. Voi încerca să vă mulțumesc, dar pentru asta îmi trebuie ceva resurse. Am pregătit proiecte pentru cinci sau șase impozite nou-nouțe și cele mai benigne de pe lume. Veți vedea ce plăcere e să le plătești. Dar atunci un strigăt mare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
deplină seninătate, Scrisoarea despre "umanism", în care se reunesc toate temele gândirii heideggeriene de dinainte și de după Kehre, expuse în cel mai pur jargon heideggerian și într-un efort de totalizatoare justificare a întregii sale gândiri. Bâjbâiam într-un mod jalnic și rezultatul a fost un semieșec. După șase-șapte ani, ambiția mi s-a retrezit, de astă dată cu conștiința că nu mai e vorba de un simplu exercițiu personal, ci de confruntarea posibilităților limbii noastre cu una dintre cele mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de jurnalele din Berlin că junele Alexandru Beldiman, student în drept la Universitatea de acolo, a obținut premiul Întâi cu medalie de aur pentru o disertațiune în materie de drept. Tânărul român este nepotul poetului Alexandru Beldiman, cunoscutul autor al "Jalnicei tragedii" în care se descrie Eteria de la 1821; afară de aceea Alexandru Beldiman Bătrânul au mai tradus pe Orest în versuri, romanul "Numa Pompilie" (tipărit) și romanul "Căsuța din codru", foarte citit în vremea aceea și care se găsește în biblioticele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
eventuală ipoteză cu privire la construirea caselor de aici, în timpul stăpânirii lui Gavril Conachi, trebuie exclusă pe temeiul că, dacă s-ar fi făcut așa ceva, s-ar găsi însemnările de cheltuieli în cunoscutele sămi și nu s-ar fi aflat în starea jalnic arătată de Elena Manu. Ele s-ar fi păstrat în stare acceptabilă, alături de biserica ctitorită de Conachi, în 1794, în funcțiune și astăzi. Afirmația lui Alexandru Papadopol-Callimah, apărător (avocat) al lui Grigore Suțu, cum că s-a achitat de obligație
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
sa e roșie și singură, natura sa este roșie și bună. PIANISTA (compozitorului): Of, repar-o ca lumea, te rog, că mie o să-mi vină natura stomacului sus în gură. COMPOZITORUL (cântăreței): - Ce contradicție vrei tu să îndrăznești, tu, lucru jalnic, mieunător de note: Ai sugrumat tu viața ta iubitoare în fața persoanei mele personale în sânge porcesc? CÂNTĂREAȚA: Dar fireștă că totuși nu... nici o viață roșie în fața ta. Știu totuși că sângele are un gust îngrozitor... răsună îngrozitor. Tot sângele roșu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
a dezvoltat capacitatea de tratament eficient al acestor maladii, atunci lipsa îngrijirii medicale a acestor oameni a devenit o problemă socială. Dintr-o asemenea perspectivă, nu trebuie să fim vexați de uimirea stârnită lumii occidentale, imediat după 1990, de situația jalnică a oamenilor cu afecțiuni mintale din țara noastră. Ajunși aici, putem preciza că o împrejurare socială devine o problemă când există credința că ceva poate fi făcut în legătură cu ea. Existența încrederii în posibilitatea de tratament, ameliorare sau soluționare a acesteia
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
adorate, până la moarte. Doar în tărâmul umbrelor devine capabil de mișcare și de putere decizională, înălțat fiind până la a opta sferă, de unde poate privi retrospectiv 984 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 305. 265 și poate râde pe seama lamentațiilor sale jalnice, așa cum altădată râdea de prietenii cuprinși și mistuiți de fiorul dragostei. Părăsește lumea pe care a iubit-o râzând în sine și fiind condus de Mercur spre o ultimă destinație, de data aceasta divină. Ca ființe umane, cei doi îndrăgostiți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
aduna astăzi 3.000 de hopliți, ceea ce reprezintă contingentul trimis pe vremuri de un singur oraș din Megara 1. În aceste condiții, faptul de a susține un mare număr de oracole ar Însemna pentru Zeu să acuze de fapt starea jalnică În care a ajuns Grecia. A pune astfel problema, după părerea mea, Înseamnă să vădești o dreaptă judecată. Pe cine oare mai interesează ca Oracolul de la Tegyrai sau cel de la Ptoion să mai funcționeze ca altădată În vremuri ca astea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
adorate, până la moarte. Doar în tărâmul umbrelor devine capabil de mișcare și de putere decizională, înălțat fiind până la a opta sferă, de unde poate privi retrospectiv 984 Geoffrey Chaucer, Troilus și Cresida, p. 305. 265 și poate râde pe seama lamentațiilor sale jalnice, așa cum altădată râdea de prietenii cuprinși și mistuiți de fiorul dragostei. Părăsește lumea pe care a iubit-o râzând în sine și fiind condus de Mercur spre o ultimă destinație, de data aceasta divină. Ca ființe umane, cei doi îndrăgostiți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]