1,452 matches
-
meu nu cred că era așa de mare. Unde mănâncă doi, are loc și al treilea. Ce vreau să înțelegeți e că, într-adevăr, erau niște oameni buni. Îmi percepeau pentru șederea mea acolo, în acel hogeac, un preț infim, jenant de mic. Într-un fel, de-aia nici nu prea vorbeam. Pentru că, dacă am fi comunicat ceva mai intens, am fi ajuns la tot felul de controverse penibile, ne-am fi certat urât și, în cele din urmă, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca Harms, să vorbesc 5 limbi cunoscute și alte 5 necunoscute. Până atunci asta făcusem, ascultasem oameni pentru a da de o limbă comună. Scrisesem pe la ziare câteva reportăjele obscure, de o expresivitate promițătoare, dar care azi îmi apare destul de jenantă, plus câteva pamflete acre și colțoase. Corozive. Foarte mulți dintre cei care mă citeau, cât și colegii mei de la facultate trăiau cu senzația că scriu pentru a mă răzbuna. Pentru că nu dădeam randament în luptele corp la corp, pentru că eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
relație cât se poate de rentabilă. Nu i-am cumpărat niciodată nimic. Să-i fac cadou ceva. I-am mai povestit una-alta. Și texte pe care i le scriam. Uite, chiar îmi dau seama că e chiar o situație jenantă. Normal, că n-am salariul idiotului de prieten al ei. Știu io, poate chiar ține la mine fata asta. Dar la trompetele astea sigur nu ține. Face acte de caritate. Una dintre petardele astea a recunoscut la o petrecere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
astea sigur nu ține. Face acte de caritate. Una dintre petardele astea a recunoscut la o petrecere a noastră că ea nici măcar nu a sărutat vreodată un tip. Era un joc în care fiecare era obligat să recunoască cea mai jenantă chestie trăită. Și tipa asta, pe care io o urăsc, una agitată permanent, a recunoscut. Își impune agitația asta pentru a părea că are o preocupare. E o pacoste pentru ea să-și umple timpul. Stă rău cu nervii. Face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu Vali. A fotografiat doar cerul, că i-a și întrebat pozarul dacă vrea să-i scoată fotografia, nici el nu mai văzuse așa ceva. Albastrul acela era ceva necunoscut. Era cu Vali. Discută cu mine despre el cu o dezinvoltură jenantă. Parcă aș fi prietena ei, căreia vrea să se confeseze. Ea n-a avut niciodată o prietenă sinceră, bună, vorbesc acum de când s-a maturizat. Nu se pune perioada când se juca cu păpușile. Îmi spune mie tâmpenii intime, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o fâță proastă. Se aude zgomot. Rodica pleacă la serviciu și nea Titi face cafea. Miruna vrea și ea cafea. Chiar acum. În momentul ăsta. Aș risca să mă întâlnesc la bucătărie cu Rodica și să aibă loc un dialog jenant despre patul scârțâit și toate alea. Mă rog, hai să fac cafea. Măcar nu-mi mai cară Miruna pumni în spinare să mă convingă de necesitatea cafelei. - Iar faci pregătire? zice Rodica, insinuant, când ne ciocnim pe hol. - Da, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o plăcere nebună să trag fetițele de păr. Le pândeam să le bat. Nu e bine să vă spun, dar așa a fost să fie. O plăcere idioată, de care acum mi-e frică să-mi amintesc. Amintiri și dimineți jenante. Ce să faci cu ea mai departe? Să-i dai una, cum făceam pe vremuri. S-o bați ca s-o întindă, să te lase cu ale tale. Puțin îmi pasă de ea, în fond. Observ că scriu despre majoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
când nu este cazul. Este drept că pe materialele tipărite aflate pe fiecare scaun la început era consemnat la subsolul primei pagini că între părțile simfoniei, când în mod curent dirijorul se află cu spatele, nu se aplaudă. Este și jenantă, dar și utilă această consemnare. După concertele orchestrei berlineze, evenimentele importante ale Festivalului au continuat cu excepționalul recital de orgă de la Ateneul Român, susținut de Cameron Carpenter, a cărui alegere de a fi prezent a făcut cinstea cuvenită Festivalului prin
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
notă de neatenție și chiar ignoranță. De altfel, acest gest stânjenitor, frecvent la ediția precedentă, i-a determinat pe organizatori să dea în subsolul fluturașului care însoțește la fiecare spectacol Jurnalul Festivalului, tipărit de Ziarul Adevărul, o recomandare discretă, poate jenantă, dar necesară care înștiințează auditoriul că până ce dirijorul nu se întoarce cu fața la public, nu se aplaudă. Nimic mai clar, însă în publicul Orchestrei Române de Tineret era firesc să fie prezenți membrii familiilor acestora, mulți dintre spectatori fiind pentru prima
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
se aplaudă. Nimic mai clar, însă în publicul Orchestrei Române de Tineret era firesc să fie prezenți membrii familiilor acestora, mulți dintre spectatori fiind pentru prima oară într-o sală de concert, izbucnind spontan în aplauze și determinând astfel momente jenante, dar care nu au diminuat, totuși, valoarea artistică a spectacolului. IAȘUL PE SCENA FESTIVALULUI Simțim nevoia să repetăm iar și iar crezul lui Enescu „muzica pornește de la inimă și se adresează inimilor.” Și iată că acest crez se materializează postum
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
ascultat înregistrarea cu ochii plini de lacrimi și a propus ca această înregistrare să fie ascultată și la sediul Asociației “Pro Basarabia și Bucovina” din Iași. Aici, stupoare. Președinta, în loc să fie mișcată de starea măicuței Natalia, o stare jalnică și jenantă pentru neamul românesc, mă întreabă: Cine v-a plătit să mergeți la Taxobeni și cine v-a dat voie să o înregistrați pe Natalia Ilașcu?” Incredibil! Domnul prof. Ioan Alexa a comunicat fiicei domniei sale din California, Elvira Opran, situația dramatică
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Am apelat atunci la multe persoane, cu speranța că voi găsi cu cine să duc aceste colete. Am apelat și la Asociația „Pro Basarabia și Bucovina”, dar, ca de obicei, răspunsul a fost negativ, spunându-mi : „noi nu ne implicăm”. Jenant, fără cuvinte.... Reușesc să întâlnesc în Iași, venită să sărbătorească Crăciunul, pe Vera Gainulin din Orhei. A fost pe loc de acord să meargă dânsa, astfel că în dimineața zilei de 22 decembrie 1998 plecăm către Taxobeni. șoferul acelui autobuz
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
jos, cum s-ar fi cuvenit, a răspuns scurt și explicit: „Vrem, da’ nu putem“. Ședința a fost pusă într-o joi după masă, ca să poată participa și cineva mai mare, de la sector și s-a desfășurat într-o tăcere jenantă, tulburată doar de oribilele dezacorduri ale adjunctului, de suspinele mici ale Mirelei și de mângâierile discrete, consolatoare ale lui Marcel. La discuții au fost înscriși din oficiu toți redactorii, care au fost scurți, zicând, ca și cum s-ar fi vorbit, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
discute situația cu calm, la ea în birou, nu de față cu copiii și educatoarele. Directoarea a fost categorică: „Dacă-i p-așa, să știți că fetele dumneavoastră au adus râia. Și, vă rog, nu mai faceți scandal, că e jenant“. „Măi, Ionescule - i-a zis Popescu directorului, cu care era prieten -, tu ai fost la mine acasă, știi cât de curată e nevastă-mea, ce zici despre cum mi-a vorbit tembela aia de la grădiniță? Că doar e râie, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
altceva în mine! Toată această delăsare, această inerție, oboseală, indiferență și lene... Din ce în ce mai decepționant. și cu toate acestea știu: există în mine resurse ascunse, prețioase, neștiute, dar, cel puțin acum, nu reușesc să ajung până la ele. Totul este imprecis, relativ, jenant, ca o partidă de cărți pe care ai dori grozav s-o abandonezi... Scrisoare către mine însumi Îmi pare cu adevărat rău, tinere Domn, ca tocmai Voi, care îmi sunteți o rudă atât de apropiată, să fiți o ființă într-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fie și pentru câteva minute, și această comuniune fusese stabilită cu tine și cu acordul tău. Evident, există întotdeauna posibilitatea să se petreacă asemenea neînțelegeri, și tu nu erai răspunzător de prostia lui C., tu însuți erai într-o situație jenantă etc. Este ceea ce am obser vat în prima clipă, după amestecul atât de nelalocul său al lui C... Am avut în acea clipă impresia certă a unei înțelegeri secrete, a unei „complicități“ între tine și C., a unui lucru pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Această operațiune, de suspendare a sarcinii ce apăsa asupra corpului meu, se repeta ori de câte ori forțele mele anemice tindeau să coboare la cota zero. Nu de puține ori mă împiedicam și cădeam; nu prea dureros, dar în mod sigur foarte caraghios, jenant și neplăcut. Pământul era un cernoziom gras, bun, productiv iar murii beneficiau de toate îngrășămintele și toți azotații împrăștiați pe suprafața lui pentru a-i stimula creșterea producției la hectar. Așa că rugii ăștia erau crescuți, supraetajați și încolăciți între ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
frumoși, foarte frumoși. Semănau cu niște copii care făcuseră peste noapte pasul hotărâtor spre adolescență, lungindu-și alarmant sistemul osos, manifestând vădite semne de stinghereală și uimire dezarmantă, recunoscându-se cu greu în noua carapace, cu fața punctată de acnee jenante și inestetice, având o voce oscilatorie cu sonorități stridente: când tenor, când bariton, când alto sau bas pedală. Etapă de modificări hormonale vizibile și emoționante surprinse cu o adâncă sensibilitate de ochiul poetului: "Tinerilor, voi suavi lungani, Existența voastră cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căldare era pe terminate. Nu aveam cum și de unde să topim zăpadă; pentru încălzit mai aveam un rest de tizic și câteva legături de tulpini de bumbac. Mălaiul se terminase. Ce era de făcut?? Și mai era un lucru deosebit de jenant, neplăcut și penibil. O căldare de tablă ruginită era utilizată pe post de "baie", unde rând pe rând cele șapte ființe mergeau să elimine materia arsă rezultată în mod natural și firesc în urma combustiei fiziologice. Dar aceasta se umplea iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ceaun rămânea la locul ei pentru viitoarea porție de boabe fierte peste care mama presăra puțină sare pentru a fi cât de cât mai digerabile. Rămăseserăm numai piele și os. Eram niște descărnați și slăbănogi, încât coastele ieșeau în evidență jenant și dureros, putând fi numărate fără dificultate. Arătam ca niște stafii. Mama era extrem de îngrijorată; intrase în panică. Mâncați copii, mâncați boabe fierte, că poate Bunul Dumnezeu ne va ajuta și de astă dată. Trebuie să avem încredere în mila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
umplându-și plămânii cu prețiosul oxigen înainte de scufundare, a privit-o câteva secunde fix, ca pe un obiect inedit, gândindu-se, pe bună dreptate, care să fie rostul acestei întrebări? Îi era foarte greu să răspundă. Era într-o situație jenantă, penibilă. Doamnă, ceea ce vedeți dumneavoastră în farfuria de aluminiu reprezintă "pâinea noastră cea de toate zilele". Cum, doamnă Rozalia, vreți să mă faceți să cred că sunteți capabili să ingerați asemenea compoziție?? Și iarăși sistemul de semnalizare al vizitatoarei de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
din periferia săracă a Teheran-ului sunt obligați de soartă și lipsuri să împartă unica pereche de încălțăminte pe care o au pentru a putea merge la școală. O pereche de teniși (cândva) albi. Pentru a ieși din această situație jenantă, fratele participă la o competiție de cross al cărei premiu trei consta într-o pereche de adidași. Numai că el câștigă premiul cel mare, adică selecția în lotul național de juniori și o mulțime de alte avantaje. Cu panglica de la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Poate ca să nu stricăm parchetul. Dar asta trebuie să fi fost totuși în generală, ce naiba! Mi-aduc aminte de cele peste 40 de picioare cu peste 200 de degete perfect aliniate. Picioarele noastre erau pentru câteva secunde o omidă uriașă, jenantă (nu știu dacă se poate spune despre o omidă că este jenantă!). Horor. Pe cât de frumoase sunt picioarele goale la mare sau în sandale, vara, pe atât de aiurea mi se păreau la ora de sport: umile, lipite de parchet
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în generală, ce naiba! Mi-aduc aminte de cele peste 40 de picioare cu peste 200 de degete perfect aliniate. Picioarele noastre erau pentru câteva secunde o omidă uriașă, jenantă (nu știu dacă se poate spune despre o omidă că este jenantă!). Horor. Pe cât de frumoase sunt picioarele goale la mare sau în sandale, vara, pe atât de aiurea mi se păreau la ora de sport: umile, lipite de parchet, într-o solidaritate respingătoare. Erau chiar corpurile noastre, dezbrăcate, concentrate acolo și
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
fiica ei să absolve ciclul primar, iar mama să poată face din ea „măcar o învățătoare”. Formulată astfel, rugămintea acestei mame a lăsat-o pe eminenta dăscăliță fără replică. Pentru a-i atenua cât de cât amărăciunea provocată de situația jenantă în care fusese pusă, i-am citit colegei mele un fragment din cartea lui Gala Galaction Oameni și gânduri din veacul meu în care autorul aduce un emoționant omagiu învățătorilor: Sunt patruzeci de ani între mine, cel de azi, și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]