2,342 matches
-
manipularea, dispare orice urmă de onoare, nu mai rămâne nimic cinstit, pur. Telefonul lui Charlie sună și acesta răspunse. Desert Rose profită de neatenția lui, se Întoarse spre Kitty și Îi șopti În glumă: — Draga mea, ai muri Într-o junglă. În secunda În care Îi arăți unui bărbat cât de mult Îl placi, se transformă Într-un măgar și te consideră a lui. Nu trebuie să arăți ce simți, trebuie să-l lași să ghicească, să-i lași spațiu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nevoie de ei. Se agață de ideea că au nevoie de un bărbat pentru că le place sentimentul pe care Îl au când sunt cu el. Femeile tânjesc să fie cu un bărbat puternic - probabil din cauza vreunui instinct străvechi, rămas din junglă. Desert Rose nu avea nevoie de ajutorul lui Charlie ca să producă un film. Simțea doar nevoia să știe că lui Îi păsa. La ora unu, aula se Închise. Charlie dispăruse În mod misterios, fără să sufle un cuvânt despre chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tu nu omori niciodată gândaci? — Nu. — Nici măcar când Îi găsești În casă? — Nu. — Mie Îmi place să omor gândaci. — Eu Îi pun Într-un șervețel și le mai acord o șansă. — Mi-e teamă că n-ai supraviețui Într-o junglă, zise fata. — Ești a doua persoană care-mi spune asta. Gândacul fugi repede spre o bucată de gazon și dispăru. — Gata, nu l-am omorât. — Îți mulțumesc. Știi cumva unde e stația pentru autobuzul albastru? M-am rătăcit, zise Kitty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
bucure de viață, să bea vin. Se Întâlni cu vechiul ei prieten, Spencer Magic, un englez foarte Înalt și atrăgător, blond, cu ochi verzi și un bronz exotic pe care Îl căpătase În recenta lui escapadă de șase săptămâni În junglele din Madagascar. În fiecare iarnă călătorea În Africa, pentru a se bucura de o singurătate absolută, departe de mrejele civilizației. Spencer Magic nu arăta doar ca o vedetă de cinema, avea și un apartament drăguț În Gramercy Park, stăpânea arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Înainte de-a invita o femeie să mă Însoțească. Oricum, credeam că nu-i așa greu să fii credincios cuiva dacă Îți place acea persoană, zise roșind. Eu i-am fost credincios. — Pentru tine a fost ușor, erai singur În junglă. Fără baruri, fără telefoane mobile, fără petreceri, fără internet. — Da, știu, știu, a fost o greșeală. Ce mai pot face acum? Întrebă Înfrânt. Chiar crezi că sunt atât de multe tentații aici? — Suntem În Manhattan, zâmbi Kitty ironic. Aici toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fericitul posesor al acestei minuni va avea la dispoziție o gamă de sunete care îi va permite, cât timp își contemplă peștii fără mațe sau solzi, să se înconjoare de ambianțe sonore atât de diverse ca o plajă caraibeană, o junglă tropicală sau o furtună pe mare. În Centru nu vor câini, se gândi din nou Marçal, și observă că această preocupare o ștergea, în anumite momente, pe cealaltă, Îi vorbesc de asta, nu-i vorbesc, la început înclină spre da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
profundă exista între persoana lui și circul pe care-l detesta din toată inima. Din ranchiună, ca să mă răzbun pentru acest refuz, mi-am umplut camera cu fotografii de lei, tigri și pantere și am făcut o adevărată pasiune pentru junglă și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
atârnat poza unui deșert gălbui, cu un cer metalic, sub care se vălureau până la orizont dune de nisip. În felul acesta, când mă închideam în camera mea, ceea ce se întâmpla din ce în ce mai des, aveam de ales între două imperii. Uneori, alegeam jungla. Alteori, deșertul. Simțeam nisipul pe buze și în ochi sau mă împiedicam de liane ceasuri întregi în care visam cu ochii deschiși fără să-mi fie nici foame, nici somn. Îmi cunoșteam în amănunt imperiile. Dună cu dună și copac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
copac cu copac. Și îmi erau la fel de dragi. Îmi fixam reședința temporară în funcție de preferințe, însă în oricare dintre aceste imperii eram singurul stăpân. Nu mă mai contesta nimeni. Adevărata mea copilărie s-a petrecut, poate, sub soarele deșertului și al junglei, pregătindu-mă, fără să știu, pentru sala cu oglinzi de la azil. Tata venea uneori să-mi facă morală. Mă învinuia că-mi pierdeam timpul și mă amenința că mătură „gunoaiele” de pe pereți; adică imperiile mele. Atunci îmi arătam colții: „Îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și aproape m-am bucurat când tata a venit înapoi cu un câine polițist care mi-a adulmecat repede ascunzișul, silindu-mă să mă reîntorc în cușcă și să mă duc la școală unde singura mea consolare erau cărțile despre junglă și despre deserturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-a mai lăsat să scape. Curând după moartea mamei, a început să se poarte ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fac loc mereu cu mâinile și cu picioarele și m-am umplut repede de zgârieturi. Înjuram de câte ori mă plezneau ierburile înalte peste ochi, dar îmi plăcea să mă simt ca un explorator; era, într-un fel, primul meu contact cu jungla. Uneori totul amuțea în jur; apoi sufla vântul și bălăriile se umpleau de zgomote suspecte, pe care nu le luam însă în seamă; mergeam cu capul în pământ ca să mă feresc de șerpi. Deodată, am înghețat. Undeva în fața mea lătrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trezea exclamând: „Vă mai aduceți aminte de ăla cu mâna stângă paralizată?” „Sigur că da, răspundea altul. Mă enerva că plescăia când mânca, încolo era un om simpatic”. Și cu asta subiectul era, practic, încheiat. Numai într-un film despre junglă am mai văzut o asemenea liniște în fața morții. Arborii creșteau imenși, dar trăiau numai cei care izbuteau să-și facă loc cu crengile pentru a ajunge la lumină. Ceilalți mureau deoarece, deasupra, copacii victorioși își uneau frunzișurile și nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cresc în noroi prefac duhoarea noroiului în parfum. Și ce dacă parfumul se întoarce înapoi în duhoare? În această catastrofă o altă floare își va deschide petalele tremurânde. Numai noi înțelegem greu, din egoism, o lege pe care copacii din junglă o respectă cu o liniște de catedrală. Bătrânii cuceriseră, însă, cei mai mulți, această liniște. Moartea nu-i mai impresiona. Li se părea normal că Tuberculosul care bolea cam toată vremea, iar noaptea tușea aproape continuu, împiedicându-i pe ceilalți să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
plimb. În spatele azilului, bălăriile se întindeau sub cerul înstelat ca o uriașă pată tulbure. Aș fi avut poftă să-l întâlnesc pe Hingherul cu câinii lui, dacă se mai afla cumva pe-acolo, dar mă temeam să pornesc noaptea prin jungla de ierburi. M-am îndreptat spre baltă, am luat o barcă și am început să vâslesc în direcția cătunului. Eram aproape convins acum, datorită surescitării în care mă găseam, că Moașa o căutase pe Laura, plecând de la mine. „Putoarea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
când venise acasă cu limba smulsă. Trântise atunci ceasul de pământ și îi sfărâmase mecanismul. Parcă așa ceva se petrecuse și cu memoria mea. Mi-ar fi trebuit, mă gândeam, puțină milă de mine însumi, dar dacă în deșert și în junglă am fost în vis, în țara milei n-am ajuns niciodată. 33 (Din caietul de vise) Eram pe țărm. În jur, nici noapte, nici zi, ci o lumină specială, palidă, care nu emana de la nici un astru. Mă oprisem lângă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Bedloe’s Island, așa cum a vrut-o inițiatul Lafayette, de la obeliscul din Luxor, de la turnul cel mai Înalt din Tomar, de la Colosul din Rhodos care continuă să transmită din adâncul portului unde nu-l mai găsește nimeni, de la templele din jungla brahmanică, de la turnulețele Marelui Zid, de la vârful lui Ayers Rock, de la turlele din Strasbourg pe unde se desfăta inițiatul Goethe, de la chipurile de pe Mount Rushmore, (ce de lucruri Înțelesese inițiatul Hitchkock), de la antena lui Empire State Building, spuneți voi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
eu spațiu. Ia Încearcă să faci asta În Est. Savurîndu-și al doilea Bourbon Libre, Wakefield intră și el În conversație. — Dar vouă nu vă lipsește civilizația urbană? — Nimic din ceea ce e urban nu e civilizat, fornăie barmanul. Orașele sînt niște jungle și oamenii - niște șobolani. De-ăștia ca tine vin tot timpul pe-aici. Fug dintr-un oraș, Își cumpără cincizeci de hectare și un cîrd de oi și cred că o să fie fericiți. Am făcut și eu asta. Chicago, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prea mic ca să poată susține trei ziare. Unul din ele avea să sfârșească prin a dispărea și, pentru că nu avea destule fonduri și nu era finanțat de nici un trust, acesta avea să fie probabil Citizen. Pe de altă parte, în jungla unei lumi bazate pe competiție, redactorilor-șefi le revenea datoria de-a găsi o cale să meargă mai departe și să supraviețuiască. O parte din atracția muncii în presă era elementul de risc, altfel ar fi putut la fel de bine să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mă întâlnesc cu el și peste cât timp, ăla moare, că-l leg, că-l spânzur... Alții se complac în postura asta. Le dă cineva o țigară, o mâncare, o gustare. Știți, înainte de pușcărie era o categorie de respect - legea junglei, după aia a intervenit o perioadă foarte scurtă de inteligență - dacă ai cap și știi să vorbești, știi să te faci plăcut, să nu jignești pe cineva, o duci bine, adică vrăjeală... dacă ai vrăjeală, o duci bine. Și baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fără țigară, mâncarea era ca vai de soarta ei, nu ieșeai la aer, nu ieșeai la WC - acolo stăteai, aveai un WC în cameră, un dezastru, practic, un chin. Degeaba îi spunea școală specială de muncă și reeducare. Era o junglă pentru niște oameni care nu aveau o anumită tărie de carcter. Nu zic că eu aveam o mare tărie de caracter, dar am văzut pe alții că nu sunt homosexuali, că nu se iau alții de ei, și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
învață și ea la rândul ei să devi puternic. Cu cât cauți să cunoști mai multe cu atât vei cunoaște mai multă durere, conștientizând valoarea lucrurilor din jurul tău. Puterea aici sunt țigările și relațiile. Înainte era legea pumnului sau a junglei, dar acum lucrurile au evoluat. Oameni au evoluat și au văzut că pot lucra mai bine cu cele două. lovitura Lovitura cea mare credeam că e la mihalea. Știam că pleacă omul la mare și are bani. Am dat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să mă duc. Și dacă aș evada, tot închis aș sta. Acolo ar fi să mă feresc tot timpul, aici de cine să mă feresc. M-am drogat, m-am tăiat. Să faci pușcărie la bighidii e un fel de junglă, e pușcăria junglă în general, dar acolo nu e un om mai matur să te învețe să faci bine. Acolo ești de capul tău, faci ce vrei, te droghezi, acolo disperi mult. Nu luam droguri, cu pastile, cu aurolac, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Și dacă aș evada, tot închis aș sta. Acolo ar fi să mă feresc tot timpul, aici de cine să mă feresc. M-am drogat, m-am tăiat. Să faci pușcărie la bighidii e un fel de junglă, e pușcăria junglă în general, dar acolo nu e un om mai matur să te învețe să faci bine. Acolo ești de capul tău, faci ce vrei, te droghezi, acolo disperi mult. Nu luam droguri, cu pastile, cu aurolac, prin pușcărie procuri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Dumneavoastră vă Închipuiți că vă puteți prezenta Într-un tribunal al Republicii Italiene cu inel În nas, ca un sălbatic? Îl Întrebă. — De ce nu? răspunse Zero, conștient că examenul deja fusese pierdut. La urma urmelor, un tribunal este tot o junglă În care domnește legea celui mai puternic. — Purtați perucă? Îl ironiză Ferrante, privindu-i codițele lungi. Poate că Îl invidia: el era aproape chel. Șuvițe aspre Îi ajungeau până pe gulerul cămășii. Câteva fire de păr rare, patetice. — Nu, răspunse Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
văzut, și tot felul de jucării, dar poate că cel mai bine ar fi să mă conducă el, la urma urmei locuința asta e mare, n-ar fi bine să mă rătăcesc, așa cum a pățit-o el, pe vremuri, în junglă, chiar că n-ar fi bine, mama s-a ridicat pe jumătate din fotoliu, spunând că nu-i nevoie, să nu se obosească tovarășul ambasador, eu sunt băiat mare și deștept, n-o să deranjez, dar ambasadorul se ridicase deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]