1,513 matches
-
1) luând ca sistem de referință teoria personalității în primul său orizont de tematizare a omului (ca "știință" a personalității): a. Eul este unitate sufletească. Această determinare așază în el un accent de finalitate; el este asemenea organismului (din filosofia kantiană) "în care părțile alcătuiesc un tot armonios 'ca și cum' ar fi întocmite de o inteligență în vederea realizării unui ideal și a conservării acestui tip specific"133. Cu adaosul că eul tematizat de personalismului energetic este moment prim în procesul personalizării și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în procesul personalizării și că el reface întreaga ordine a formelor de actualizare a energiei, dându-i, de fapt, acesteia, sens într-o ordine de finalitate. De altminteri, finalitatea personalității este condiționată regulativ, nu constitutiv, spune C. Rădulescu-Motru, sub inspirație kantiană de finalitatea eului. b. Poziția specială a eului, ca început al personalizării, îi conferă anumite funcții. Astfel, el devine premisa "naturală" a personalității deși constă în anticipație și constituie primul act propriu-zis liber și nucleul ei, căci celelalte componente se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu experiența, ci asemenea unei unități care premerge, structural și funcțional, părților sale. Emoțiile sunt "părți" ale eului, de vreme ce se ordonează în cadrul său structural. În personalismul energetic nu pare a avea loc, în mod explicit, nici un a priori în înțeles kantian. Totul se sprijină pe experiență și are sensul experienței. Totuși, eul condiționează emotivitatea, o așază într-un rost și, prin urmare, el premerge emotivității. Este vorba despre un rol întemeietor al eului pentru viața psihică a omului; însă, oarecum, el
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
psihic-umane, în general); b. personalitatea este și unitate umană a aptitudinilor statornicite într-un gen de muncă; ea este inclusă în raporturi de finalitate; unitatea organică (personalitatea este structură unitară bio-psiho-socială) este generatoare de raporturi de finalitate (ca în filosofia kantiană). Aceste raporturi sunt, în cazul personalității, în dublu plan: în seria corelațiunilor persistente ale energiei și în sensul evoluției eului. În primul plan, personalitatea este corelația persistentă finală; spre ea conduc toate liniile de evoluție a energiei. Avem de-a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
omenesc, el însuși legat de energiile "cosmice". Amestecul fizic (cosmic și biologic) și cultural din unitatea de existență a omului definește modul-uman-de-a-fi. Chiar dacă ținem seama de aceste apropieri de conținut între cele două filosofii și de relația formală dintre finalitatea kantiană și conceptul determinismului prin finalitate, nu putem afirma întemeiat relații în privința sistemului lor de referință și mai ales a ipotezelor de lucru. Kant formulează, în problema socotită de C. Rădulescu-Motru ca fiind fundamentală atât pentru el cât și pentru Kant
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Rădulescu-Motru, în aceeași problemă, formulează ipoteza personalismului energetic, potrivit căreia personalitatea este sinteza evoluției energiilor din univers; tocmai de aceea conștiința este în acord cu realitatea fizică, devenind astfel posibilă cunoașterea. Deseori autorul personalismului energetic lucrează în marginea unor gânduri kantiene, dar rezolvările lui sunt într-un sistem de referință diferit de cel kantian. În ultimă instanță, putem spune, luând seama la diferențele de model filosofic, că eul are rolul unei "rațiuni afective", conștiința pe cel al "rațiunii teoretice", personalitatea pe
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de referință diferit de cel kantian. În ultimă instanță, putem spune, luând seama la diferențele de model filosofic, că eul are rolul unei "rațiuni afective", conștiința pe cel al "rațiunii teoretice", personalitatea pe cel al "rațiunii practice". Iar spontaneitatea aperceptivă kantiană devine anticipație personalist-energetică. Corespondențele dintre filosofia lui Rădulescu-Motru și cea a lui Kant, semnalate mai sus, evidențiază atât apropierile cât și deosebirile dintre cei doi gânditori în privința felului de a înțelege omul. Capitolul II Ordinea de finalitate în personalismul energetic
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
prin finalitate și care sunt consecințele "antropologice" ale funcției sale structurante pentru personalismul energetic? Presupoziția de lucru, în construcția unui răspuns, este ideea după care "schema intelectuală" a determinismului prin finalitate este alcătuită în analogie cu "structura formală" a conceptului kantian al finalității și că celelalte trei concepte care introduc enunțuri cu rol de postulat în personalismul energetic, anume realitatea originară ca energie, evoluția și personalitatea, își dobândesc sensurile în orizontul semantic (tematic) al acestei analogii. În capitolul de față, după
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
care termenul determinism prin finalitate apare în lucrările ce alcătuiesc personalismul energetic, precum și a diferenței sale față de determinismul prin cauzalitate, vor fi dezvăluite justificarea sa formală, întemeierea lui "materială", de conținut, și, de asemenea, confirmarea deplină a sa. In filosofia kantiană, finalitatea reprezintă, cum s-a arătat în capitolul anterior, un principiu al facultății de judecare reflexive; ea pune ordine în natură (în cea organică întâi) căci finalitatea, ca o cauzalitate inversă, în care efectul ca scop determină cauza, este legată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
am avea un prim argument în favoarea acestuia. Apoi, ar mai trebui ca finalitatea să fie posibilă printr-un agent care nu este omul (problemă discutată deja într-un subcapitol anterior, I.2.c., cu ocazia stabilirii structurii formale a conceptului kantian al finalității). Nici una dintre aceste condiții nu este satisfăcută de teoria personalității a lui C. Rădulescu-Motru. De fapt, această teorie este un personalism. Într-un studiu despre fundarea naturalistă și fundarea umanistă a filosofiei culturii, E. Cassirer 153 socotește că
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
universului care cuprinde și "factori" fizici și "factori" psihici și evoluția care diferențiază între aceștia. Aceeași fundare antropologică pare să condiționeze și conceptul finalității al lui Kant. Facultatea de judecare reflexivă aparține omului ca ființă rațională. Aspectul formal al conceptului kantian al finalității constă, cum am stabilit în capitolul anterior, în condițiile logice care îl fac posibil, în operațiile logice prin care conceptul este dat (pentru înțelegere). Între condiții, una este extinderea ariei de aplicabilitate a finalității asupra naturii. În alte
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
constă, cum am stabilit în capitolul anterior, în condițiile logice care îl fac posibil, în operațiile logice prin care conceptul este dat (pentru înțelegere). Între condiții, una este extinderea ariei de aplicabilitate a finalității asupra naturii. În alte cuvinte, conceptul kantian al finalității se aplică și naturii, deși aplicația sa firească este spațiul umanului. Filosoful român experimentează aceeași idee a extinderii jurisdicției finalității de la om la natură (subliniem, în ordine formală). Conceptul finalității dă seama, în ambele filosofii, unitatea ființei umane
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ale conceptului finalității. De exemplu, finalitatea apare ca o însușire a oricărui organism. Totuși, ea nu este doar un principiu al unei facultăți reflexive, fără pretenția de a reprezenta o determinantă a realității organice (și nu numai), ca în filosofia kantiană. Și, contrar concepției kantiene, ea este constitutivă înseși realității organice. Schema determinismului prin finalitate este construită în analogie cu structura formală a conceptului kantian al finalității, potrivit căreia un principiu al omului este extins asupra naturii. Analogia nu reprezintă și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
exemplu, finalitatea apare ca o însușire a oricărui organism. Totuși, ea nu este doar un principiu al unei facultăți reflexive, fără pretenția de a reprezenta o determinantă a realității organice (și nu numai), ca în filosofia kantiană. Și, contrar concepției kantiene, ea este constitutivă înseși realității organice. Schema determinismului prin finalitate este construită în analogie cu structura formală a conceptului kantian al finalității, potrivit căreia un principiu al omului este extins asupra naturii. Analogia nu reprezintă și nici nu semnalează însă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
fără pretenția de a reprezenta o determinantă a realității organice (și nu numai), ca în filosofia kantiană. Și, contrar concepției kantiene, ea este constitutivă înseși realității organice. Schema determinismului prin finalitate este construită în analogie cu structura formală a conceptului kantian al finalității, potrivit căreia un principiu al omului este extins asupra naturii. Analogia nu reprezintă și nici nu semnalează însă o identitate totală. Nu este vorba, în cazul acestor două concepte, despre o identitate de conținut, deși poate fi acceptată
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
reprezintă și nici nu semnalează însă o identitate totală. Nu este vorba, în cazul acestor două concepte, despre o identitate de conținut, deși poate fi acceptată întemeiat o identitate formală, căci condițiile și operațiile logice prin care sunt construite conceptul kantian al finalității și cel personalist energetic al determinismului prin finalitate sunt aceleași. Astfel, schema conceptuală a determinismului prin finalitate cuprinde cele două condiții sub care poate fi gândită finalitatea kantiană, anume ideea omului ca scop final al existenței lumii și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
căci condițiile și operațiile logice prin care sunt construite conceptul kantian al finalității și cel personalist energetic al determinismului prin finalitate sunt aceleași. Astfel, schema conceptuală a determinismului prin finalitate cuprinde cele două condiții sub care poate fi gândită finalitatea kantiană, anume ideea omului ca scop final al existenței lumii și cea a extinderii finalității asupra naturii. Prin urmare, vom regăsi și cele două operații logice din structura formală a conceptului kantian al finalității: afirmarea specificului modului existențial uman (omul fiind
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cele două condiții sub care poate fi gândită finalitatea kantiană, anume ideea omului ca scop final al existenței lumii și cea a extinderii finalității asupra naturii. Prin urmare, vom regăsi și cele două operații logice din structura formală a conceptului kantian al finalității: afirmarea specificului modului existențial uman (omul fiind scop final al lumii, al existenței-ca-energie) și negarea valabilității nelimitate a relației cauzale, afirmarea unității lumii pe temeiul finalității. Tocmai aceste operații, împreună cu condițiile care le fac posibile în conceptul determinismului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este, conceptul determinismului prin finalitate circumscrie un spațiu semantic vag. Forma aceasta negativă este reprezentată în teoria personalismului energetic, prin urmare, ea trebuie semnalată în intensiunea acestui concept. Aceste două operații sunt chiar cele care alcătuiesc structura formală a conceptului kantian al finalității. Pe de o parte, întreaga ordine istorică a personalității are a face cu o cauzalitate negată, de fapt cu o cauzalitate "pe dos", în care efectul devine cauză; pe de altă parte, "apariția omului pe pământ nu se
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un domeniu care nu făcea inițial parte din aria sa de aplicabilitate are sensul pe care aceeași operație îl are în filosofia critică a lui Kant. La început aveam, însă doar ipotetic, îngăduința de a alătura structura formală a finalității kantiene și determinismul prin finalitate din personalismul energetic. Prin discuția despre justificarea formală a conceptului fundamental al personalismului energetic vizat ca reconstrucție filosofică a umanului, dobândim, cred, un temei suficient pentru a accepta această idee. Ne-am putea întreba însă: care
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Prin discuția despre justificarea formală a conceptului fundamental al personalismului energetic vizat ca reconstrucție filosofică a umanului, dobândim, cred, un temei suficient pentru a accepta această idee. Ne-am putea întreba însă: care este atitudinea lui C. Rădulescu-Motru față de viziunea kantiană asupra timpului și în ce măsură înțelesul personalist-energetic al acestui concept este apropiat de această viziune? În mai multe locuri din opera sa, începând cu lucrarea de doctorat: Zur Entwicklung von Kant's Theorie der Naturcausalitat (1893) și încheind cu Timp și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
este apropiat de această viziune? În mai multe locuri din opera sa, începând cu lucrarea de doctorat: Zur Entwicklung von Kant's Theorie der Naturcausalitat (1893) și încheind cu Timp și destin (1940), C. Rădulescu-Motru se referă "critic" la conceptul kantian al timpului. Ca intuiție pură a priori și legat de conștiința transcendentală (de subiectivitate), timpul lui Kant este o construcție abstractă, socotește filosoful român, este timpul matematic, nu timpul real, destinul. Acesta din urmă este legat de individ, este legea
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
individului, ci, dimpotrivă, experiența este posibilă numai prin intuiția a priori a timpului; așa încât, el este condiție a experienței și nu invers. Calitățile timpului matematic (ale timpu-lui-abstracție amintit mai sus) sunt și calitățile timpului ca intuiție a priori (ale timpului kantian), socotește filosoful român. Amândouă sunt uniforme, omogene, infinite. Dar sunt astfel din temeiuri diferite: timpul matematic, pentru că transcende experiența sensibilă, iar timpul ca intuiție a priori, întrucât condiționează această experiență, așa încât el nu depinde de ea. Fiindcă filosoful german face
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la orice obiect care ar putea fi dat în experiența noastră. El apare, de asemenea, ca reper pentru schematismul imaginației, prin care este posibilă sinteza categorială, adică subsumarea materialului sensibil anumitor categorii. "Timpul spune Petre Botezatu, referindu-se la timpul kantian este acela care permite lui Kant să treacă din domeniul logico-metafizic al transcendentalului în câmpul logico-psihologic al cunoașterii reale, menținându-se totuși într-un plan spiritual"170. Kant nu este interesat de problema genezei timpului, ci de funcțiile acestuia pentru
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
menținându-se totuși într-un plan spiritual"170. Kant nu este interesat de problema genezei timpului, ci de funcțiile acestuia pentru cunoaștere, în sensul întemeierii posibilității cunoașterii științifice ca necesară și universală. C. Rădulescu-Motru contestă tocmai inadecvarea timpului, în înțeles kantian, la rezultatele științelor, îndeosebi ale psihologiei, din perioada postkantiană. "Filosoful român credea că progresele pe care le-ar fi făcut psihologia de la Kant încoace ar crea premisele rezolvării problemei sale (problema posibilității unei cunoașteri cu valoare necesară și universală n.
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]