1,485 matches
-
aibă un ce misterios și dulce, bunăoară. Dar frumusețea n-ar fi Întreagă și profundă dacă n-ar avea și o latură morală. Idealul lui Alecu Văcărescu este ca frumosul să fie și bun, ca idealul grecilor și al esteticienilor kantieni. Iată În propozițiile lui tremurătoare și Împiedicate exprimarea acestui gînd: „CÎnd voi zice frumusețe, Voi și suflet cu blîndețe, Cu simțiri, cu isteciune Depărtat de-nșelăciune.” (s.n.) Frumusețea desăvîrșită, divină („care poate să numească / fitecine și cerească”) are, după acest
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca o "stare mentală inconștientă". Iar rolul de mediator între imaginea absentă, neperceptibilă, și reprezentările ei concrete, dintre inconștient și conștiință îl joacă, bineînțeles, memoria recte "efortul de rememorare" (și nu reamintirea mecanică), specific oricărei activități creatoare. Inspirat de concepția kantiană asupra timpului, Ricoeur postula existența unei "amintiri pure", pe care o descrie drept "o stare virtuală a reprezentării trecutului, anterior survenirii sale în imagine sub forma mixtă a amintirii-imagine (s.n.)20. Cu toate diferențele de nuanță, incipitul romanului lovinescian surprinde
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și filosofiile statelor într-o anumită conjunctură internațională: Barry Buzan distinge între anarhii "mature", cooperante, respectiv "imature", conflictuale, pe când Alexander Wendt teoretizează trei culturi ale anarhiei, aflate într-o ordine crescătoare din punct de vedere al "maturității": hobbesiană, lockeană și kantiană (Buzan: 2000; Wendt: 1999). Mai trebuie menționat faptul că realismul clasic accentuează puterea individuală a statelor, în special pe filieră militară, într-un cadrul internațional anarhic în care funcionează principiul auto-ajutorării (self-help), în timp ce realismul structural se preocupă mai puțin de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
capcana relativismului, nici în cea a ignorării metodologiilor empirice. Wendt susține, în acest sens, că practica rămâne în continuare cel mai bun criteriu pentru testarea teoriei. De asemenea, acesta teoretizează la nivel internațional trei "culturi ale anarhiei", hobbesiană, lockeană și kantiană, acestea reprezentând esențialmente progresul social și normativ pe care istoria umană l-a parcurs până în prezent. Wendt avertizează însă că, deși am lăsat în urmă anarhia hobbesiană unde funcționa principiul "homo homini lupus" și unde actorii nu își recunoșteau reciproc
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
legitimitatea ontologică, nu am reușit încă să depășim anarhia lockeană în care, deși actorii se recunosc reciproc, funcționează într-un mediu competitiv, preferabil desigur celui conflictual hobbesian, dar mai puțin dezirabil decât cooperarea determinată de valori comune a mediului internațional kantian care își face tot mai mult simțită prezența. Kantianismul internațional rămâne o aspirație însă, și depinde de noi toți măsura în care îl construim social pentru a se transforma în norme, practici și instituții cu anvergură universală (Wendt: 1999, 246-312
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
întregului". Pe cale de consecință, ca și în cazul marxism-leninismului, avem de-a face "cu o transcendență coborâtă în lume, nu în afara ei" (Râmbu: 2001, 100). Și tot ca în cazul marxism-leninismului, "romanticul nu este un idealist" în sens hegelian sau kantian. Pentru el, "valorile nu sunt transcendente". Dimpotrivă, "pot fi înfăptuite". "Intangibilitatea lor este numele pe care-l dăm neputinței noastre și lipsei noastre de eroism (Râmbu: 2001, 19; subl. m.). Tema eroismului, transparentă la Bălcescu, va avea o pondere majoră
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acum la întrebarea enunțată în rândurile de mai sus: în ce măsură turneul diplomatic al conducerii de la București din vara anului 1971 în statele "socialiste" asiatice a condus la transformarea leninismului romantic din simbolic în manifest? În mare măsură, consider. În termeni kantieni, aș aprecia totuși că leninismul asianizat a avut asupra leninismului romantic o influență regulativă, nu constitutivă, așa cum voi încerca să demonstrez în continuare. Delegația română a fost impresionată de manifestările populare care au fost desfășurate în cinstea sa, mai ales
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
lucru se va cunoaște și el. În fapt, toxicitatea imoralității iradiante a cinismului și indiferenței vine din "falsa conștiință luminată" pe care aceasta o conține. Amicul hobbesian agreează fără nicio rezervă o asemenea concluzie cu iz pedagogic, în timp ce, prietenul meu kantian adaugă: "numai așa se păstrează o șansă și pentru respectul de sine". Cum eu însumi aplic și-n acest caz testul R.C., constat că pot să fiu de acord, în sfârșit, cu amândoi. Iar Alexa Visarion,banuiesc ,este foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teoriile etice ulterioare. Articlul indic] în același timp unele dintre problemele pe care le vor întâmpină încerc]rile ulterioare de a se baza pe dreptul natural pentru a argumenta c] anumite comportamente (că, de exemplu, folosirea contraceptivelor) sunt greșite. Etică kantian] ONORA O’NEILL Numeroși teoreticieni etici contemporani evoc] idei care își au originile în scrierile etice ale lui Kant. Preceptul kantian conform c]ruia toate fiintele raționale trebuie s] se supun] unui „imperativ categoric” derivat din legea universal] a rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se baza pe dreptul natural pentru a argumenta c] anumite comportamente (că, de exemplu, folosirea contraceptivelor) sunt greșite. Etică kantian] ONORA O’NEILL Numeroși teoreticieni etici contemporani evoc] idei care își au originile în scrierile etice ale lui Kant. Preceptul kantian conform c]ruia toate fiintele raționale trebuie s] se supun] unui „imperativ categoric” derivat din legea universal] a rațiunii a fost pe cât de aclamat, pe atât de criticat. Eseul explic] teoria kantian] și analizeaz] cele mai frecvente critici aduse acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
originile în scrierile etice ale lui Kant. Preceptul kantian conform c]ruia toate fiintele raționale trebuie s] se supun] unui „imperativ categoric” derivat din legea universal] a rațiunii a fost pe cât de aclamat, pe atât de criticat. Eseul explic] teoria kantian] și analizeaz] cele mai frecvente critici aduse acesteia. Tradiția contractului social WILL KYMLICKA Poate fi morală considerat] un acord implicit pe care il încheiem cu semenii noștri în scopul obținerii benficiiilor unei vieți sociale cooperative? Acest punct de vedere, atr
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
familiale că și element central. În virtutea acestui fapt, confucianismul poate fi caracterizat că sistem al afecțiunii p]rtinitoare sau graduale. Avem de-a face cu persoane cum ar fi „mama”, „fiica”, „aproapele” sau „mentorul” — idee aflat] în opoziție cu viziunea kantian] asupra individului în calitatea sa de simpl] persoan] sau subiect. La Kant, temeiul respectului moral îl constituie caracterul rațional al subiectului (persoanei) moral (capitolul 14, „Etică lui Kant”). În teoria etic] a lui Confucius, sentimentul meritului cunoaște o slab] manifestare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toare, pentru cei care consider] c] iudaismul s-a caracterizat întotdeauna prin pluralitate) care dau r]spuns diverselor probleme. În ceea ce privește etică, aceast] situație este cât se poate de clar]. Unii gânditori evrei susțin c] etică evreiasc] este autonom], în sensul kantian al cuvântului, alții spun c] ea este, a fost și ar trebui s] r]mân] absolut heteronom] (vezi capitolul 14, „Etică lui Kant”). Diverși gânditori consider] c] orice abordare posibil] a relației dintre etic] și halaha reprezint] poziția autoritar] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o acțiune este permis] sau nu pe baza întreb]rii: îmi pot dori ca acest plan s] devin] o maxim] pe baza c]reia s] acționeze toți întotdeauna? Pot acționa doar dac] r]spunsul la aceast] întrebare este „da”. Teoria kantian] este o alternativ] mult mai bine articulat] decât cea a lui Hume în privința perspectivei conform c]reia consecințele benefice sunt cele care stabilesc ce este drept. Kant susține c] trebuie s] stabilim întotdeauna ce este drept înainte de a putea ști
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al XIX-lea și de la începutul de-al XX-lea. A existat ins] și un curent teoretic constant care a respins aceast] viziune. Critică formulat] de c]tre G.W. Hegel (1770-1831) este cea mai semnificativ] dintre reacțiile la adresa teoriei kantiene. Hegel a subliniat c] principiul pur formal al lui Kant pretinde un conținut, iar acesta poate proveni doar din instituțiile, vocabularul și orient]rile pe care societatea le ofer] membrilor s]i. Hegel a sustinut c] personaliatea moral] este și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu atacurile str]lucite și neobosite ale lui Friedrich Nietzsche (1844-1900) la adresa pretențiilor societ]ților sau ale filosofilor de a oferi principii cu valoare absolut]. În Genealogia moralei (1887) și în alte opere, Nietzsche nu a încercat s] demonteze teoriile kantiene și utilitariste. El a ales s] expun] ceea ce consideră a fi forțele psihologice care îi determin] pe oameni s] formuleze aceste viziuni. Lupta pentru dominație, invidia și resentimentele reprezint] r]d]cinile moralei moderne. Nietzsche nu a cruțat nici pretențiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prin oferirea de metode raționale de rezolvare a disputelor. Deși au fost elaborate și alte poziții, putem concluziona c] teoriile utilitariste au dominat etică anglo-american] în anii ’60. iii. Noi direcții În opoziție cu lungă tradiție a gândirii utilitariste, teorile kantiene au fost recent repuse în discuție. Opera lui John Rawls este de important] maxim] în acest sens. Lucrarea să, A theory of Justice (1971), își propune s] arate modul în care principiile acțiunii drepte, cel puțin în domeniul justiției, pot
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puțin în domeniul justiției, pot fi justificate independent de cantitatea de bine rezultat]. El a susținut, de asemenea, c] nici o explicație utilitarist] a drept]ții nu poate încorpora convingerile bazate pe simțul comun la fel de bine ca și viziunea de tip kantian conform c]reia ceea ce este corect este mai important decât ceea ce este bine. Opera lui Rawls nu indic] numai o nou] respingere a gândirii utilitariste. Ea indic] și îndep]rtarea de considerarea moralei ca fiind structurat] în jurul individului autonom și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fel de contract social, în care fiecare își d] în mod autonom acordul asupra structur]rii instituțiilor sociale pentru că acestea s] fie drepte - Rawls încearc] astfel s] combine o recunoaștere hegelian] a primatului comunit]ții cu o reinterpretare a accentului kantian pus pe autonomie. Trei direcții principale ulterioare au marcat dezvolt]rile recente din filosofia moral]: 1) Se lucreaz] foarte mult asupra analizei problemelor sociale și politice reale. Așa cum o arăt] eseurile din partea a cincia a acestui volum, chestiunile legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] distingem între urm]toarele trei elemente. În primul rând, exist] o etic] elaborat] de c]tre Kant în lucr]rile sale dintre 1780 și 1790. Exist], apoi, o „etic] a lui Kant”, o prezentare (mai degrab] nefavorabil]) a eticii kantiene dezvoltate de primii s]i critici influenți și inc] atribuit] adesea lui Kant. Aceast] poziție are un statut independent în dezbaterile contemporane. În al treilea rând, exist] „etică kantian]”, un termen mult mai larg care îi include pe cei dintâi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
etic] a lui Kant”, o prezentare (mai degrab] nefavorabil]) a eticii kantiene dezvoltate de primii s]i critici influenți și inc] atribuit] adesea lui Kant. Aceast] poziție are un statut independent în dezbaterile contemporane. În al treilea rând, exist] „etică kantian]”, un termen mult mai larg care îi include pe cei dintâi și este folosit adesea că etichet] (în principal admirativ]) pentru o seam] de poziții etice contemporane care își fixeaz] originea în etică lui Kant, dar care difer] de aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rei dou] p]rți, Elementele metafizice ale drept]ții și Doctrina virtuții sunt adesea publicate separat), precum și Religia în]untrul granițelor rațiunii că și în alte eseuri pe teme politice, istorice și religioase. Totuși, mutațiile fundamentale care dau contur operei kantiene sunt discutate în capodoperă Critică rațiunii pure (1781), iar concepția să etic] trebuie v]zut] în contextul mai larg al „filosofiei critice” dezvoltate în aceast] scriere. Aceast] filosofie este critic] în primul rând într-un sens negativ. Kant se pronunț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
duc astfel o viat] merituoas], iar acțiunile mele s] fie din datorie; dar dac] eșuez, trebuie m]car s] încerc s] s]vârșesc acele acțiuni care ar fi indispensabile dac] aș crede într-o astfel de maxim] moral] valoroas]. Teoria kantian] mai detaliat] a datoriei introduce anumite distincții tradiționale (sau versiuni ale acestora). El distinge între datoriile fâț] de sine și fâț] de alții, care pot fi la rândul lor datorii perfecte sau imperfecte. Datoriile perfecte sunt complete, în sensul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci și acel tip de control care ține cont și de statutul moral similar al celorlalți. A fi autonom, în viziunea lui Kant, înseamn] a acționa moral. Etică lui Kant: problemă libert]ții, a religiei și a istoriei Structura concepției kantiene este dezvoltat] în mai multe direcții diferite. Kant argumenteaz] de ce ar trebui s] consider]m imperativul categoric ca principiu rațional obligatoriu și cum se aplic] acesta în situații concrete. El discut] relația dintre principiile morale și dorințe sau inclinații. Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care fac leg]tură dintre cele dou]. În cele din urm], angajamentul de a acționa moral depinde de a nu consideră (prin postulat sau speranț]) ordinea natural] ca fiind incompatibil] cu intențiile morale. „Etică lui Kant” Numeroase critici ale operei kantiene s-au cristalizat într-un curent independent cunoscut că „etică lui Kant”. Unii susțin c] aceste critici nu se aplic] eticii kantiene, alții cred c] ele constituie motive suficiente pentru respingerea poziției lui Kant. 1) Formalismul. Cea mai cunoscut] acuz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]