1,874 matches
-
pe malul Bahluiului. Viziunea aparține poetei și reflectă doar în mică măsură o localizare posibilă. Lucrul e cât se poate de transparent deja din al doilea poem al volumului, intitulat biblioteca: „niște cărți pe rafturi închipuim noi în bloc:/ fetele lăutarului din fanfara fostului Combinat/ de fire și fibre sintetice sunt sigur «Apolodor» ă...ț Iedera, copila peltică/ de asistentă, e «Micul prinț» ă...ț doctorul de la parter e ghidul/ «Cum să ajungi miliardar» comentat de Hagi Tudose ă...ț «Noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Absolut tezist articolul până în acest moment. Culmea e însă că tot tezist ar fi fost dacă, în loc să aud discuțiile de mai sus și să le redau aici, aș fi avut parte de alte discuții, cu privire la originalitatea dansatoarelor rome, cu privire la măiestria lăutarilor, cu privire la decența, în cele din urmă, cu care membrii comunității, cel puțin cei pe care i-am urmărit eu, au sărbătorit momentul. Până la urmă deci, dacă aș fi avut cum să prezint din perspectiva asta, tot la aceeași morală ajungeam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
o luați cătinel-cătinel prin Târgușor, până dincolo de rohatca Copoului, și vă opreați la crâșma lui Țâru. Acolo, tolăniți pe iarbă, puneați de cântau doi țigani zdrențăroși - unul din scripcă și celălalt din cobză - cântece pe care, cândva, le zicea Barbu Lăutarul, iar voi mâncați „friptură pârpâlită pe un hârb de ceaun și mămăliguță.” Și atunci „trăiați în altă viață, în alte vremuri, în altă lume.” Altă dată, cine mai știe pe unde ajungeați: pe la Ciric, Aroneanu, Nicolina, Galata ori pe la Crâșma
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Eminescu, râzând tare, îi ieșea în cale, să-l ajute, pe când dumneata îl preveneai cu vorbele: „Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Apoi, în timp ce dumneavoastră adăstați să se lumineze mintea și spiritul după prima ulcică de vin gustată pe îndelete, lăutarul din fruntea bandei își lăsa obrazul oacheș pe trupul viorii a mângâiere, în timp ce arcușul o făcea să zvonească glas de doină molcomă, glas de bucium grav și zguduitor sau tril de ciocârlie... Când vinul băut gospodărește de mușterii le încălzea
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
ocup eu de ele; trebuie să-i fac educația. Și nu știți dv. Bărbații cât timp îi ia unei femei educația unui copil, mai ales când mama nu vrea să-l lase fără educație!" (I. L. Caragiale, Vizită...) (f) "Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii, / Iar mireasa viorică-i aștepta-ndărătul ușii. / Și pe masa împărătească sare-un greier, crainic sprinten, / Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătând din pinteni; / El tușește, își încheie haina plină de șireturi: / Să iertați, boieri, ca nunta s-o
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
prin conversiune. Precizați tipul și rolul conjuncțiilor din textele de mai jos: (a) "Ba n-am viclenit asupra tatălui tău, ci totdeauna m-am luptat în luptă dreaptă. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune lăutarilor să zică și cuparilor să umple cupele cu vin și-om lega frăție de cruce pe cât om fi și-om trăi." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (b) " Nu e adevărat, răspunse Neghiniță râzând, omul spune mai puțin decât gândește. Dacă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Brătianu (1864-1927), om politic român, din ianuarie 1909 președintele Partidului Național Liberal, atunci prim-ministru. 10 Probabil Arnail-François, marchiz de Jaucourt, om de stat francez (1757-1852). 11 Alexandru I Obrenović (1876-1903), rege al Serbiei (1889-1903). 12 Cristache Ciolac (1870-1927), vestit lăutar din București. Alături de frații săi, Fotache și Dănică, a fost invitat constant la marile petreceri ale aristocrației române. 13 Nicolae N. Filodor, diplomat de carieră, pe atunci director de cabinet al premierului Ionel Brătianu. 14 Referire la Revoluția Junilor Turci
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
că ele sunt mai mult „tonomate“ decât ziariștii în cauză. Nu am văzut niciodată vreun membru al unei asemenea trupe să vină și să argumenteze, politic, de ce cântă pentru un partid sau altul. E doar un business murdar din care lăutarii scot bani și partidele scot voturi. Ați cântat în străinătate. Cum v-ați ales piesele pentru concertele respective? Cât de mult contează muzica și cât de mult mesajul pieselor? Am cântat mai mult în engleză când am fost afară. Dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
alint din copilărie al lui Eugen Istodor - s-a întors după zece ani în locul unde a crescut pentru a le face o mare bucurie vecinelor care i-au supravegheat evoluția. Se pupă cu toate, îl caută pe Gigi Melodie - un lăutar din cartier care a cerut expres ca pe scenă să i se spună Melody - și-l pune la treabă, se salută cu „invitații“, dintre cei mai selecți: primarul sectorului 3, unde se petrece acțiunea cărții, Liviu Negoiță, Lucian Mândruță, Robert
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
nu numai cadavrul dușmanului, cum spune înțelepciunea unui popor străvechi, ci și cadavrul propriei vieți. Foarte puțini oameni au obișnuința gândirii în felul schițat până aci. Mă întreb dacă între acești puțini pot număra muzicienii. Nu pe toți. Sunt destui „lăutari“ și-ntre rockeri, ca să nu mai vorbesc de vedetele pop. Dar sunt unii cărora nu-i deloc exagerat să le zic Artiști. Despre ei, cuvintele n-au rost. Lor le scriu doar numele. Joy Division e unul. SCRISOARE PENTRU MELOMANI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
iau universul ca martor al bucuriei, durerii, mâniei, entuziasmului, emoției lor: sunt romantici și lirici. Vom privi cortegiul rapid al acestor aezi, a căror lăută rezonează cu sunetul limpede și cristalin al izvoarelor sub frunziș sau al naiului în mâinile lăutarilor. Nu poate fi vorba de un conflict între patrioți și ideologii cercului Junimea și ai revistei Convorbiri literare, organ al idealismului pur și internațional, opus de Titu Maiorescu naționalismului lui Bolintineanu, Alexandrescu, Alecsandri, Asachi, Anton Pann, Alecu Russo. În fața speculațiilor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
hohote, moartă de dorință, însuflețită de teamă, pură și aprinsă, strălucitoare și liberă sau înlănțuită de durerile presărate cu sânge. Și toate acestea umila trestie cu șapte găuri le exprima cu o candoare limpede". Puneți această pagină lângă cea a lăutarilor din Amor vincit: "Muzica lor dereglată e însuflețită de o armonie schimbătoare. Sfâșie lacrimi și bucurie deopotrivă. Arcușul furios se înmoaie deodată, mânia se preface în suspin, suspinul devine fericire. Pe instrumente, cu fața și mâinile tremurânde, oamenii se răsucesc
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
dintr-un salt, departe de Paris și de aceste timpuri. Indicațiile de regie sunt de o precizie minuțioasă, făcând din fiecare pagină un tablou vin de scene rustice; în câmpurile aurite de grâne înalte, țiganii fac viorile să plângă, iar lăutarii fac naiurile să râdă; mica biserică își înalță cupolele verzi și roșii; țăranii sunt așezați sub galeria acoperită din fața căsuței și trec preoți cu potcap negru, fără boruri, călugărițe, evrei, fete frumoase cu șorțuri brodate și țechini împletiți în păr
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
face afișe ilustrate. Muzica Românul este muzician din naștere. În România auzi excelenți muzicanți populari; în Franța, ei sunt impropriu numiți țigani; acest nume li se aplică unor nomazi pe care-i întâlnim pretutindeni, mai ales în Ungaria. În România lăutarii sunt cei care fac bucuria să cânte, doina să suspine, care "sfâșie de durere" ori imită cântecul păsărilor trecându-și pe buze trestiile umplute cu apă ale naiului. Gloria muzicii românești este G. Enescu. Mai trebuie amintiți Ed. Caudella, autor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Stăncescu, Slavici, Creangă, Hasdeu, Marian, Bianu, Eminescu. Materialul este foarte bogat. Sbiera a cules o sută de povești numai dintr-o comună mică din Bucovina. Culegerea cea mai considerabilă i se datorează lui G. Dem. Teodorescu, care a întâlnit un lăutar bătrân, Petrea Crețul Șolcan, cel mai înzestrat aed dintre Carpați și Balcani. Acesta era fiul unor robi din Brăila și știa mii de versuri. Cu fruntea înaltă, nas acvilin, ochi negri, păr lung și alb, mustăți lăsate în jos, îmbrăcat
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
fruntea înaltă, nas acvilin, ochi negri, păr lung și alb, mustăți lăsate în jos, îmbrăcat într-un vechi costum național, el a fost un tip interesant și util. Teodorescu s-a împrietenit cu el, presimțind cât de prețios este un lăutar care știe atâtea lucruri nescrise. La invitat să stea în casa lui de la București. Șolcan, fiu de robi, era neîncrezător. S-a lăsat rugat mult timp. Încă tremura când s-a hotărât și era convins că aveau să-l arunce
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pentru a fi o simplă reflectare a geniului popular; și-a pus pecetea-i regală pe aceste împletituri,preschimbându-le în prețioase orfevrerii. Trebuie s-o citim pentru ea însăși, fără a căuta în cântecele ei ecoul cobzei țărănești, al lăutarilor și țiganilor. A înfrumusețat și îmbogățit aceste bijuterii populare; le veți regăsi aproape peste tot în cărțile ei fermecătoare și bine cunoscute: Poveștile Peleșului, Printre veacuri, Cântece din valea Dâmboviței, traduse în franceză de Elena Văcărescu, Meșterul Manole, tragedie în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Dem. Teodorescu. J. Brun este campionul neobosit al acestei cauze, pe care a susținut-o în numeroase volume: Sept contes roumains, La Veillée, Le romancero roumain, frumoasă traducere în versuri, prefațată de Sully Prudhomme și precedată de un studiu despre lăutarul Șolcan și folclor de G. Dem Teodorescu, fost ministru al instrucțiunii publice. Lipsește un volum complet, un studiu de ansamblu asupra subiectului. Cele mai multe din traducerile pe care le-am pomenit au fost făcute pe texte de fantezie; sunt niște belles
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
poeziei domină toate aceste cântece. Reveria și lirismul sunt calități înnăscute ale sufletului românesc. Inspirația abundentă a poeților a depășit adesea granițele Carpaților, iar poezia franceză s-a îmbogățit nu o dată cu armonii de carmina valachica, începând cu Ronsard, prinț al lăutarilor români care-și revendica originile orientale: "Or, quant à mon ancêtre, il a tiré sa race D'où le glacé Danube est voisin de la Thrace. Plus bas que la Hongrie, en une froide part, Est un seigneur, nommé le Marquis
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
se pune a cânta. Mulțimea de oameni se îndeasă împrejuru-i și-1 ascultă cu dragoste, căci el zice balade strămoșești. Ochii mi se deschid: o naționalitate întreagă se dezvălește în graiul, în hainele, în tipul antic, în cântecele acelor oameni. Lăutarul cântă și dinaintea mea se desfășoară o tabelă care mă încântă și, când el sfârșește, toată nedumirirea s-a șters din minte-mi: rămân convins de naționalitatea română, de geniul român". Aceeași impresie o exprima regele României, Carol I, în
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
tabloul său îl urmează și-l încadrează ca o armură; când revedem un peisaj, o pădure, o mănăstire pe care aedul ni le-a prezentat deja, aceleași formule desemnează și însoțesc aceleași lucruri; epitetele homerice au fost găsite de acești lăutari care nu auziseră de Homer. Bucăți de povestire reîncep când le amintește vreo aluzie. Descrieri, discursuri, formule se repetă pentru a sprijini și facilita recitarea. Cântecele de gestă au un refren scurt și sălbatic, aoi, care punctează cupletele. Cel al
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ș-o lalea, Ursitoarea se-mplinea." "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Sunt adevărate ornamente florale. Majoritatea poemelor au o floare în primul vers: este un titlu, un semn de recunoaștere; așa cum se desemnează o bucată muzicală prin primele note, lăutarului i s-ar putea cere Floare de drobiță sau Floare de lalea. Apoi aceste flori punctează cursul povestirii, făcând din aceasta un lucru rafinat și înmiresmat, ca o căsuță sau un castel cu fațada împurpurată de flori roșii, violete sau
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
familiare: "Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Înjurături agreabile, în armonie cu tonul obișnuit ale acestor povești, în care iubirea are ceva calin, gingaș, mângâietor și copilăros. Acolo unde alții blasfemiază și înjură: "Drăcie! Tunete și sânge! Raiul și Iadul!", lăutarul susură: "foaie verde mintă...", "foicică viorea...". Un întreg popor se revelează în aceste exordii înmiresmate. Aceste poeme rustice au o savoare de groază care le garantează autenticitatea. Leconte de Lisle îi scria Elenei Văcarescu, bănuită de a fi imaginat fondul
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
stol de rândunele. Nu e stol de rândunele, Ci sunt ahturile mele Și dragostele tinerele, Care mă iubeam cu ele Din tinerețile mele." Întâlnim la Saadi și la cei mai delicați poeți persani forme de melancolie care-i sunt familiare lăutarului. Ascultați-l pe acesta din urmă cum plânge după iubită: Nu este acesta un suspin de dragoste pe care un mare poet ar fi mândru să-l fi exprimat? Tinerele și tinerii au cu toții acest fel emoționant de a se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
răutate, ea refuză să-și ajute soțul, sub ingeniosul pretext că lupta trebuia să fie dreaptă. "Ia mai dați De vă luptați. Că oricare-o birui Tot un bărbățel mi-o fi!" Această mică scenă este o fermecătoare găselniță a lăutarului, care dă dovadă de o cunoaștere pătrunzătoare a sufletului femeiesc, atât de înșelător. Ghiță nu spune nimic, dar supărarea îi înzecește puterile și se repede asupra turcului, îi strivește coastele sub genunchi, îl face să scuipe sânge și acesta și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]