1,501 matches
-
facem altceva decât să trecem ritmic de la păcat la spovadă? Noi, care mai credem că nu ne-am îndepărtat voluntar de har, că nu suntem supuși niciunui stăpân înșelător, că nu urmărim nici un interes pământesc, că nu vrem să fim lacomi, nici stricați, nici lumești, nici ambițioși, nici invidioși, nici orgolioși și nu suntem incapabili de iertare, nici însetați de faimă?... Oare nu este în noi puterea lui Dumnezeu? Îndrăznim să spunem că nu suntem capabili să-I împlinim legea? Să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sută, în Austro-Ungaria 3 la sută, în Rusia un sfert la sută etc. împotriva proiectului de lege al contractelor agricole, prezentat de C.A. Rosetti, se scoală toată lumea conservatoare. Acei cari vor să ție pe țăran sub apăsarea genunchiului lor, lacomii și neomenoșii arendași ca și proprietarii cari, mai întotdeauna absenteiști, cheltuiau în viața ușoară a Parisului rentele moșiilor arendate, se scoală ca un singur om împotriva reformei democrate a lui C.A. Rosetti. O numeroasă întrunire de proprietari rurali se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
curg din ochi, balele îi curg din gură. Aiurită, sufocată, iese pe ușă, urmată de râsul zgomotos care țâșnește de sub toate plapomele! Cititorul a înțeles despre ce e vorba. Cititorul ghicește cu ce fel de lichid fusese adăpată sărmana bătrână lacomă. în urma războiului din 1877-1878, studențimea trăia bine în societatea tuturor femeilor pe care invazia rusă le înțolise. Îmi amintesc de o oarecare tinerețe castanie care se întorsese în Capitală după o lungă peregrinație prin Rusia și prin Bulgaria și care
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
se vor mai da publicității buletine medicale. Sâmbătă, 12 noiembrie. Regina Maria relatează că „la ceai (ora 17 - n.n.), m-am dus la Sitta și i-am citit un timp. Ea și copilul sunt foarte bine. Mihai este un bebeluș lacom, cu voce puternică”. Duminică, 13 noiembrie. „M-am dus ca de obicei la ceai la Sitta și să citesc cu ea. S-a sculat din pat, și-a spălat și ondulat părul, și arată mult mai bine decât înainte”. Luni
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
sorții o mamă singură cu șase copii mici. Doamne iartă-mă, oare cu ce-au greșit copiii ăștia?? Ăstuia mic îi mai dai sân? Îl mai alăptezi? Nu? L-ai înțărcat? Ei, poftim! Deportat în scutece!?! Din fiecare vagon, ochi lacomi de lumină și libertate priveau cu tristețe la lumea de afară, străduindu-se să înțeleagă motivul acestei schimbări din viața lor. Partea dureroasă era că nu găseau niciun răspuns la întrebările repetate cu obstinație. De ce? De ce? Cum e posibil? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
existenței, făcând aluzii transparente la niște împrumuturi contractate în sezonul hibernal... A auzit foșnetul liniștit al spicelor de grâu șușotindu-și în amurgul roșiatic aventurile lor, repetabile într-un ciclu infinit, din momentul intrării sub brazdă, până la îmbrățișarea letală a lacomei combine zgomotoase. ...Și a simțit, apoi, amețitoarea mireasmă a pâinii proaspete, scoasă din cuptorul fierbinte, aburind pe masa primitoare. Da. Bărăganul este un dar de la Dumnezeu și-l iubesc din toată inima! Trebuia să plecăm. Moș Butu a pus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
biluțe ale prasadului, deschideam cărțile de cântece și așteptam în liniște începerea... cântării. Armonia desăvârșită caracteriza viața noastră în acele zile! Deliciul acelui prasad l-am apreciat nu numai ca suflete realizate, dar și ca oameni pofticioși și... un pic lacomi. (Numai un pic?!) Așa că am decis să cumpărăm și noi din piață cele două componente, pentru a-i bucura și pe frații rămași în țară, dornici și ei de cât mai multe povești, povești adevărate, trăite, pipăite sau... gustate! Astfel încât
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
național, era recunoscut de toți ca singurul conducător al întregii românimi bucovinene... ... În zilele când o mare parte din fruntașii Bucovinei românești rătăcesc în pribegie, când atâta vlagă a țării oprită sub steagul capitulării, când rutenismul ucranian întindea o mână lacomă până la Suceava și avangarda sa obișnuită, a bolșevismului prădalnic, începea hâtra operă a jafului, din nou românismul din jurul mormintelor românești s-a strâns în jurul lui Iancu Flondor și voința celor din cripte prin glasul lui a chemat oastea României liberatoare
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un raiu de fericire/... Adunatam și eu paie / Și-ntr-un cuib mi le-am lipit, / Și nu pot să zic că-ntr-însul / Numai releaș fi găsit; / Însă raiu de fericire / Cuibul meu n-o să mai fie / Prins în laț puiuțu-mi lacom / Cântăn cușcă.../ ...Cui? / ... El știe/... Foișoara a fost locul unde au semnat nume sonore: Simion Florea Maricu, Șt. O. Iosif, George Coșbuc, Carmen Sylva, Ioan Al Brătescu - Voinești, V. A. Urechea, dr. V Branisce, Luisa I Neamțu, Donna Sarmarella, Domnica
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
rusești ei n-o pot înțelege și li se pare ridicolă? Ce-i de făcut dacă frica animală de a îndura măcar a suta parte din ceea ce au pricinuit altora precumpănește în ei orice impuls spre dreptate? Dacă se țin lacomi, cu ghearele și cu dinții, de recolta bunurilor crescute din sîngele celor morți? De bună seamă că aceia care au învîrtit manivela mașinii de tocat carne, chiar și numai în 1937, nu mai sînt tineri, au între cincizeci și șaizeci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Dar una singură ne dezbină mai presus de toate. — Te rog... — Da, da, anume aceea că eu sunt un visător, iar tu, prietene, nu ești. Un visător, asta ești ? — O, ba chiar unul mare și gogonat. Un visător tupeist și lacom, nu mă mulțumesc eu cu un deget sau două, iau toată mâna, și nu doar palma, tot brațul, amice ! Tu, desigur, ai în față vocația, ai în față perfecțiunea, vrei să atingi culmile scenei cum nu s-a mai văzut
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Această temă - a identității naționale - pare inactuală azi, În ochii multor cetățeni persuadați că toate relele vin dintr-o proastă gerare a economiei și administrației. Ea a fost „maculată” de fostul dictator și apoi, după revoluție, folosită de unii politicieni lacomi sau inabili. Ea va reveni Însă cu putere, o presimt, sub presiunile care vor decurge din ceea ce se numește „globalizare”. În țările vestului Europei, Franța, de pildă, dar și Italia, ea, această temă se face simțită deja de vreo două
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de fapt?! Fracturarea lumii literare, Încă o dată izolarea și chiar calomnierea unor spirite de vârf și agitarea În câmpul politic a unor sloganuri depășite de care s-au folosit apoi, s-a văzut În penibila guvernare a Convenției, unii carieriști lacomi și incompetenți. Astăzi, cum o spuneam, regret că nu m-am apropiat de cercurile P.N.Ț.-iste, Înainte de ’96, și mai ales de Ion Rațiu. Am făcut-o după alungarea lor din parlament, vrând, la cererea lor, să-i ajut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
seculară la masa marei creații universale?!...Ă, dar și norocul de a mă fi născut În „provincia provinciei”, adică În provincia românească! Am copilărit În Nord și apoi În Vestul țării, În anii mei cei mai sensibili, mai vii, mai „lacomi de realitate”, și ochii acelui copil - ce sunt aproape Întotdeauna „oglinzi carnivore” - au putut contempla cu calm tipurile fundamentale umane și sociale, eterna tipologie romanescă: băcanul, ofițerul, curtezana, ratatul, preotul și funcționarul, țăranul chiar - aflat În mediu străin, orășenesc, dar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
parte din centrul interesului. Aceasta e „revoluția” lui Proust: adoptând un „alt instrument stilistic”, În contradicție cu evanghelia stilistică a clasicilor, folosind frazele Încărcate de subordonate - În manieră germană, care așează verbul la urmă! -, el forează, forează cu o aviditate lacomă În acele straturi ale „memoriei” pe care nu le-a trăit niciodată! Sigur, scenele din trecutul cutărui personaj sunt Încărcate de detalii și mici acte care „s-au Întâmplat”, dar acestea, Îndrăznesc să spun, nu sunt decât „molozul”. Acel noroi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fiu de „exploatator”, tatălui meu îi mai funcționau mica moară și presa de ulei din Lugoj. Ai mei fabricau ulei de floarea-soarelui, produs cartelat, una dintre puținele mici întreprinderi din România „naționalizată la sânge”, unde dispăruseră, înghițite de statul înfumurat, lacom și incompetent, nu numai marile și mijlociile fabrici, dar și micile întreprinderi de zece sau douăzeci de muncitori, ateliere etc., ca și mii de imobile dintre care multe aparțineau unor inși neînstăriți, simpli burgheji, simpli cetățeni. Iată prima mare eroare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a luat nu de puține ori forme acut partizane, uneori chiar isterice! -, asupra foștilor activiști și securiști care au ocupat, unii dintre ei, posturi sub binecuvântarea dlui Iliescu, iar alții, mai „practici”, au făcut pur și simplu avere, în forme lacome și insolente. Toată lumea vorbește de corupție și nimeni nu o neagă, corupția însă e o boală veche românească, ca și birocrația care-și trage rădăcinile nu numai din vechiul sistem comunist, hipercentralizat, dar și din tipul centralist al statului român
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
însăși, Ființa, evacuată cu o anume brutalitate din artele plastice, mai ales postbelice, dar și din artele literare sau muzicale ce fug de o „figurativitate umană” într-o formă, sau forme ale unui fel de expresionism abstract, un „tehnicism inventiv”, lacom și panicat de o continuă descoperire de noi modalități de expresie, de mereu noi teme, împrumutând din tehnica suprarealismului această ardoare pentru „originalitate” cu orice preț, pentru un „autenticism” care vrea să se apropie de „omul firesc, comun”, expulzându-i
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că ai crăpat, că toată viața te-ai fudulit de noi". Nae a fost de mare deșteptăciune. A avut atelier de reparat automobile și dacă era mână mai strânsă putea să ajungă milionar. Dar el n-a fost un om lacom și hrăpăreț, se împăca cu foarte puțin. A avut 2 mașini pe piață, pe una o conducea el și la alta avea un șofior. A lucrat foarte mult prin fabrici cu mari ingineri, cari îl iubeau ca ochii din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pe acolo este bună, binevoitoare, caută să-ți Întindă o mână binefăcătoare. Te privesc cu multă căldură și mult respect. Multe avem de Învățat de la ei. Acolo-s Locurile Sfinte și oamenii s-au mai sfințit și ei. Nu sunt lacomi și nici răi. Sunt mai plini de dragoste frățească sau duhovnicească aș putea spune. Și cu aceste gânduri și bucurii ne urcăm În mașini și plecăm. Marea Galileii Biserica Înmulțirii pâinilor - este pe marginea Tiberiadei la Capernaum Nu departe de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
noi ce facem? Cum Îl răsplătim? Ce dăm În schimbul Sângelui? Cam ce preț Îi punem? El a dat o Jertfă unică. Cea mai mare din lume, dar cât prețuiește la noi? Ce valoare are În inimile noastre cele Împietrite și lacome? Oare merita un atât de mare Sacrificiu? Că pe noi parcă nici nu ne interesează, ci mai mult apreciem un meci câștigat sau pierdut. Ne mai putem numi creștini sau fii ai lui Dumnezeu? Noi cei de azi suntem mai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
zise: „Ionel, Ionel“. Nu putea găsi alte vorbe. El tăcea. Odată însă prima clipă trecută, ne aruncarăm în brațele lor și începurăm toți să vorbim deodată. Întrebări fără răspunsuri, răspunsuri la nici o întrebare. Ne uitam unii la alții cu ochi lacomi, nu puteam crede că ne regăsisem, deși nu toți. Eliza nu venise, Tați și fiul ei Ion, Adina, bolnavi, încă mai rămăseseră în Moldova. Ce rău ne părea de ei. Toți eram mai slabi și îmbătrâniți. Anii de război se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-și cât de singură și străină are să se simtă într-acea țară depărtată și necunoscută, cu limba neînțeleasă, cu nici un tovarăș din copilărie. Mamă-sa, teribila ducesă de Coburg, adevărata soră a autocratului Alexandru II, disprețuitoare a valahilor, îi zise lacomă: „Nu plânge, fiica mea, ai toalete frumoase, fii obraznică, vei reuși“. Din fericire, copila avu rochii splendide, dar nu fu nicicum obraznică. Dimpotrivă, așa de gingașă, simplă, naturală, încât, deși lipsită de orice cultură, câștigă pe toți care o apropiau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mamă de bătaie zdravăna. Ce face Ciripel după ce l-au părăsit prietenii? (și-a găsit un alt stol de vrăbiuțe iar când a găsit de mâncare nu a mai mâncat singur ci și-a chemat și prietenii) -povestea ,,Ciripel cel lacom”. Ștafeta povestirii. Fiecare copil extrage dintr-un săculeț un cartonaș pe care se află scris un număr.Cel care are numărul 1 începe să creeze o povestire pe care o întrerupe după câteva fraze, ultimul cuvânt fiind și, ,, atunci” sau
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
raze. Și ce ți-i bună experiența capatată în urmă, dacă în schimb ai pierdut însușirea de a te înfrăți cu frumusețele naturei, dacă plăcerile nu te mai mișcă, dacă dorurile nu te mai ard, dacă îți lipsesc ochii cei lacomi ai tinereței, care împrumută lucrurilor strălucirea aceea covârșitoare realităței. Îmi închipui un om care ar fi în mijlocul unui paradis și care ar merge necontenit cu ochii în jos ațintiți pe carare, de frică să nu se împedice de vreun bulgăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]