KorAP: Find »[drukola/base=laur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...94 >

2,345 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

o nevastă care să nu vorbească deloc, și-n afară de asta Steluța părea inepuizabilă și oricând la dispoziția și pe gustul oricui și nedorind mai mult decât o farfurie de fiertură. ne mai pomeneam uneori În viul nopții cu văru' Laur peste noi, probabil când visa iar că l-am lăsat de izbeliște În tren și i se făcea s-o ia pe Steluța pe salteaua lui, dar până să apuc să adorm din nou ea se Întorcea la mine. Cam

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
da-o nimeni pe râs, și țigările, da, și două jumătăți de rom În patru inși seară de seară... După trei zile și trei nopți În care nu l-am auzit scoțând o singură vorbă, Andrei i-a spus lui Laur să facă dracului rost de-o mătură și să curețe grajdul ăsta Împuțit. Nu mai era nevoie de-acum să aruncăm cu pământ pe fereastră, dacă ne găseam aici trei inși cu auzul Întreg pentru oricine ar fi bătut la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ai face că nimenea nu-ți dă pă râs nici fiertura asta de cartofi care-a salvat omenirea În vremuri grele și la o adică ne salvează și pe noi acuma. Parcă s-ar fi Încurajat de unul singur văru' Laur, n-aveam decât să aștept până s-o dezumfla tot de unul singur, dar poate apare dobitocul ăla de Pepino Între timp. După ce pleca Andrei să-și facă traseul pe la centralele termice din oraș, pe care-l Încheia mereu pe la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
până s-o dezumfla tot de unul singur, dar poate apare dobitocul ăla de Pepino Între timp. După ce pleca Andrei să-și facă traseul pe la centralele termice din oraș, pe care-l Încheia mereu pe la miezul nopții, mai Întârziam cu Laur În camera cu saltele, cu Florinel zbenguindu-se printre noi. Să-l fi văzut cum orăcăia să-i dăm și lui să tragă o dușcă din sticla de rom. reușeam să-l liniștim dându-i să tragă și din țigară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
sfârșit a apucat să-i spele În seara asta. — Și dacă ne-ar prinde iarna aici, vere, n-ar mai fi nici o pricopseală. Îți spun io că ar fi rău de noi dacă ne-ar prinde. Uite-l pe văru' Laur că a Început să nu-i mai priiască, deși chiar n-ar mai avea Încotro s-o ia până nu s-o deschide din nou sezonul pe litoral. Iar i s-a făcut de ducă și de pricopseală, dar pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dar pe banii cui? Și ce-ar fi fost dacă l-aș fi lăsat În tren? N-aș mai avea mult până să mă căiesc pentru ce am făcut. Ar fi trebuit să-l ascult pe Andrei, dar și cu Laur, și fără Laur, oh, sărmanele mele oase bătrâne, parcă l-aș duce În spinare. Să mă-ntind nițel, oh... Steluța Își lăsă brotacul adormit și se Întinse și ea, cu capul Între picioarele mele. Zi și noapte trag din greu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cui? Și ce-ar fi fost dacă l-aș fi lăsat În tren? N-aș mai avea mult până să mă căiesc pentru ce am făcut. Ar fi trebuit să-l ascult pe Andrei, dar și cu Laur, și fără Laur, oh, sărmanele mele oase bătrâne, parcă l-aș duce În spinare. Să mă-ntind nițel, oh... Steluța Își lăsă brotacul adormit și se Întinse și ea, cu capul Între picioarele mele. Zi și noapte trag din greu, sărmanele mele oase

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-l vezi... Da, trece repede, prea repede a trecut și nici n-am știut Încotro a fugit. Unde s-a dus? Îmi fuge și acum somnul o dată cu privirea lunecându-mi pe torsul slăbănog, la fel de ciocolatiu ca al lui văru' Laur, dar numai dâmburi și scobituri, ca o prelungire firească a căpățânii mele colțuroase și Îmbibându-se nu chiar fericit cu obrazul tânăr și Îmbujorat de somn al Steluței, care se Îndeasă În perna pulpei mele. Cei mai adesea așa o

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
cu cinșpe ani mai bătrân decât sunt. Gustul și mirosul ei mă adorm și mă trezesc la realitate, Îmi spun că-s viu și că mai am destul până să mă pot socoti bătrân, chiar dacă nu mai sunt ca văru’ Laur. — Și mai las-o, vere, c-ai morfolit-o de-ai zăpăcit-o. cu nasu-n pizda ei ai să mori. Care io unu’ Îți spun că nu-mi convine. Să stau io aicea ca la pușcărie c-așa vrea pula

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Ai zis că nu mai faci! Nu mă face să mătur cu tine p-aicea toate sticlele astea și s-o trezesc și pe ea și copilu’ și să scol tot blocu’ ăsta În picioare. — Ie banii noștri, vere, bolborosește Laur tot Într-o șoaptă precipitată, care tu, cu dovleacu’ ăla de căpățână cât toate zilele, nu vrei să Înțelegi. Amândoi stăm aicea cu pula la cur pentru jafu’ ăla, și mai avem și-o mortăciune-n cârcă, ca mâine vine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
ne ia ca din oală ca pe niște dobitoci ce suntem, și pentru ce? Pentru ce-a făcut el, și el umblă liber ca pasărea din local În local, cu teșcălău’ de sute În buzunar. Văd că până la urmă văru’ Laur nu știe sau se face că n-are habar pentru ce ne trebuie banii ăia și de ce ține părințelul așa strâns de ei, și că la o adică el, Andrei, ar fi cel mai În drept. Și se mai face

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
luat după noi de milă, și-i oricum În plus și ca o dovadă. Adevărul e că nici n-aș avea la ce să-mi bat capul cu ce știe și ce nu știe ori se face că uită văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
centralele termice și toate bodegile Timișoarei, și tocmai când să ne luăm adio și să-l dăm dispărut definitiv, uite-l aici Întreg și nevătămat și gata să ne sară-n ajutor. Trecuseră oricum mai bine de trei săptămâni de când Laur Înnopta cu Steluța În cealaltă cameră, pe dormeză, și mai țin minte că asta a fost Într-o joi până-n prânz. Atunci a apărut Pepino. Pepino era un băiețaș la vreo douășcinci de ani, slab de vedeai prin el și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și camioane, abia acum știu cu adevărat cu cine am de-a face și Încotro m-a dus boala lui de cap pentru care nu s-a Învrednicit barem să-și procure o diplomă d-aia ca a lui văru' Laur, care ăsta s-ar putea să fie mai Întreg la minte și decât mine și decât el. Uite cu cine-mi spunea că a aranjat, ăsta-o omul părințelului, Pepino, călăuza, traficantul de carne vie, tipu’ care-o să ne

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
se pare prost Pepino? Câți n-a scos el afară cu văr-su... După ce-am terminat de numărat mi-am adus aminte imediat de suma pe care mi-o spusese părințelul În tren, În ușa compartimentului În care dormea Laur. Nouășpe mii șase sute a spus, ăștia-s banii, și tocmai am terminat de numărat douăzeci de mii. Erau cei douăzeci de mii pe care-i luasem de la șoferi Înainte de a pleca pentru totdeauna din ograda lui moș Victor. Nu numai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
e un șir nesfârșit de prostii și greșeli și-o ploaie de lovituri fără țintă ce-mi taie respirația și picioarele. Oasele falangelor deja mi s-au umflat și mă Înjunghie. Mi-am rupt mâinile În bivolul ăla tânăr de Laur. Cât se mai jelesc sărmanele oasele mele bătrâne, stârnind o avalanșă de mugete și zbierete amestecate cu lipăituri pe ciment... Asta ce dracu’ o mai fi? Mi-e că s-a-ncins tărâța și-n muți, or avea și ăia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
În trei secunde a rupt rochia de pe țiganca aia de sus și l-a bușit pe bărbat-su de ciment. Noroc că nu-și prea pun ăia mintea, și-am Înțeles că-s și cam prieteni. L-am lăsat pe Laur să-i mai Împrietenească nițel, să-i Împace. Auzi-i că nu se mai aud. Cred că le-mparte Eugeniile și Mentosanele aduse de Pepino, că Pepino-i pornit și el... Pepino dădu buzna cu brotacul În brațe. Ținea cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna mea colțuroasă. Îi spun lui Pepino că ar trebui să se ducă dincolo cu Florinel. Laur și Andrei dau din greu să-i Împace pe vecinii de deasupra, așa că să se ducă și el cu bestia asta mică de la care a pornit totul. Nu-i bine pentru nimeni s-o ținem tot Într-un scandal. Doar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
obiceiurile conviețuirii noastre din acel mijloc de decembrie secetos. Câteva ceasuri pe zi, vremea părea chiar să țină cu noi. Puțin după prânz dădea soarele și dezghețul, de-ai fi zis că vine primăvara. Oricum scăpasem de hainele groase. Ba Laur se spăși până Într-atât, că se lipsi de geaca aia nouă cu care se alesese din munca lui de-o vară, el cu mâna dându-i-o părințelului Andrei s-o vândă ca să avem de fiertură și de băutură

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Vergului, În timp ce mă Îngrămădeam cu Andrei și Florinel În livingul cu saltele, Învelindu-ne cu te miri ce și Înghesuindu-ne unii În alții de frig și-mi era foarte limpede că nu există cale de Întoarcere. Nici lu’ văru' Laur și Steluței nu le era prea cald pe dormeză, de vreme ce pe la șapte dimineața Începeam să ne foim cu toți prin țarc năuci, fără vreo treabă anume până pe la unsprezece, când apărea Pepino cu piața făcută din cei doi-trei poli Încredințați

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
aduce cu un soi de șantaj. Altfel, pe Mioara o dispune din cale-afară compania acestor prieteni de familie vizitați mereu de atâta lume. — E trafic mare pe-aici pe la Steluța, chicotește ea. E ca la Tomică la vamă, la care Laur se luă cu mâinile de cap. — E balamuc mare, doamnă, zău așa. Nu știu cum reziști cu așa vecini. Le-a luat Dumnezeu graiu’, da’ ei face ca toate dihăniile dupe pământ. Te doare capu’, oh... m-aș duce așa Într-un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-a dat În petic joia trecută cu hotelul și bordelul și miliția, dar uite că vameșul insistă: — Și de unde ziceți că sunteți de loc? Laur și Andrei Îmi aruncă priviri stinse, sunt supți și galbeni ca ceara, iar eu caut la rându-mi un semn și-un răspuns pe fețele lor, În timp ce vameșul ne măsoară pe câteștrei răbdător și circumspect. Suntem și noi, rup Într-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
unul am dormit tun. Totuși spre dimineață aveam să-mi aduc aminte că părințelul s-a sculat și-a troncănit cu Steluța prin bucătărie, după care i-a dat ca de obicei liber să se Întoarcă pe dormeză la văru' Laur și s-a Întors și el pe saltea. Nu era probabil trecut de miezul nopții, fiindcă a mai dormit după aceea câteva ceasuri bune. Încă nu se luminase bine când m-a trezit lovindu-mă ca scos din minți cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dureros și apăsător, ca zorii acelei dimineți de decembrie pâlpâind la fereastră. Banii. — Lasă-i, am spus, nu mai răscoli ca idiotu’ că știi bine că nu i-ai pierdut prin casă. Banii noștri dispăruseră și odată cu ei și văru' Laur cu Steluța, dar cine știe cât ar mai fi cotrobăit ăsta de nebun prin țarcul speranțelor noastre irosite, dacă nu i-aș fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
fi spus să-și tragă repede hainele pe el și să fugim la gară. De la gară Însă plecaseră o mulțime de trenuri În toate direcțiile, Începând cu ce oră? La ce oră din noapte o scoală el pe mută de lângă Laur, fir-ar ea a dracului de putoare, dar asta nu mai avea importanță, de vreme ceea Îl buzunărise, pusă la cale de Laur, iar acuma ne uităm lung după trenuri și ne uităm unul la altul ca niște dobitoci ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]