1,966 matches
-
haltă, numai eu cu el. A sosit trenul, Mitică cu Mișu au deschis ușa și, veseli, nevoie mare, au strigat: - Hai, băi, mincinoșilor, urcați, domniile voastre sunt așteptate cu mult drag și dor. Disperat, am strigat: - Mișu, lasă gluma, Gică a leșinat de două ori! Sări și mă ajută-mă să-l urc în tren. Când ne-am văzut sus, le-am povestit ce se întâmplase. Normal că le trecuse cheful de glume. Gică a cerut apă și Mișu l-a servit
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
automat, fără să gândesc, fără să o menajez, după ce mi-a răspuns la apel, am rostit: - Alo, Lica, vino la Iași, a murit Gică! Scurt și brutal. Am auzit în aparat un geamăt și atât. Am aflat după aceea că leșinase. Când mi-am revenit din împietrire, mi-am dat seama că făcusem o gafă colosală. De ce procedasem așa? Cred că în momentul acela n-aș fi putut să-i dau vestea cea tristă altfel decât în modul acesta: scurt și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
eu cu doi tovarăși cu tractoru'. Am sărit ș-am dat cu paru' în al doilea lup care sărise să te atace, căci primul zăcea la picioarele neatale mort. Atunci te-am pălit și pe neata la cap, c-ai leșinat. Am zbierat și-am făcut multă mișcare cu parii înspre ceilalți lupi și ei au fugit. Pe urmă te-am adus acasă, te-am spălat de sânge și te-am băgat în pat. Știam eu că n-ai să mori
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o înălțime de jumătate de metru față de podea, diverse obiecte sburau prin cameră, mobilele erau mutate din loc, ferestrele și ușile se deschideau sau închideau spontan, seara policandrul din tavan se aprindea, fără ca lumânările să fie aprinse de cineva. Doica leșina mereu, nefiind ascultată, sau luată în seamă de cineva, când încerca să povestescă ciudățeniile. Rafael ajunse la vârsta de cinci ani, când reuși să-și uimescă bunicii și părinții. Levita până la tavanul salonului, după care cobora lin întrebând: -Vă place
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ce se întâmplă în fața autoturismului. Pietonul lovit, levita prin aer, descriind un semicerc când ajunse la înălțimea de cinci metri, după care coborî lin pe trotuar, făcând dojenitor din degetul arătător, către șoferul stupefiat, care era pe punctul de-a leșina. Pietonul își căuta de drum calm și liniștit ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, sub privirile pline de uimire ale martorilor prezenți la locul incidentului. Unii strigau îngroziți: -Diavolul. E Satana-făcând speriați semnul crucii. Alții vociferau indignați de concluziile
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
lături sau în pământ... Știam toți... Clujul nu mai era al nostru și toți aflasem că-l pierdusem fără să tragem un foc de armă... Că ministrul nostru la Viena, unde forțe mai puternice decât noi ne dictaseră condițiile lor, leșinase văzând harta cu trupul ciopârțit al țării. Că soldații, retrăgîndu-se, plângeau și se rugau de ofițeri să-i lase să lupte... Trenul sosi. Urcîndu-mă în el cu grabă să nu se pună în mișcare și să-l pierd, cu geamantanul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Eram Într-o indispoziție totală. Pun sacoșele În cărucior și ies pe ușă. Când să cobor ultima treaptă de pe casa scării, nu mai țin minte cum am călcat și mă prăbușesc. Căruciorul trece peste mine iar eu cred că am leșinat. Eram Îmbrăcată Într-un deux-piece clasic, cu taiorul strâns pe talie, de culoare bej, costum ce mă făcea suplă, cu pantofi bej, pe tocuri de cinci cm, cu un ornament În formă de fundă din piele de șarpe, Într-o
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
CU O EXPRESIE DE VIGILENȚĂ. APOI, ÎNFĂȚIȘAREA I SE SCHIMBĂ BRUSC. VIOICIUNEA ÎI PIERI, SCLIPIREA OCHILOR I SE STINSE. SE APLECĂ ÎNAINTE PESTE BIROU, CA ȘI CUM L-AR FI COPLEȘIT DINTR-O DATĂ O OBOSEALĂ IMENSĂ, ȘI SE PRĂBUȘI FĂRĂ VLAGĂ. "A LEȘINAT!", ÎȘI ZISE MARIN PLIN DE DISPREȚ. EȘECUL LUI BURNLEY ÎL AFECTA MAI MULT DECÂT TRĂDAREA. FIUL LUI ERA UN LAȘ, UN OM DE NIMIC! RUȘINEA ÎL ARDEA CA FOCUL. SE APROPIE DE EL, ÎL APUCĂ DE PĂRUL ÎNGRIJIT PIEPTĂNAT ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DECÂT ÎN TREACĂT DE ACEST ASPECT. ÎN MOMENTUL ÎN CARE DICTATORUL FU INSTALAT ÎN SIGURANȚĂ ÎN FOTOLIUL LUI, ÎI DĂDU DRUMUL ȘI SE ÎNTOARSE SPRE CEILALȚI, CARE ABIA ÎȘI REVENEAU DIN PRIMUL ȘOC CINEVA STRIGĂ RĂGUȘIT: ADUCEȚI UN DOCTOR. A LEȘINAT! PENTRU MOMENT REACȚIA ACEASTA ÎL SURPRINSE PE MARIN. EL NU PUTUSE SĂ PREVADĂ CĂ ACEASTĂ CONFUZIE VA FI ATÂT DE PUTERNICĂ ȘI ÎL VĂZU PE JOHN PEELER CARE ERA PE PUNCTUL DE A DESCHIDE UȘA DIN AFARĂ ȘI PRESUPUSE ÎNFRICOȘAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
două polițe ; în cea de dedesubt, un radio. Pe biroul placat cu cristal gros, telefonul și o lampă. Prânzul, la ora două. Icre de crap, salată, ouă umplute, friptură de vițel, țuică, chiftele, cârnăciori, castraveți murați, vin, apă minerală, baclavale. Leșinase. Vomase până la epuizare, leșinase. Au scos-o din cameră, au dus-o la baie. Aceeași baie, nu bănuise că se afla chiar alături. I-au șters gulerul murdar, au frecat-o cu un prosop ud la tâmple și pe frunte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de dedesubt, un radio. Pe biroul placat cu cristal gros, telefonul și o lampă. Prânzul, la ora două. Icre de crap, salată, ouă umplute, friptură de vițel, țuică, chiftele, cârnăciori, castraveți murați, vin, apă minerală, baclavale. Leșinase. Vomase până la epuizare, leșinase. Au scos-o din cameră, au dus-o la baie. Aceeași baie, nu bănuise că se afla chiar alături. I-au șters gulerul murdar, au frecat-o cu un prosop ud la tâmple și pe frunte. Au întins-o pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să se obosească. Dar tresări, dintr-odată. Femeia încă mai zâmbea... zâmbetul pierduse însă compasiunea, până și simpatia încercată, pentru o clipă, față de dânsul... Rămăsese sila, disprețul. Zâmbetul înghețase : o grimasă. Deținuta adormise, așa părea, sau gata să adoarmă. Sau leșinase, murise, cu acest rictus oribil pe față... și el lovi, nestăpânit, cu capacul metalic al sticlei în cristalul mesei. O lucire dementă îi ascuți privirea. Lovitura pornise, și ea, fulgerător, ca o ghilotină. Regreta... încercase imediat să tulbure, cumva, mișcarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
încleșta picioarele. Nu-l mai auzea de mult, poate nici nu mai vorbea. Nu-l va mai asculta, își va astupa urechile. Fiind atât de întuneric, el nu va simți. Totuși, n-ar trebui să se predea somnului sau să leșine, cum s-ar fi putut întâmpla, simțea, foarte curând, mai degrabă să-și strângă gândurile, să-și amintească tot ce i-a turuit în atâtea ore de nestatornică nebunie. Tocmai în golurile acestor pauze lungi simțea ea că se prăbușește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
palme de tablă. A ridicat, dintr-odată, mâna, să-și dea părul pe spate. A simțit palma lucie, de oțel, lovindu-i țeasta, metalică și ea. N-avea păr, uitase. N-a putut să se miște, poate și dormise, visase, leșinase. A doua zi, după prânz, s-a apucat probabil brusc de lucru. Să deseneze școala de unde fugise. În câte un colț al hârtiei, ca într-un mic medalion, clase cu bănci. Cancelaria, gardul. Ochi mirați și triști de copil, terenul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cavalerul, trudesc alături, îndârjiți la turnurile de răcire. Oboseala, căldura și zelul desăvârșesc grația unui dans tulbure și țop, rătăcitul e iar în picioare, în același punct : spectatorii, suporterii, entuziasmul tropical. Dar oboseala, căldura și zelul anihilează, totuși. Vecinul Vornicu leșinase, era marți sau încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a chemat pe ucenicii Săi, și le-a zis: "Mi-este milă de gloata aceasta, căci iată că de trei zile așteaptă lîngă Mine, și n-au ce mînca. Nu vreau să le dau drumul flămînzi, ca nu cumva să leșine de foame pe drum." 33. Ucenicii I-au zis: "De unde să luăm în pustia aceasta atîtea pîini ca să săturăm atîta gloată?" 34. Cîte pîini aveți?" i-a întrebat Isus. "Șapte", I-au răspuns ei, "și puțini peștișori." 35. Atunci Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
să se uite la etichete și la mofturi, când colo, în locul lui, apare Rodovica. Ce-o fi, ce n-o fi? În sfârșit, a rupt plicul, nerăbdător, a citit și... cât pe-aci să-i vie rău. Marta chiar a leșinat, și cu drept cuvânt, căci asemenea palmă poate să știrbească reputația unei fete și să-i compromită viitorul. Cutiuța nici n-au mai desfăcut-o, au uitat-o... Dintru-ntîi el a fost decis să ia act pur și simplu, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sticlesc ochii de bucurie Și intră imediat În horă. Oho, curgeau apele de pe el În Șiroaie recei, iar popa zicea că bărbatul Și femeia să fie Împreună Și la bine Și la rău. Mireasa, săraca, făcea fețe-fețe, credea că-i leșină mirele, noroc că trecuseră deja pe la starea civilă, deci se putea numi Și văduvă la ieșirea din biserică. Băi, Gore, lumea venise pregătită pentru distracție, iar tu mai aveai puțin Și făceai deschiderea la parastas. Ptiu, stăteam În spatele tău Și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și pe Patapievici după el m-am făcut mangă, n-am mai rezistat! Când auzeam că Băsescu bea, beam și eu, ca să fiu de partea lui! Când a băut cu Becali și s-a urcat matol la volan era să leșin de fericire! Mesenii aplaudă. Chiar și patronul a apărut și ascultă cu urechile ciulite. Dă Întrebător din cap către Gicu, dar acesta duce degetul la gură. Sandu se urcă pe scaun. Dragilor, vă respect ca pe mama care m-a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ei, făcea tot felul de obiceiuri; odată singură în camera ei și-a aranjat oglinzile, și-a dezbrăcat straițele de pe ea, să-și cunoască ursita. Când a văzut un dric tras de patru cai, a scos un țipăt și a leșinat! Altădată într-un pahar cu apă neîncepută de la fântână a pus un inel și cenușă... s-a format silueta unui băiețel, cu pantalonii scurți și cămașa albă... stătea drept ca la fotograf. Acela a fost Nelu, nepotul ei, de care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
atunci speranța era în mișcare o dată cu liftul, acum, de când s-a oprit, a dispărut de tot, dar ventilatorul, ventilatorul ăla blestemat, care mă anunța că este iminentă declararea zonei interzisă populației, îmi provoca o stare de leșin. Dar n-am leșinat. Asta pentru că după ce te obișnuiești cu mirosul, nu te mai deranjează parcă atât de tare. Am bătut disperat în uși primele minute, numai eu, că el, sărmanul, nu avea nici măcar curajul să se lase pe vine, după care m-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
eu. I-am văzut șiițul de la doi centimetri. Vă mai aduceți aminte ce v-am spus, că bănuiam că era pișat pe el? Ei bine, pata aia umedă nu era pișat, dar mai bine ar fi fost. Nu insist. Am leșinat la propriu și l-am scăpat și pe sconcs din brațe. Am făcut schimb și, într-un târziu, am eliberat o fereastră fn tavanul liftului. Din cauza întunericului nu mi-am dat seama cât sânt de murdar pe mâini, după demontarea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
lui, pe fața brăzdată de nenorociri. Cel mai grav lucru este că atât de rușine mi-a fost de el, încît nici n-am avut curaj să-ți recunosc ție că am borât atunci când am susținut mai sus că am leșinat. Nu, domnule, am mințit, atât de tare m-a plesnit duhoarea dintre picioarele lui pe când încercam să-l țin ridicat să deschidem dracului trapa aia, încît nu am mai putut să mă abțin și am dat la rațe jumătate pe
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
nu mai e a ta intri în sevraj asemenea drogatului care nu și-a primit doza, nu concepi să trăiești fără ea, abdici de la toate principiile, iar dacă o și vezi cu celălalt, ți se face rău fizic, poți să leșini oricât de tare ai fi, sau mare te-ai da, și nu mai vrei decât să se întoarcă la tine, cu toate că ai dat-o afară cu șuturi în cur și i-ai aruncat boarfele pe fereastră, dorindu-ți să o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
greutate și a împins văzduhul dimprejur. Pietrele găsite de robul tău erau prea mici ca să împingă văzduhul și erau căzute din ajun... - Știu, îl întrerupse Tefnaht plictisit. Și tu știi bine că chiar de le-ai fi pipăit fără să leșini, tot n-ai fi aflat nimic. Mulțumește-te cu ce poți cunoaște. Ești frământat de steaua cea necunoscută. Poate va cădea și ea, ca piatra de care ți-am vorbit. Ai s-o vezi sau n-ai s-o vezi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]