3,106 matches
-
exigența legitimării necesită și recursul la valori morale; și 2) că opinia potrivit căreia valorile morale necesare răspunsului la exigența legitimării trebuie să exprime o moralitate anterioară politicii neglijează distincția între politică și dominație și faptul că, pentru realiști, exigența legitimării se ridică din interiorul politicii, nu din interiorul moralității, astfel încât teoriile realiste ale legitimității "pot construi pe baza unor considerații morale fără a fi obligate să asume că moralitatea are autoritate antecedentă asupra politicii (fapt trecut cu vederea de analiza
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
interiorul moralității, astfel încât teoriile realiste ale legitimității "pot construi pe baza unor considerații morale fără a fi obligate să asume că moralitatea are autoritate antecedentă asupra politicii (fapt trecut cu vederea de analiza lui Larmore)"32, i.e. "pot conceptualiza exigența legitimării ca ridicându-se din interiorul sferei politice mai curând decât a celei morale, lăsând în același timp loc pentru ideea potrivit căreia printre condițiile de satisfacere ale acestei exigențe pot intra o sumedenie de condiții externe politicii (inclusiv condițiile morale
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Williams despre legitimitate ca "primă întrebare" referitoare la politică sau ca exigență "internă" a politicii ori un argument pentru ideea că temeiurile legate de dreptate sunt singurele temeiuri ce pot fi invocate într-un răspuns al puterii politice la exigența legitimării, așa cum presupune Hall. El nu este nici un argument care depinde de presupunerea că Williams a respins ideea că justificarea puterii statului ca răspuns la exigența legitimării necesită recursul la valori morale, așa cum presupune Sleat. Tot ceea ce susține acest argument de
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
singurele temeiuri ce pot fi invocate într-un răspuns al puterii politice la exigența legitimării, așa cum presupune Hall. El nu este nici un argument care depinde de presupunerea că Williams a respins ideea că justificarea puterii statului ca răspuns la exigența legitimării necesită recursul la valori morale, așa cum presupune Sleat. Tot ceea ce susține acest argument de natură mai curând sociologică decât filosofică - în baza unor premise acceptate de Williams (i.e., în special premisa că, în condițiile modernității, doar liberalismul poate constitui un
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
presupune Sleat. Tot ceea ce susține acest argument de natură mai curând sociologică decât filosofică - în baza unor premise acceptate de Williams (i.e., în special premisa că, în condițiile modernității, doar liberalismul poate constitui un răspuns adecvat la cerința fundamentală a legitimării 34) - este că, în condițiile modernității, filosofia politică nu poate să ignore sarcina identificării constrângerilor morale ale "exercitării drepte a puterii coercitive". Nimic din ceea ce evidențiază în replică Hall și Sleat nu afectează în vreun fel această concluzie. Într-un
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
35, 50, 54, 59, 64, 68-70, 72, 124-125, 163 B binele moral, 90 binele social, 32, 140 binele uman, 133 buna guvernanță, 85-86, 142 bunăstare, 32 C cercetare fundamentală, 149 cercetări descriptive și explicative, 97-98, 147 cerința/exigența fundamentală a legitimării, 31, 126, 128 cinism, 99 circumstanțele politicii, 85 civilitate, 94 coerciție justificabilă/legitimă, 73, 124-126, 128-130, 162, 164 coeziune socială, 26, 132, 134 comportament politic, 11, 33-34, 42, 76, 96-97, 160, 165 comunitate, 84, 149 comunitate internațională, 153 concepția moralistă
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
filosofie morală, 32-34, 62-63, 71, 77, 97, 113, 123-124, 159-161 etică/filosofie morală aplicată, 32-34, 38, 84, 87, 89, 96-97, 143, 151, 165 etnologie, 33, 40 evaluare politică/a comportamentului politic, 15, 96, 139, 144, 147, 160 exigența/cerința/imperativul legitimării, 31, 49, 50, 65-66, 69, 124, 126-128 exploatare economică, 133-134 F fascism, 104 fericire umană, 132 fezabilitate, 20-22, 76, 118-119, 121 filosofie experimentală, 135 filosofie morală normativă, 105 forța motivațională a argumentelor morale, 144, 148, 150 H hubris, 99 I
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
115 intuiții morale, 16, 19-20, 23, 28, 33, 51, 58, 88-89, 92, 111, 113, 131-135, 141-142, 150, 153, 158, 160, 162-163 Î încărcătură ideologică, 133, 142 încredere socială, 29, 66, 69, 71-72, 130, 134, 162 J justificare egală, 69 L legitimare (politică), 31, 40, 49-50, 65-67, 69, 124, 126-128 legitimitate (politică), 16, 38, 49-50, 53-57, 59, 64-68, 70, 72-74, 76, 78, 89, 93, 116, 122-127, 129-130, 132, 140, 142, 153-154, 159, 161, 163-164 liberalism, 35, 73, 88, 90, 93-95, 101, 110
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
că greșesc dacă observ că Alex Bavister-Gould a subliniat o idee similară atunci când a încercat să arate că viziunea lui Williams despre legitimitate nu este "nici internă și nici cerută în mod necesar" de natura politică a cerinței fundamentale de legitimare a puterii politice (Alex Bavister-Gould, "Bernard Williams: Political Realism and the Limits of Legitimacy", în European Journal of Philosophy 21, 4 (2013), pp. 593-610). 20 Matt Sleat, "Bernard Williams and the Possibility of a Realist Political Theory", în European Journal
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
și - cred - imbatabil: Williams a respins condiția acceptabilității egale: "atunci când spun că guvernământul "trebuie să aibă ceva de spus" tuturor persoanelor sau grupurilor asupra cărora pretinde autoritate -, iar aceasta înseamnă, desigur, că trebuie să le poată spune ceva în scopul legitimării utilizării puterii în relația cu ele - nu trebuie să se concluzioneze că acel ceva trebuie să fie acceptat în mod necesar de fiecare persoană sau fiecare grup. Așa ceva este imposibil: unele persoane sau grupuri pot fi anarhiste, sau complet nerezonabile
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Limits of Bernard Williams's Critique of Political Moralism", în Ethical Perspectives 20, 2 (2013), pp. 217-243, invocată și în una dintre notele de subsol din finalul primului capitol. 35 De altfel, nu spun nimic nou dacă amintesc că, în ciuda legitimării lor pe căi diferite - argumentarea de tip instrumental vs. argumentarea prin apel la anumite teorii morale ideale -, moraliștii și realiștii (cu orientări politice similare) ajung adeseori la exact aceleași recomandări pe termen scurt sau pe termen lung pentru practica politică
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
În termenii lui Eliade din același Tratat 56... anterior invocat, oamenii viețuiau în microcosmosul înconjurător. ,,Trăiau" în ape, peșteri, munți și ... dealuri. Ulterior, ,,o magică atingere" (Mircea Eliade) i-a proiectat în pântecul matern. Paternitatea ulterioară dobândită era o simplă legitimare a adopțiunii copilului. Deci părinții săi naturali surveneau întotdeauna după, formându-ne conștiința apartenenței noastre la specia biologică. Or, prima noastră specie a fost una cosmică, mai precis telurică. Realmente straniu și fabulos este faptul că o parte din aceste
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
adăugând la fiecare un surplus de informație pe care și-o furnizează din recuzita fondului de miraculos. Copilul este apropriat cu precauții rituale și, treptat, transformat într-un membru al familiei. Cunoașterea destinului este, în acest fel, o formă de "legitimare pe credit", cu alte cuvinte, o garanție a capacității individului de a se înscrie, în viitor, în rețeaua de relații a comunității. După o explicație etnologică, devenită clasică și curentă, orice apariție, orice noutate tulbură echilibrul preexistent. Nu doar nașterea
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
povestea identitară memorată, iar cealaltă este "cutia de rezonanță", realitatea. De aceea înțeleg legătura dintre concret și imaginar ca fiind amplă, dinamică, de influențare reciprocă. Imaginarul se poate întoarce către realitate, fie ca să o sprijine atunci când ea are nevoie de legitimare, fie ca să o modeleze. El nu primește însă din partea ei nimic neinterpretat, netransformat în forme specifice de discurs - simbol, imagine, complex de idei, mentalitate, structură sau cod cultural. Nu doar granița este unduitoare și nu imuabilă, dar și cele două
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
oglindesc, o dovedesc de asemenea patrimoniul material și cel imaterial, mărturii ale unei tradiții puternice, articulate, ancorate profund într-o civilizație conservatoare, în mod evident în mentalități, cutume și valori spirituale motivate de istorie și de nevoia mereu presantă de legitimare identitară și existențială. O ultimă imagine în oglinda teoriilor: unul din volumele lui Paul Zumthor, consacrat studiului simbolisticii spațiului în evul mediu occidental, mi-a oferit în mod neașteptat posibilitatea de validare a propriilor mele "grile" de lectură. Conform teoriei
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
provoacă și reprezentări coerente ale lumii, complexe și necesare spiritului comunității. Practic, prin configurarea imaginarului nu se săvârșește o desprindere de perceptibil, ci o interpretare simbolică a sa; imaginarul răspunde nevoilor de structurare și de memorare a identității istorice, de legitimare, de ordonare a amintirilor relevante despre propria experiență sau a proiecțiilor asupra viitorului și a lumilor alternative, de codificare și de demarcare în magma trecutului a traseelor existențiale și spirituale consumate. Indiferent de stadiul de dezvoltare la care se situează
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
explicit din textul hotărârii sinodale, împăratul bizantin recunoștea existența juridică a principatului muntean al Basarabilor. Aspirațiile politice de neatârnare ale Țării Românești dobândeau pentru prima oară o recunoaștere internațională, ce venea din partea Constantinopolului, unul dintre cele două centre medievale de legitimare politică. E drept, după marea biruință de la Posada, principatul Basarabilor apărea și acționa pe plan extern ca stat independent. Dar fără consacrarea politică a Constantinopolului sau a Romei, el nu putea intra în "familia de regi" a lumii medievale, în
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
schimbul permanent de informație între palierele sistemului, dar și caracterul mnemotehnic al culturii populare - ea constituia, totodată, manifestarea "artistică" obișnuită; singura practicată, de altfel, o lungă perioadă. Mitul ajunge să se infiltreze în "realitate" foarte ușor, ca o modalitate de legitimare a identității colective, prin simpla povestire sau legendă. Confuzia dintre mit și istorie începe să prindă contur, în cultura scrisă, încă din etapa cronicilor în slavonă și germană; imaginarul colectiv absoarbe faptul istoric, (re)povestit ca o legendă; ajunge să
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
motivațional, inclusiv fanarioții îl vor cultiva și îl vor susține financiar (Lemny, Sensibilitate și istorie 146-206) - și de refacerea unei istorii des contestate (dat fiind tocmai numărul redus al mărturiilor materiale). Mișcarea amplă de reintegrare a modelelor și, totodată, de legitimare a prezentului prin ancorare în trecut folosește mitul și modelul istoric ca principale instrumente de actualizare. Dacă în occidentul european, în unele locuri, imaginarul medieval al puterii se consolidează în jurul figurii "romanțate" a cavalerului cruciat (cum se poate vedea și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
39-74), precum și "codul vasalității". Indiferent de marca stilistică a narațiunii, ritualul sacralizant îl introduce pe domn într-un sistem religios specific timpului, în cadrul căruia transmiterea prerogativelor puterii se face de la instanța superioară (divină) la cea subordonată (vasalică) prin ceremonialul de legitimare (pe tron) de către Curte. În fond, se realizează o integrare oficială a personajului istoric în familia elitistă a autocraților. De aceea, se impune o etică a relației de "vasalitate" și un cod de legi ce țin de tradiție, dar și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
muntenești, deși cultul creștin al moaștelor, tot în tradiție bizantină, a inclus și venerarea rămășițelor pământești ale mamei de domnitor. Neagoe a preluat odată cu modelul lui Constantin I și imaginea idealizată a împărătesei Elena, pentru că el însuși avea nevoie de legitimare, cum se știe, prin arborele genealogic al doamnei Neaga, venerată post-mortem și ridicată la nivelul prototipului bizantin: Deacii, după acea bucurie ce mă bucuraiu, deaca văzuiu casa ei sfârșită, eu îmi aduș aminte de cuvintele tale ce mi-ai poruncit
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
pe rând bazele fizicii moderne și aduc importante corecții la numeroasele erori de interpretare a discursului aristotelic, fără a contrazice intenția filosofică a acestuia sau a continuatorului său fidel, Tommaso d'Aquino. Rațiunea rămâne unicul mijloc de accedere sau de legitimare a accesului la adevăr. Începând cu secolul XVII, imaginarul este exclus din rândul "procedurilor" intelectuale, dat fiind că se impune o metodă unică, a "descoperirii adevărului prin științe" (după cum anunța celebrul tratat din 1637 semnat de Descartes). Imaginea în arte
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a fost extins ca ideologie - „sistem global de interpretare a lumii istorico-politice” (R. Aron) -, la ansamblul partidelor* comuniste, și apoi la întregul sistem comunist mondial. Funcțiile esențiale ale acestei ideologii sunt duble. în partidele-stat*, ea este în inima procesului de legitimare a puterii, și fără ea acțiunea comunistă și-ar pierde rațiunea de a fi. Prevalându-se de un fundament științific, ea permite un „viitor luminos” adepților săi convinși că utopia se va realiza. Pentru istoricul Alain Besanșon, „ideologia impune ficțiunea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
zilelor Eliberării. înainte de toate, permanența în moderarea discursului: după înfrângerea Germaniei, comuniștii continuă să nu evoce în discursul lor public perspectiva socialismului*, părând să se mulțumească cu o „democrație nouă”, „populară” sau „progresivă”. Apoi se dezvoltă o laborioasă activitate de legitimare memorială pentru a-i impune pe comuniști ca singurii adevărați moștenitori ai Rezistenței, ei făcând în același timp tot posibilul pentru a-și delegitima adversarii, acuzându-i fie de colaborare, fie de prelungirea expectativei, fie de trădare a idealurilor Rezistenței
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau neofiții bolșevici sunt încă impregnați de idealul unei societăți drepte și egalitare și dau dovadă de generozitate, dezinteres și simț al sacrificiului. Dar fermenții totalitarismului* dospesc deja în această masă: extremismul ideologiei, exaltarea fidelității față de conducător și partidul său, legitimarea violenței și a războiului civil*, respingerea democrației pluraliste, lipsa unei înrădăcinări în societatea civilă*. și, în plus, această afirmare a monopolului legitimității revoluționare care vrea ca partidul să-și plaseze sub dominația-i totală sovietele, sindicatele, clasa muncitoare și întreaga
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]