2,072 matches
-
ca piatra de munte, sănătoasă și veselă, de râdea repede cu un glas dulce. Tot ținutul acela albăstrui, de viță stropită cu piatră acră, coclise. O rugină ștearsă și găunoasă bolea în frunze. Pădurile aveau un miros putred și soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz ca petala trandafirului, a plătit, se ușurase. Întinseseră masă, cu pui fripți, perpeliți atunci într-un jar de vreascuri, muiați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Altfel e băiat cumsecade. Cam iute, când îl șucărești. Așa că să nu-l superi, să nu bage de seamă că-ți place Didina... Te văd tânăr și mi-e milă. Bozoncea-i pâinea lui Dumnezeu, până la femeie... Din casă răzbeau sunetele leneșe ale acordeonului. Tăcuseră toți. Pe Gheorghe a ajunsese băutura. O dată se schimbă. Glasul îi era altfel. Se spovedi: - Și când mă gândesc că a lui Sandu a fost întîi... -Cine? - Didina. El a scos-o din Cruce, c-avea peștele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
grădina era toată o paragină. Și barem să fi murit jigodia! De unde! A scheunat trei zile, Chirică 1-a oblojit cu apă de plumb și javra a rămas șchioapă. Se întorcea cu ceata pe la prânz, din groapă, sătul. Câinii erau leneși, se opreau pe la cișmele, să lingă băltoacele, și plecau mai departe. Parcă se mai lungiseră. Se opreau în fața bisericii și se întindeau pe lespezile albe, la soare. Pe la două, puteai să-i lovești cu pietre. Nici nu se mișcau. Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mirat că înmormrntarea trebuia să aibă loc atât de târziu și vorbea cu ajutorul lui, aflat tot pe capră: - Ce-o mai fi și asta? Să duci omul Ia groapă cînd>e noapte!... - Nu i-o fi plăcut lumina soarelui, spunea leneș și plictisit celălalt cioclu, un om înalt și slăbănog, cu mâini lungi ca de maimuță și un chip livid de băutor. Dricul intrase într-un șanț acoperit cu o zăpadă pufoasă, și o roată din spate se scufundase până la butuc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se încorda și scârțâi. - Ți-e frică? u strigă el de sus. - Nu, răspunse țiganca, râzând cu toată gura. 230 Cerul era acum aprins și norii lui greoi se apropiau. Câteva păsări negre zburau sus de tot, cu mișcări încete, leneșe. Ibovnica nu mai auzi nimic. Își încorda mâna pe lemnul fierbinte și avu spaima că alunecă... Când coborâră, era palidă și tremura. Nu spuse nimic. Păși clă-tinîndu-se, rezemată de brațul lui Bozoncea. Pe ochi îi apăsa încă privirea ascuțită, verde
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
streașină de lut care-i acoperea. - Nu ți-e frică? îl întrebă Veta. - Nu, râse el, că are cine să mă apere... Tăcură. Împrejur era o liniște apăsătoare. Sub linia cerului decolorat treceau stoluri negre de păsări într-un zbor leneș. Soarele aluneca pe suprafața lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre ei. Erau negri și puternici, și păreau mai mari
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bun. Acum obrazul oacheș îi strălucea. Își scutură pletele negre și aspre, umezite puțin în margini. - Dă-mi și un pieptene! 266 Se apropie de o oglindă mică, atârnată într-un colț al odăii, și se pieptănă îndelung, cu mișcări leneșe. Când termină, veni drept în fața lui și-i zise: - Acuma-ti plac? §i se învîrti pe un picior sub privirile lui uimite. Se opri deodată, aducîndu-și aminte: - N-ai adus patefonul! '■-* - Poimâine fl aduc, pe cuvânt... - Apăi cuvântul dumitale-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trei picioare. Băutura era tulbure și ardea când o dădeau pe gât. Zidarii mâncau dumicând, osteniți. Ciorba acră luneca până în măruntaie. Era caldă și bună. Lângă neveste se gudurau dulăii, așteptând oasele. Era ceasul sfânt al cinei. Se auzeau cântecele leneșe de seară ale cocoșilor. Spiridon spărgea câte o ceapă cu pumnul lui mare și negru, răsufla adânc, își privea cu dragoste băieții cei mici, întreba de Ene, apoi se apuca să înfulece. Alături, Goșnete lăsa calapoadele, își tăia o roșie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era plin de pisici, niște pisici boierești de Angora, leneșe și parșive, cu ochii galbeni, mari cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
filozofii antici și cei moderni, atât de frapante și de defavorabile ultimilor, pleacă din faptul că aceștia au filozofat la masa de lucru, la birou, pe când aceia în grădini, în piețe sau la cine știe ce margine de mare. Apoi anticii, mai leneși, stăteau multă vreme întinși, căci știau bine că inspirația vine orizontal. Astfel, ei așteptau gândurile, pe când modernii le siluiesc și le provoacă prin lectură, făcând impresia că nici unul n-a cunoscut plăcerea iresponsabilității meditative, ci și-au organizat ideile cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
legat peninsular de Dumnezeu; îi aparții și nu-i aparții. Ai vrea să fugi din El, deși ești parte a Lui. Elementele unei geografii cerești... Un singur lucru dureros există în tristețe: imposibilitatea de a fi superficial. A fi mai "leneș" ca un sfânt... Patima muririi răsare din tot ce n-ai iubit și crește cu tot ce iubești, încît se prelungește cu aceeași căldură în gândurile vrăjmașe, ca și-n cele plăcute vieții. Ea te cuprinde-n plină stradă, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totul, unei activități frenetice, intolerante și absolutiste. Pentru a trezi lumea modernă la viață trebuie scris elogiul lenei, al acelei lenevii pline de împăcare și de un zâmbet ce acceptă totul. Este infinit mai mult simț metafizic într-un om leneș decât într-unul activ. Se întîmplă însă uneori ca lenea să fie, întocmai ca și munca, un semn de imbecilitate. De aceea, adevăratul elogiu nu poate fi decât acela al transfigurării. Mă atrag depărtările, mă atrage marele gol, proiectat din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
am fi fost astăzi, dacă infinitul din acest dor lua forma unei expansiuni eroice a sufletului, dacă ne-am fi rostogolit, cu o înflăcărare fără margini, peste ruinele noastre! Dorul exprimă un raport negativ cu lumea, el este o lunecare leneșă și orizontală sau o ondulație minoră pe suprafața mobilă a vieții. Eroismul este ascensiunea spiralei, sinuozitățile în înălțimi. Prin dor nu exprimăm mai mult decât nesiguranța în fluctuațiile clipelor și o chemare spre vag. De ce ne e dor? Întrebați pe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
întîlni nici un zâmbet și nici o lacrimă - neiubit și neurât de cineva, se va stinge asemenea unei scântei după care nu-ntreabă nimenea - nimenea-n lume. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din arhiva unei cancelarii, și atmosfera leneșă și flegmatecă a cafenelei - asta era toată viața lui. Cine - ntreabă dacă și el are inimă, dacă și lui i-ar plăcea să îmble frumos îmbracat, cum sunt întrebați atâția copii - dacă și el ar dori - să iubească? Să iubească
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde toți mușchii în soare, leneș, somnoros, fără dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căreia părul formează un cadru luciu și negru stă așezată deasupra unor ochi adânciți în boltele lor și deasupra nasului fin, o gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
jucau în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde toți mușchii în soare, leneș, somnoros, fără dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căreia părul formează un cadru luciu și negru stă așezat deasupra unor ochi adânciți de boltele lor și deasupra nasului fin. O gură cu buze subțiri, o bărbie rotunzită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în imperiul unei raze și dispar din vedere deodată cu ea. Pe un scaun șade un călugăr tânăr. El se află în acele momente de trândăvie plăcută pe cari le are un dulău când și-ntinde toți mușchii în soare, leneș, somnoros, fără, dorințe. O frunte naltă și egal de largă asupra căreia părul formează un cadru luciu și negru stă așezată deasupra unor ochi adânciți în [de] boltele lor și deasupra nasului fin; o gură cu buze subțiri, o bărbie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prin munți, iar talancele de la gâturile vacelor cu ugerul greu de lapte suna alene și melancolic prin atmosfera cea dulce a serei. Revoluțiunea ardea în câmpia Transilvaniei, dar mie ce-mi păsa de toate. Pentru realitate eu eram omorât... Nepăsare leneșă, lene de-a cugeta, lene de-a simți, abrutizarea cea mai adâncă și mai idioată, iată ce făcuse din mine amorul unei femei. Însuși numele ei, Poesis, nu putea să escite neci un simțământ în mine. Era ceva ce murise
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a ninge. Copacii, a căror crenge încărcate se strecurau negre prin tufele de zapadă, și vântul trecea ascuțit prin crăpăturile ferestrei și mișca portița din grădină, care scârția monoton și ascuțit în țîțînele de fier. El era într-o dispozițiune leneșă și călduroasă pe care - ar fi dat [mult] ca D-zeu s-o eternizeze. Îi părea că-i singur și visurile treceau c-o limpezime rară înaintea ochilor minții sale, era un fel de lipsă de pasiune, un simțământ nemișcat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
c-o lene voluptuoasă din licuarea dulce și neagră ce sta-naintea lui. Îi era somn, dar lenea-i era atât de dulce încît o prefera somnului, inferior Ar fi dat mult ca {EminescuOpVII 297} natura să eternizeze acea dispozițiune leneșă și plăcută, acea căldură voluptuoasă în mijlocul unei ierne senine, acea limpezime a cugetării, acea lipsă de pasiune și de simțământ pe care inimi estreme în afectele lor o doresc atât de des. Prin minte nu-i trecea nimic, ar fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
râpe. Cei dendîi înalță coaste albe și neroditore de lut, pin râpele adânci cresc ierburi mari și nepăscute, pietre grunțuroase dar fără consistență se văd clădite ca păreți în huma cenușie și umedă și prin adâncituri de bălți și pâraie leneșe se așează pe grunzurii pământului o salitră albă și strălucitoare ca bruma. Spata dealurilor e adesea întinsă, șeasă ca palma și de o productivitate mare și regulată, de aceea adevăratul grânar al Moldovei rămâne țara de sus. În văi și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cât și necirculante. Cele circulante pot fi eliminate mai ușor decât celelalte deoarece ele se află la nivelul organelor excretoare și, în felul acesta, sunt pregătite pentru a fi eliminate. Acestea pot fi substanțele fecale, urina, sebuumul, dar și substanțele „leneșe” care stau mai mult în organele excretoare, cum ar fi bila sau sărurile. Reziduurile care ajung în sânge sunt, de asemenea, de tip circulant. Toate aceste substanțe au o caracteristică comună: se află în acele zone ale organismului cu o
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
reprezentant al unei entități supraordonate (poporul, suveranul etc.). Educatorul trebuie, în schimb, să ia decizii și, eventual, să dea pedepse în calitate personală, asumându-și responsabilitatea acestora. Dar să recunoaștem că nu este deloc simplu pentru un profesor care este leneș și delăsător să le solicite elevilor hărnicie șisârguință, pentru unul care este oscilant să le ceară fermitate, căci profesorul nu poate să fie convingător decât atunci când există un izomorfism între atitudinea manifestată de acesta și cea care i se poate
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
fizic și proiecțiile sale imaginare. Am considerat apoi de natura evidenței faptul că destinatarului îi revine, în aceste condiții, un rol crucial. Chiar dacă la prima vedere am fi tentați să credem că avem de-a face cu o poezie facilă, „leneșă”, accesibilă tocmai datorită directității sale, totuși nu e mai puțin adevărat că ea recurge adeseori la procedee care pretind din partea cititorului o mare disponibilitate și un rafinament extrem. Desigur, trebuie să ținem cont aici și de o serie de distincții
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cazul În care un elev Întâmpină dificultăți În Îndeplinirea unei activități: dacă elevul a fost clasificat ca fiind „inteligent”, atunci educatorul Îi acceptă mai ușor dificultatea, oferindu-i ajutor și consiliere; dacă elevul a fost clasificat ca fiind „prost” sau „leneș”, atunci este posibil ca educatorul să interpreteze același comportament ca un indiciu că elevul „nu se străduiește suficient” sau că „sigur nu a fost atent” atunci când i-a fost explicată sarcina de lucru). Nu În ultimul rând, elevii (În special
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]