KorAP: Find »[drukola/base=lift & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...135 >

3,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

lăsaseră, fumând o țigară cu obișnuita sa expresie de om plictisit. —Mai bine văd cu ochii mei, spunea Richard Fine. Încă nu pot să cred. S-a întors înspre Joe. —Uite, stai unde te-a așezat domnul Shaw, aici, lângă lift. Da? Ești un tip de treabă. Nimeni nu pleacă de aici până nu le dăm noi voie. Joe a aprobat, părând afectat. — Nu cumva există și scări? l-am întrebat. Cineva ar putea pleca pe acolo. Toți cei trei bărbați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
și pe ea, Shaw, dacă vrea. Până la urmă, o privește și pe ea, într-un fel. Ai nervii tari, dragă domnișoară? Am aprobat. Expresia feței mele se pare că îl convinsese, căci a spus deodată: —Bine, atunci. Să mergem! Ușile liftului s-au închis în spatele nostru. Muream de nerăbdare să pun întrebări, dar ceva din felul în care se uita Sebastian la mine mă făcea să tac din gură. În plus, dacă îmi făceam simțită prezența, Sir Richard și-ar schimba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
mă făcea să tac din gură. În plus, dacă îmi făceam simțită prezența, Sir Richard și-ar schimba atitudinea. Acesta nu este un loc potrivit pentru femei și copii, Shaw, așa că spune-i amabil prietenei tale s-o șteargă. Ușile liftului se deschiseră. Eram la parter, pătratele de marmură verde și albă a holului întinzându-se în fața noastră ca o imensă tablă de șah; însă în centru era ceva imens și nelalocul lui. Sculptura nu mai era atârnată în aer; căzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
dându-i timp lui David Stronge să dispară. Nu stătea pe la ușa toaletei; când am ajuns în atrium, am scos întâi capul să văd dacă bântuia pe acolo, însă nu se vedea nicăieri. Ce ușurare. Cineva tocmai ieșise dintr-un lift și se îndrepta către ușă. Era Simon Grenville. S-a oprit la biroul lui Joe. —A, Joe, ies doar pentru... pentru prânz. Nu știu cât timp voi fi plecat. Bine? Era o agitație în vocea lui, exagerată raportat la cele spuse, lucru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
în urmă înjuram pe oricine o fi inventat scările rulante, însă acum îmi retrăgeam cuvintele. Stația Belsize Park era atât de jos construită sub Haverstock Hill, încât nu ar fi fost practic să instaleze scări rulante aici - în schimb aveau lifturi. Eram între ciocan și nicovală: să mă urc în același lift cu Simon și să provoc momentul recunoașterii, să mă ofer poate să îl și conduc până la destinație, sau să aștept să vină celălalt lift, deși cu riscul să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
acum îmi retrăgeam cuvintele. Stația Belsize Park era atât de jos construită sub Haverstock Hill, încât nu ar fi fost practic să instaleze scări rulante aici - în schimb aveau lifturi. Eram între ciocan și nicovală: să mă urc în același lift cu Simon și să provoc momentul recunoașterii, să mă ofer poate să îl și conduc până la destinație, sau să aștept să vină celălalt lift, deși cu riscul să-i pierd urma. Să alerg pe scări ieșea din discuție; ar dura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
rulante aici - în schimb aveau lifturi. Eram între ciocan și nicovală: să mă urc în același lift cu Simon și să provoc momentul recunoașterii, să mă ofer poate să îl și conduc până la destinație, sau să aștept să vină celălalt lift, deși cu riscul să-i pierd urma. Să alerg pe scări ieșea din discuție; ar dura prea mult. Ale naibii, erau cu sutele. Chiar dacă ajungeam sus la timp nu aș mai fi fost în stare decât să mă prăbușesc gâfâind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
la varianta cea mai imorală, dar, în orice caz, decizia era deja luată. Numai o mână de oameni se adunaseră, iar eu trebuia să stau în spatele lor ca să evit ca Simon să mă vadă. Până când am ajuns la intrarea în lift, el era deja într-unul și plecase. Mi-am ținut degetele încrucișate și m-am rugat ca și celălalt lift să meargă astăzi; dacă trebuia să aștept liftul lui Simon să se umple cu oameni și să coboare din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
iar eu trebuia să stau în spatele lor ca să evit ca Simon să mă vadă. Până când am ajuns la intrarea în lift, el era deja într-unul și plecase. Mi-am ținut degetele încrucișate și m-am rugat ca și celălalt lift să meargă astăzi; dacă trebuia să aștept liftul lui Simon să se umple cu oameni și să coboare din nou la subsol, el ar fi de mult plecat când eu voi zări într-un final lumina soarelui. Beculețul pentru cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
evit ca Simon să mă vadă. Până când am ajuns la intrarea în lift, el era deja într-unul și plecase. Mi-am ținut degetele încrucișate și m-am rugat ca și celălalt lift să meargă astăzi; dacă trebuia să aștept liftul lui Simon să se umple cu oameni și să coboare din nou la subsol, el ar fi de mult plecat când eu voi zări într-un final lumina soarelui. Beculețul pentru cel de-al doilea lift era aprins, arătând astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
dacă trebuia să aștept liftul lui Simon să se umple cu oameni și să coboare din nou la subsol, el ar fi de mult plecat când eu voi zări într-un final lumina soarelui. Beculețul pentru cel de-al doilea lift era aprins, arătând astfel că era deja în drum spre noi, însă oricine mai călătorise cu mijloacele de transport londoneze, ca să nu mai vorbim de Northern Line, știa că asta nu este o garanție. Dar exact atunci ușile liftului s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
doilea lift era aprins, arătând astfel că era deja în drum spre noi, însă oricine mai călătorise cu mijloacele de transport londoneze, ca să nu mai vorbim de Northern Line, știa că asta nu este o garanție. Dar exact atunci ușile liftului s-au deschis larg. Am intrat, cuprinsă de ușurare. Urcatul parcă dura o veșnicie. La ieșirea de la metrou, nu era nimeni care să verifice biletele, ceea ce mă enerva întotdeauna, însă era unu și jumătate într-o după-amiază însorită și controlorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
cu o voce plină de interes. — Nimic interesant pentru altcineva decât pentru mine. Ne vedem aici când termini. Joe vorbea cu un curier pe bicicletă în niște colanți de lycra, care tocmai venise să ia un pachet. Am urcat cu liftul până la etajul doi unde, în spatele biroului de la recepție, stătea Susie, drăguța, blonda, ochioasa Susie, mândra proprietară a unor bucle sub care nu era nici pic de creier. Tot ce trebuia să facă era să steaîn spatele biroului fără să cadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
am luat discret. — Bănuiesc că doamna știe deja drumul, a zis, cu o certitudine sugestivă în privire, pe care m-am gândit că mai bine o ignor. Vă mulțumesc atât de mult, i-am spus și m-am îndreptat către liftul de la capătul holului, de fier forjat, la fel de vechi precum manierele portarului. A trebuit să trag cu forță ușile pentru a le deschide când a sosit liftul, nefiind obișnuită, și l-am simțit lângă cotul meu, încercând să mă ajute. Multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
ignor. Vă mulțumesc atât de mult, i-am spus și m-am îndreptat către liftul de la capătul holului, de fier forjat, la fel de vechi precum manierele portarului. A trebuit să trag cu forță ușile pentru a le deschide când a sosit liftul, nefiind obișnuită, și l-am simțit lângă cotul meu, încercând să mă ajute. Multe dintre doamnele noastre se plâng în legătură cu liftul, a menționat. Este puțin greoi. Am scos un râset înalt, sperând ca stângăcia mea să nu-l facă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
la fel de vechi precum manierele portarului. A trebuit să trag cu forță ușile pentru a le deschide când a sosit liftul, nefiind obișnuită, și l-am simțit lângă cotul meu, încercând să mă ajute. Multe dintre doamnele noastre se plâng în legătură cu liftul, a menționat. Este puțin greoi. Am scos un râset înalt, sperând ca stângăcia mea să nu-l facă să creadă că aceasta era pentru prima dată când mergeam cu liftul ăsta prăpădit. —Charles îmi deschidea ușile mereu, am zis, sperând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
să mă ajute. Multe dintre doamnele noastre se plâng în legătură cu liftul, a menționat. Este puțin greoi. Am scos un râset înalt, sperând ca stângăcia mea să nu-l facă să creadă că aceasta era pentru prima dată când mergeam cu liftul ăsta prăpădit. —Charles îmi deschidea ușile mereu, am zis, sperând că nu-și va aminti că am spus că îl vizitam la ore târzii în noapte. În timp ce liftul urca încet și cu mult zgomot, m-am uitat în jos și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
facă să creadă că aceasta era pentru prima dată când mergeam cu liftul ăsta prăpădit. —Charles îmi deschidea ușile mereu, am zis, sperând că nu-și va aminti că am spus că îl vizitam la ore târzii în noapte. În timp ce liftul urca încet și cu mult zgomot, m-am uitat în jos și l-am văzut stând în hol urmărindu-mi urcușul. Expresia feței sale era într-adevăr foarte ciudată. Apartamentul lui Charles de Groot nu era deloc spațios; atât pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
ieși din dormitor. Grămada lui de chei era în ușă. Am scos-o și am încuiat pe dinafară, lăsându-l într-o situație de neinvidiat; nu ar putea să iasă fără să ceară ajutor. Nevrând să mă încred în acel lift, am luat-o pe scări, mișcându-mă mai bine din cauza fustei rupte, întrebându-mă ce poveste va inventa pentru a se justifica. În hol, am pus la loc pe inel cheile de la apartamentul lui Charles și grămada de chei înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
m-a lăsat să intru imediat ce am completat un permis de trecere, nici măcar nu s-a deranjat să sune să vadă dacă sunt așteptată. Șmecheria era, ca întotdeauna, ca fața ta să arate că știi exact ce faci. Am luat liftul până la ultimul etaj împreună cu o mulțime de inși care ofereau servicii de publicitate, îmbrăcați în costume elegante, vorbind pe tonul cel mai ridicat cu putință. Tipii din publicitate sunt la fel peste tot în lume: gălăgioși și insuportabili, indiferent de ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
etaj împreună cu o mulțime de inși care ofereau servicii de publicitate, îmbrăcați în costume elegante, vorbind pe tonul cel mai ridicat cu putință. Tipii din publicitate sunt la fel peste tot în lume: gălăgioși și insuportabili, indiferent de ce vând. În timp ce liftul urca, mă gândeam la tacticile pe care aveam să le folosesc. Cred că cel mai bine ar fi un șoc scurt și tăios. Voiam să o iau complet prin surprindere și nu avea să aibă nici o bănuială că e suspectată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
unghiile ostentativ și am refuzat să vorbesc. Panica lui Jordan s-a amplificat. —Uite, mi-a spus, ridicându-se, birourile de acolo sunt goale acum. Putem vorbi între patru ochi. M-a condus pe coridorul central și am trecut de lift, spre cealaltă parte a etajului. Aici, fără huruitul calculatoarelor și fără voci, liniștea era aproape sinistră. O serie de prize, cu forma decupată în covorul gri, se întindeau de-a lungul podelei la intervale egale; întreaga podea fusese ridicată artificial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

cu cele trei rânduri de câte 13 halbe suprapuse. Îi aud „hâcul“ și zâmbesc admirativ. — Maistre, s-a blocat liftu’. Tiberiu, depozitarul, îmi zâmbește neputincios. „Au tăiat lumina.“ Nu-mi mai vin cărțile. S-a întrerupt lumina. Nu mai merg lifturile. Mi-am schimbat locul, la o masă mai lângă fereastră, puțin mai luminată. Am scris. Am fost iar pe Bulevard. M-am lăsat înfiorat de pâclă. Sentimentul îmi e că tot trăiesc, și acum, un timp halucinant, iluzoriu. Că, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
niciodată acolo. Trec și pe lângă celălalt bloc, din care am scos-o pe Bătrâna cu trabucul. Ca dintr-o clipire a unui ochi fotografic țâșnește în mine imaginea ei când o așezam în sicriu. O coborâsem împachetată în pătură cu liftul și, acum, împreună cu dricarul, încercam s-o înghesuim în coșciug. Sicriul era puțin mai scurt, nici măcar cu un centimetru, dar Bătrâna se încăpățâna să nu intre. Dricarul, om versat, a cerut un ciocan și a început să lovească în scândura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
mâhnit din cauza unui bețivan. Mâhnirea mea este, de fapt, un zâmbet solidar, de peste timp și vreme, trimis celui ce eram de cel ce sunt peste prezența celui care, după zi de leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut o săptămână. Uite-așa trece viața“. E femeiușcă acum. Neîmplinită încă. Trup de pai, sânișori abia conturați. Dosul abia arcuit. Contururi pornite spre împlinire. În câțiva ani se va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]