9,794 matches
-
întâlnirea dintre materie și antimaterie. Bum. Gata cu Ward, gata cu ludovicianul. Dar asta înseamnă... O, nu. Deci, ca să-ți răspund la întrebare: da, există un mod de a opri rechinul. Ești mai fericit acum că știi asta? Te-ai liniștit? — Nu știu despre ce vorbești. De ce te-a adus Scout aici, Eric? — Pentru că am plătit-o s-o facă. S-a oferit să-mi fie ghid. — Nu. Mai încearcă. — Încetează. — Mai încearcă. — Încetează. — Bine, îți spun eu, vrei? Scout te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rău nu-mi va trece decât dacă găseam ceva mâncare. Am început să simt și nevoia de-a merge la toaletă și-mi trecu prin gând că, oricâte lucruri mi s-ar întâmpla, angrenajele corpului meu nu pot să lucreze liniștite în fundal decât o perioadă limitată de timp. Era ceva liniștitor în asta, repetitivitatea, efectul de ancoră. Scuturând brațul care mă durea ca să scap de junghi, am pornit-o spre ușa băii. Am tras apa la toaletă și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și rapid trage brusc pagina în jos, răsucind-o și învârtejind-o într-un ghemotoc păstos de fragmente care se rotesc, prinse și purtate în urma întunecatei, puternicei umbre, înainte să-și piardă avântul și să se destrame. În vreme ce apa se liniștește, rămășițele paginii își încep lenta și ultima coborâre spiralată spre adâncul întunecat. Am clipit, am mijit ochii la valuri, la dâra de hârtie albă dispărând în zare, la pescăruși, la oceanul pustiu. Adormisem? Nu-mi dădeam seama. La bordul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
coarde și doctorul și brațul lui întins întins întins tras în jos, departe, în spuma care înghițea totol, și valurile închizându-se deasupra cu un bubuit lichid. Barca înclinându-se. Bulele de spumă așezându-se și spărgându-se și apa liniștindu-se. Cablul suliței derulându-se repede pe punte și eu dând să-l prind și el smucindu-mă tare de coate și de încheieturile umerilor și zdrelindu-mi mâinile. Laptopul lui Nimeni zăngănind pe puntea povârnită și eu aruncându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și scuipând, am înotat prin valuri și printre hălci de carne spre grămada năruită a navei Orpheus, m-am cățărat cu pieptul pe ea și m-am ținut bine cât timp au căzut din cer și ultimele rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o prindé. Dar s-a Împiedicat de o bîrné și a cézut și n-a mai putut sé fugé dupé ea. Îi era așa de ciudé, se ridicé și Începu sé tragé cu piciorul În bîrné. Dar dupé ce se liniști, vézu cé este o bîrné lungé. Se uité mai bine la ea si vézu și alté bîrné aléturi și peste ele cîteva bețe bétute În cuie, de-a curmezișul, ca o scaré. Dar era, totuși, prea mare pentru o scaré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
merse În pédure. Téie ultimele bețe și le bétu În cuie. Ieși o scaré buné, așa cum Își Închipuise el. Îi plécea lui Nicolai Arsenievici aceasté scaré. Se așezé pe ea. Scoase o țigaré și o aprinse. Fuma acum și era liniștit. Avea cea mai lungé scaré din lume! Se mai uité la ea, o mai lovi de cîteva ori cu piciorul și o mésuré pe toaté cu șchioapa. Era cea mai lungé scaré, féré-ndoialé! Se aplecé, o prinse cu mîinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
nori mérunți. Jos În sat, babă Hania sépa În grédiné. În cîteva grédini ardeau focuri de frunze și iarbé greblaté. Chiar dacé focurile nu se vedeau, Șasa știa cé ele ard. Fumul se ridică printre copaci și, dacé vîntul era liniștit, el se suia mai sus decît grédinile și chiar mai sus și decît dealul, aproape de nori. Poate dacé ar fi fost Sonia aici, s-ar fi așezat cu el pe buturugé. Iar dacé n-ar fi Încéput, s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și dupé ce bolborosi că un cal, Isi dédu drumul pîné la gît În apé, pe urmé séri În cap și dispéru. Pe apé rémaseré numai valurile și bolboroseala lui Șasa, care mai résuna În urechi. Mai Încolo iazul era liniștit și strélucea și nu se vedea nimeni. Peste puțin timp reapéru capul lui Șasa, care se scuturé și-și șterse apă de pe ochi cu mîinile. Închise un ochi și Începu sé Înoate că țincul. Pérul Îi ajungea În ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Nadejda Petrovna a rupt o foaie dublé din caiet, a Învelit cutiuța și a scris pe ea „Buhin”. Pe urmé, Nadejda Petrovna a luat toate cutiuțele de pe masé și le-a pus la ea În geanté. Toaté clasa s-a liniștit și a pus mîinile pe bancé și Nadejda Petrovna a Început lecția. 54tc "54" A vézut cum iese din paie o pisicé micé féré pér și se clatiné. Pe urmé s-a mai clétinat și a sérit de cîteva ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
noile doxe? Națiunea comunitate imaginată, naționalismul concept cu forță negativă, de rejectat, statul național monstru de ucis ca orice monstru, cu lancea societății civile fără frontiere. Defăimarea Mioriței n-ar fi gustat-o. Nici n-ar fi încercat să mă liniștească, așa cum ar fi încercat, poate, tata: "A mai trecut ea prin detractări și a rezistat, Iordana. Ce, e ușor să iubești o capodoperă? Te copleșește". Dacă vom face cartea-dialog, trebuie neapărat să-i vorbesc lui Șichy despre felul cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce zice lumea: că pentru Feții-Frumoși vremea nu vremuiește, apoi poate c'or fi trăind și astăzi") și-l îngîn ca pe-o rugăciune a inimii. Mi-ar fi plăcut să duc o viață simplă, cu "munci și zile" care liniștesc, odihnesc mintea; o viață unde boala-i nimica toată și, prin extensie, moartea e și ea nimica toată. Să fiu o femeie din lumea cumsecade a satului patriarhal, ca bunica Leonora. Cu bucurii timide și zîmbete timide, cu gesturi timide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ordin să i se topească volumele (Portrete și controverse și Criminologie dialectică) deși Vitner i le elogiase în "Scînteia". Reacția lui Vitner? L-a elogiat pe Teohari pentru că l-a închis, în fine. M-am înfierbîntat. Aștept să mi se liniștească respirația. Șichy îmi ia între degete încheietura mîinii ca pe-o tijă de floare. Ca să nu spun ca pe-o crenguță uscată. Îți povestesc toate astea ca să înțelegi că nu era de glumit cu "directivarea". Deveneai non-persoană: blam/interdicție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
s-a însurat, la vreme de vin ghiurghiuliu, cu o contabilă de la nu'ș ce teatru. Îi spuneam Veronica Micle, din cauza cocului din bucle spiralate. Cît a mai rămas la Iași, Brăduț mi-a povestit cum l-a visat: "Fii liniștit, puiule, i-ar fi spus Iordan. Am crescut din nou, de sub unghii. Mi-e bine. Numai că aici nu se aude nici o muzică. N-am baterii, am rămas fără. Trimite-mi urgent una. Și, dacă o găsești, adu, de la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
igrecul din Șichy. Și ce se încărcase de furtună, ca un nor negru, cînd Șichy s-a întors după fularul de cachemir. Nu-și masca indispoziția. Trosnea din dinți cum ar fi dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan. S-a aplecat spre iarba uscată de lîngă gardul înalt și a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ei fizică sau mentală (când ea nu este!); singurul loc binecuvântat, cu cât mai aglomerat cu atât mai dezirabil, în care trupurile noastre lâncede se gudură de atâta așteptare sau gândurile noastre se adună și se contopesc. În timpul zilei, sunt liniștit ori de câte ori o întâlnesc pe Pulcheria dimineața sau, dacă nu, prospectez posibilitățile de întoarcere acasă în același tren cu ea. Iată cum trenul face posibilă cea mai intensă dintre legăturile pe care le-am avut vreodată. Chiar dacă n-o admit... Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îndoieli vizavi de lipsa lui de reprezentare fizică sau măcar vizuală, iluzorie. Pentru că "Omul din vis" ar trebui să-ți apară în realitate într-o formă recognoscibilă sau nu, iar tu să simți că este El. Totuși, m-am mai liniștit când colega și prietena mea de clasă, cu care de altfel am realizat și primele incursiuni erotico-tactile, mi-a mărturisit că și ea are un "el" al ei, sau poate o "ea", care nu-i dădea pace și o interpela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu cred că ne-am putea vreodată unifica, nici după moarte. După ce-mi voi fi lăsat învelișul de carne și voi colinda prin aer, am să opresc îngerii și am să-i întreb: de ce? De ce eu nu pot fi liniștit cu mine însumi? De ce mă cert, Doamne, singur și nu-i pot ierta pe ceilalți, ca tine? Nu-i pot lua așa cum sunt? Nu-i pot ierta nici pe ei, nici pe mine. Mă cert cu tine și mă cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a fost mai înainte capul gnomului, încerc să-i refac imaginea din memorie. Dar de data aceasta nu mai apare; gnomul a dispărut pe vecie și eu nu am priceput nimic din vorbele lui... Ploaia bate temeinic în streașină, mă liniștesc dintr-o dată, deja știu că am să adorm în următoarele minute. Burta mea ascuțită, dezumflată pe-o parte, respiră ca o bășică spartă; copilul adormit și ploaia invită la somn. Întunericul răzbate prin toate orificiile feței; îl expir lent, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în aceleași culori se retrăgea tot mai mult sub scaun până la dispariția lui totală, moment în care se spărgea și coșmarul. Dar urmau altele și altele și ea înțelegea că numai consumarea, arderea și repetarea lor aveau căderea s-o liniștească, ca să-și poată asuma noua condiție de deplină singurătate. Confesiunea. Iertarea. Mama În duminica aceleiași săptămâni, s-a înfățișat din nou părintelui-confesional. Nu-l mai vizitase de o vreme, dar acum, dincolo de împărtășania obișnuită, avea ceva special de îndeplinit. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mi arată un falset, rătăcind pe lângă noi, având vina de a fi falset, nu el și-a propus-o, nu el și-a indus eroarea și arată mânios spre El și astfel Îl simt mai trist, va trebui să-l liniștească cu o promisiune, dar datoriile Lui cresc, Mamă, așa cum eu n-am să pot niciodată să-ți întrec așteptările, pentru că port vina de a întreba și de a vrea mereu ceva nou. Îmi accept greșeala și penitența. O dată cu fumul, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răsucită caraghios, cu botul la spate. O apăsare de buton, pete albe pe cer, fulgere roșii, galaxii rotindu-se în sensul invers al acelor de ceasornic, stele căutându-și din beznă alinierea sub vechile semne zodiacale. Și când imaginea se liniști, prezentând fără sonor școala, dintre noi țâșni Mioara Alimentară, strigându-ne pe fiecare pe nume, pipăindu-ne, spunând întretăiat: Eu, eu sunt cea care a trebuit să mă întorc, eu v-am adus ca să-l văd pe Mitică, la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
timp. Numai că geamurile rămâneau întregi, n-aveau nicio zgârietură, deși pietrele erau trimise cu precizie mai ales spre vagoanele de clasa I. Ori n-am forță, ori viitorul nu poate fi penetrat! zise Nilă. Are geamuri de viitor! îl liniști Prunilă. Să încercăm la trenurile personale. Merg mai încet, dar tot acolo ajung. Mai bine mai târziu, decât niciodată. Prima piatră nimeri chiar în cabina mecanicului, atât de perfect fu aruncătură. A doua, într-un vagon de clasa a II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
puncte în funcție de înălțimea sunetului și le-am legat ca pe o constelație. E drept că sistemul de notare era rudimentar, însă memoria se mulțumește adesea de un suport infim. Fără îndoială că mâzgăleala asta nu a fost suficientă ca să mă liniștească iar să adorm la loc ținea de domeniul miracolului. Absurdul cântecel de zece note mi se lipea de craniu ca și cum în capul meu s-ar fi aflat un afurisit de mecanism care nu putea fi oprit. Îmi evoca cele cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
obișnuiesc cu rolul de soț. În consecință, nu remarcai nimic. -Nici un telefon de la Olaf? mă întrebă. -Nu. Sigrid, știi foarte bine că nu ai nici un motiv să-ți faci griji. Vorbisem cu o urmă de iritare. Această asprime o liniști: -Ai dreptate, sunt o proastă. De-atâta vreme, ar trebui să știu asta. „Să știu ce?” mă gândii, dar nu spusei nimic. --Vrei să ieși? întrebă ea. Am mirosit capcana. -Dar dumneata? -Eu mi-am petrecut ziua afară. Pe când dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]