11,844 matches
-
s-au adunat într-un soi de vierme, dar am fost mai puternic, întotdeauna am fost foarte puternic, puteam să vin cu degetul dezbârnat, atârnând, cu tenișii plini de sânge, cu osul rotulei la vedere, cu sârme-nfipte în talpă, se lipea repede carnea, creșteau crustele ca prin farmec, se-adunau buzele rănilor în două-trei zile. Am făcut școală, am învățat „Ich bin ein Pionier”, stăteam trei în bancă, eu întotdeauna pe fiarele din mijloc, eram decrețeii, copiii lu’ Ceaușescu, unde dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și 0098453RO, expir în 2009. Sau până în 2009. Sunt și voievodul 0976. Și „O voce distinctă care mai are încă multe de spus. În fond, un moralist”. Am fost 1.254. Și 9C. Și 12C. Sunt un idiot care-și lipește cu prenadez, când e să iasă în lume, moțul. Ar trebui să fac curățenie. L-am nimerit pe Zagan cu o piatră trasă cu praștia. Nu știu de unde a apărut, încercam să țintesc nucul. De fapt, asta ne speria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mine? Nu mai ai ce comenta, ți-am luat piuitul...”. Când am auzit și asta, i-am aruncat ghetele pe geam, l-am dat afară urgentuț, cu hainele în brațe, să se-mbrace în scara blocului, să se bucure babele lipite de vizoare... „Ești nebună? Altele ar fi recunoscătoare...” mai apucă să zică. - Ghicesc? Pe Albert l-ai mătrășit? - Ai recunoscut stilul? Da, pe Albert. Uneori sunt proastă-proastă... E-așa cum zic eu, nu e cazul să fii drăguț să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-i leg sforile. Acum putem vorbi amândoi pe prag. Acum ne putem așeza amândoi picior peste picior, mi-am făcut și eu o țigară din ziar și din mătase de porumb, am răsucit-o, am dat cu limba s-o lipesc. Cerneala n-are gust bun. Am aprins țigara de mătase, o țin cu două degete, o apropii numai până la gură, dar nu trag din ea, suflu aerul, pufff, și scutur scrumul într-o ulcică. - Dacă o să-i scoată plămânii, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
împroșcându-mă ca niște sepii cu dâre de smântână și jumări. Când am crezut că le-am păcălit, mi-au tăiat calea, m-au imobilizat, fără să asculte rugămințile mele. Foile de varză cresc ca niște pânze de corabie, se lipesc cu ventuze de obrajii mei, se desprind cu tot cu piele, mă arde, urlu, mă zbat, pe urmă presară cineva piper pe răni... - Din sarmale-ai venit, în sarmale te-ntorci, fie numele sarmalei lăudat! Îmi înfig o pâlnie în gâtlej și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe țărmul mării, dispăruse cu totul. Văzînd că pînă și mizerabila lui saltea fusese sfîșiată cu cuțitul, se prăbuși abătut pe frunzele uscate, observînd cum acestea se lipeau de miile lui de răni și Îngăduind, pentru prima oară de cînd se ținea minte, ca lacrimile să-i curgă pe obraji. Își dădu frîu liber lacrimilor și plînse fără să se rușineze, convins că avea cu vîrf și Îndesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nici nu fură impresionați, pentru că erau lipsiți de noțiunea de frică, rău sau dușman, cînd bărbatul puse mîna pe un pui micuț, cu puțin mai mare decît o jucărie neagră de pluș, și, ridicîndu-l deasupra capului, Îl azvîrli cu putere, lipindu-l, cu un scrîșnet de oase, de cea mai apropiată stîncă. Tot ce catadicsiră să facă a fost să se uite cu atenție la el, cu acei ochi rotunzi și uimiți, ochi În care se putea citi desăvîrșita stupoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
intrarea În peșteră și Începu, calm și metodic, să-l caute pe pilotul portughez. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, Își găsi refugiu sub o ieșitură a unui povîrniș unde, lungit și aproape lipit de ea, era cu totul invizibil de pe pămînt, chiar și pentru cineva care ar fi trecut la un metru deaspura capului său. CÎnd fluxul scurt atingea punctul cel mai Înalt, valurile ajungeau, blajine, pînă la el și se vedea obligat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scoată din acea mare liniștită și s-o conducă, vie și nevătămată, pe mal. Ceas după ceas, de la căderea nopții și pînă În zori, se auzi, monoton, sunetul vîslelor intrînd și ieșind din apă, ca și cum o mașină s-ar fi lipit de ei și nimeni și nimic n-ar fi cunoscut vreo formulă care s-o oprească. Apoi, cînd se făcu ziuă și soarele Începu să se ridice la orizont, trezind-o, Niña Carmen deschise ochii și băgă de seamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zi mi-a vorbit despre pozele făcute de poliție. Poze, poze mari 20x25, lucioase, frumoase ca orice altceva din portofoliul meu. În alb și negru, a zis infirmiera. Dar în acele 20x25 șed pe-o targă cu rotile, cu spatele lipit de peretele camerei de urgențe. Infirmierei de serviciu i-a luat zece minute să-mi taie rochia de pe mine cu forfecuța aia chirurgicală, ca de manichiură. Partea cu tăiatul mi-o amintesc. Era rochia mea de vară, din crep de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cer două, sunt atât de comode, lejere, cu briza care încearcă să intre pe la mâneci și să-ți ridice tivul pe lângă șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-un patio și era o senzație minunată, un milion de reflectoare te luminau în mijlocul mulțimii sau pășeai într-un restaurant când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Fură Pasărea Sărbătorii. Și uite-mă pe mine, friptă cum scrie la carte în rochia mea din crep de bumbac, cu un curcan de zece kile în brațe, curcanul transpirată, rochia devine aproape transparentă. Sfârcurile-mi sunt tari ca piatra, lipite de gheața trasă-n plasă galbenă din brațe. Eu, sub frizura mea uriașă ca de frișcă glazurată cu unt. Nimeni nu se uită la mine ca și când aș fi câștigat ceva important, orice. O mână coboară și-l plesnește pe băiețel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
suficient de mare să nu mai aibă nevoie de nimeni pe lume, Manus arăta cu pâinea sa prăjită spre pozele alea și-mi zicea: — Ăștia nu tre’ să-și mănânce nervii cu slujbe sau relații. Manus mesteca doar, cu ochii lipiți de reviste. Luând cu furculița albuș de ou, zicea: — Ai putea trăi și muri în felul ăsta. Pe urmă eu mă duceam în centru, la Academia de Manechine Taylor Robberts, ca să mă perfecționez. Câinii se lingeau la cur. Evie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
a mai rămas în viață, așa c-ar fi bine să începeți să-mi dați puțină atenție. Tăcere. — Felching, cobor vocea. Acum sunt calmă. Felching e atunci când un bărbat te fute-n cur fără căciulie. Se descarcă și-apoi își lipește gura de anusul tău și-și suge propria spermă caldă, plus tot lubrifiantul și fecalele care mai sunt pe-acolo. Asta înseamnă felching. Opțional, adaug, include și-un sărut, ca să-ți dea sperma și materiile fecale în gură. Tăcere. Dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
privește spunându-și povestea. Gwen strânge degetele până ce numai arătătorul mai stă întins și răsucește încet mâna ca să-și arate ambele laturi ale unghiei în vreme ce vorbește. — ... ca să se apere, majoritatea fetelor de pe stradă rup o bucățică de lamă și-o lipesc cu clei sub unghie. Fetele vopsesc lama-unghie așa încât să arate ca o unghie normală. Aici, Gwen vede ceva pe monitor. Se încruntă și-și aruncă părul roșcat pe spate, dezvelind ceea ce par a fi niște cercei de perle. — Când ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-s prezervative. El e mort, dar poți pune pariu că acum râde de se prăpădește. — La oxiuri, zice tata, noaptea femelele migrează în josul colonului spre zona perianală ca să-și depună ouăle. Zice: Dacă bănuiești așa ceva, e mai bine să-ți lipești de rect bandă adezivă transparentă, apoi să te uiți la bandă sub lupă. Viermii ar trebui să fie lungi cam de o jumătate de centimetru. Mama zice: — Bob, taci. Tata se apleacă spre mine și zice: — Zece la sută dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Dinaintea echipajelor de descarcerare. Dinaintea paramedicilor. Astea-s mașini jupuite în jurul rezervoarelor de benzină explodate. Totul e așa grandios, zice Evie. Am lucrat toată viața ca să ajung până aici. Directorul de imagine zice să-i dăm drumul și să ne lipim sânii de mașini. — Tot timpul, când eram în creștere, zice Evie, am crezut că a fi femeie o să fie... nu așa o mare dezamăgire. Tot ce mi-am dorit eu vreodată a fost să fiu singură la părinți. Fotograful zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cremă hidratantă și măști faciale din albuș de ou, ascultă muzica aia cha-cha pe care acum n-o mai auzi decât în lifturi. Părul surorilor Rhea, părul lor e scurt și pleoștit de briantină și încâlcit și plin de agrafe, lipit de scalp. Dacă afară nu e vară, probabil au o perucă întinsă peste agrafe. De cele mai multe ori, nu știu ce anotimp este. Draperiile nu sunt niciodată trase, și o duzină de discuri din alea cha-cha stau probabil stivuite pe platanul cu schimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lanțul e pus, așa că se oprește. Trei fețe late apar în crăpătura de zece centimetri, una peste cealaltă, Kitty Litter, Sofonda Peters și vivacea Vivienne VaVane, cu fețele strălucind de cremă hidratantă. Părul lor negru și scurt e încâlcit și lipit de scalp cu agrafe și peruci. Surorile Rhea. Care-i una și care-i alta, asta nu știu. Totemul de regină ștoarfă din crăpătura ușii zice: — Nu ne-o lua pe regina absolută. — E singurul scop al vieții noastre. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Eu clatin din cap, Nu. Brandy mă privește printre gene: — Dar am nevoie de astea. În Agenda medicală, îi arăt Bilax, laxativ. — O! Brandy întoarce mâna ca să arunce capsulele de Bilax în poșetă, și unele capsule cad, dar altele rămân lipite de sudoarea din palma ei. După ce-ți fac țâțele, sfârcurile sunt strâmbe și mult prea sus, zice. Folosesc o lamă ca să le radă și le repoziționează. Ăsta-i cuvântul. Repoziționare. Programul Brandy Alexander de Repoziționare a Sfârcurilor. Fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tăi sunt Dumnezeu. Îi iubești și vrei să-i faci fericiți, dar tot îți dorești să-ți creezi propriile reguli. Chirurgii au zis, nu poți să tai pur și simplu o gâlmă de piele dintr-un loc și s-o lipești în altul. Nu altoiești un copac. Fluxul sangvin, venele și capilarele pur și simplu n-ar fi legate, ca să poată menține grefa în viață. Gâlma ar muri și-ar cădea. E înfricoșător, dar acum, când văd pe cineva roșind, reacția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
bărbia în piept, Brandy își coboară ochelarii Ray-Ban până pe vârful nasului și-și arcuiește sprâncenele desenate cu creionul dermatograf. Ridic din umeri. Cobor să-mi eliberez încărcătura drăgăstoasă. Chiar și cu portbagajul deschis, Manus nu se mișcă. Genunchii îi sunt lipiți de coate, mâinile strânse peste față, picioarele strecurate sub fund; Manus ar putea fi un fetus în uniformă de camuflaj. De jur-împrejurul lui, nu observasem. Am fost într-un stres uriaș în noaptea asta, așa că iertați-mă dacă n-am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
un burete făcut din piele. Sari la Manus plângând și la Brandy aplecată peste el, gângurind și mângâindu-i părul sexy. În portbagaj sunt o pereche de pantofi maronii de copil, un vătrai de argint, un curcan desenat cu macaroane lipite pe o coală de bloc de desen. — Știi, își trage Manus nasul și se șterge la el cu dosul palmei. Acuma sunt drogat, așa că-i în ordine dacă-ți zic asta. Manus se uită la Brandy aplecată deasupra lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în praf. — Întâi, zice Manus, părinții tăi, părinții tăi îți dau viață, dar apoi încearcă să-ți bage pe gât viața lor. Ca să-ți facă un os mandibular, chirurgii îți vor rupe părți din tibii, cu tot cu arterele de care sunt lipite. Mai întâi expun osul și-l sculptează chiar acolo în piciorul tău. Altă procedură cere să-ți rupă multe alte oase, probabil oasele lungi din picioare și brațe. Înăuntrul oaselor ăstora e măduva moale și poroasă. Ăsta-i cuvântul folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de copoi nenorocit! Auzi, dom'le, ești un copoi nenorocit, asta ești!" A simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile erau fierbinți, atît de fierbinți, încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept a urcat un ghem viu care îi întretăia respirația. S-a întors în fugă, l-a prins de piept, chiar era un năpîrstoc, aproape că l-a ridicat de pe pavaj, "ar fi mai bine să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]